Obligație de a face. Decizia 806/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6854/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.806R
Ședința publică din data de 12.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții și CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6391 din data de 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.44244/3/AS/2008, având ca obiect "obligație de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta a depus la dosar întâmpinare la data de 27.01.2010, prin serviciul registratură al acestei secții. Se învederează totodată că recurenta Casa de Pensii a Municipiului B solicitat soluționarea cauzei conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6391/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B și în consecință a fost obligată intimata să emită decizie și să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei conform OUG nr.4/2005, procedând la stabilirea punctajului mediu anual re calculat și prin aplicarea dispozițiilor art.78 al.8 din Legea nr.19/2000, pentru tot stagiul de cotizare adăugat, realizat în perioada 2.11.1998-01.11.2002, începând cu data de 01.12.2005; a fost obligată intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite conform sentinței de față, începând cu 01.12.2005; totodată, intimata a fost obligată la plata către contestatoare a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; a fost respinsă acțiunea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta este beneficiara procesului de recalculare în baza OUG nr.4/2005, începând cu 01.12.2005, în raport de dispozițiile HG nr.1456/2005 și de faptul că dreptul la pensie i s-a deschis în anul 1998.
Din expertiza contabilă efectuată în cauză a rezultat că în baza OUG nr.4/2005 intimata a emis două decizii de pensionare, respectiv decizia nr.-/20.09.2009 de recalculare a pensiei prin care a fost stabilit un punctaj mediu anual de 2,45377 puncte, începând cu 01.12.2005 și decizia nr.-/14.05.2008 de revizuire a recalculării pensiei prin care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 2.46585 puncte, în mod retroactiv, începând cu 01.12.2005, în ambele decizii fiind valorificat stagiul adăugat suplimentar din perioada 02.11.1998-01.11.2002 (valoarea punctajului mediu anual aferent acestui stagiu fiind de 0,17820 puncte).
S-a avut în vedere că expertiza contabilă a confirmat faptul că punctajul de 2,46580 puncte corespunde cu cel determinat de intimată în decizia nr.-/14.05.2008, neexistând diferențe între acestea.
S-a apreciat că nu este întemeiată critica referitoare la numărul de puncte corespunzător stagiului suplimentar, întrucât, așa cum a reținut expertul, valoare punctajului mediu anual aferent stagiului din perioada 02.11.1998-01.11.2002 este de 0,17820 puncte.
S-a constatat că prin sentința civilă nr.12/05.01.2005 pronunțată de Tribunalul Bucureștia fost soluționată o contestație împotriva unei decizii prin care drepturile de pensie au fost stabilite în baza legislației anterioare iar nu un litigiu referitor la decizia de recalculare emisă conform OUG nr.4/2005.
S-a reținut că valoarea punctajului mediu anual aferent stagiului adăugat pentru intervalul arătat mai sus, stabilită de expert, este mai mare decât cea la care face trimitere contestatoarea.
Referitor la modul de calcul al punctajului mediu anual, conform art.165 din Legea nr.19/2000, s-a reținut că expertiza contabilă a confirmat faptul că intimata a procedat în mod corect, valoarea punctajului pentru contribuția la pensia suplimentară fiind de 7,55237 puncte.
Instanța de fond a apreciat ca întemeiată critica referitoare la modul de aplicare a prevederilor art.78 al.8 din Legea nr.19/2000, reținând în acest context că reclamanta a fost pensionată în anul 1998, că ulterior a continuat să realizeze stagii de cotizare care au fost valorificate la stabilirea punctajului mediu anual recalculat conform OUG nr.4/2005, însă intimata a făcut aplicarea art.78 al.8 doar pentru o perioadă de 3 luni.
Prima instanță a considerat că stagiile de cotizare realizate după deschiderea dreptului la pensia de limită de vârstă sunt stagii suplimentare, fiind aplicabile dispozițiile art.78 al.8 din Legea nr.19/2000 iar partea trebuie să beneficieze de majorarea punctajului pentru tot stagiul adăugat realizat după data pensionării.
Referitor la diferențele de drepturi solicitate, instanța de fond a avut în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, din care rezultă că valoarea pensiei recalculate conform OUG nr.4/2005 a fost mai favorabilă decât pensia în plată, situație în care a intrat cu aceasta în plată, plățile fiind făcute în mod retroactiv.
Faptul că pensia recalculată a fost mai favorabilă decât cea anterioară rezultă și din anexa nr.4 a raportului de expertiză și în aceste condiții nu a fost reținută susținerea expertului în sensul că pensia aferentă punctajului mediu anual recalculat la 01.11.2006 sau revizuit la data de 01.06.2008, ar fi fost mai mică decât cea aflată în plată la 01.12.2005, ținându-se seama în acest context că punctajul mediu anual anterior recalculării provine din aplicarea art.180 din Legea nr.19/2000 iar nu din modul de calcul stabilit prin OUG nr.4/2005, regimul juridic al celor două categorii de punctaje fiind diferit.
Modul de calcul al pensiei determinat în baza sentinței civile anterioare nu mai are relevanță câtă vreme după 01.12.2005 pensia în plată este cea recalculată conform OUG nr.4/2005.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei că valoarea pensiei este mai mică decât cea stabilită prin decizie, dovedită prin depunerea talonului aferent lunii septembrie 2003, prima instanță a reținut pe de o parte că hotărârea anterioară a fost pronunțată la 05.01.2005 și prin urmare intimata nu putea înscrie în anul 2003 valoarea pensiei menționată de reclamantă, iar pe de altă parte, titlul executoriu viza perioada începând cu 30.09.2003, putând fi folosit dacă intimata nu ar fi procedat în conformitate cu ceea ce s-a dispus.
În condițiile în care intimata nu a calculat corect punctajul mediu anual potrivit art.78 al.8 din Legea nr.19/2000, s-a dispus în consecință, obligarea acesteia la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu 01.12.2005.
S-a apreciat a nu fi întemeiată susținerea contestatoarei în sensul că intimata împărțit numărul de puncte obținut prin însumarea punctajului din fiecare lună la 12 luni iar nu la numărul de luni efectiv luat în calcul.
Aceasta întrucât faptul că în anumiți ani nu a fost realizat un stagiu de 12 luni, nu înseamnă că punctajul mediu anual din anul respectiv se determină prin împărțirea numărului de puncte realizat la o altă valoare decât 12, pentru că dispoziția legală nu conține o astfel de excepție, iar însăși definiția punctajului ca punctaj mediu anual este de natură a confirma corectitudinea interpretării date dispoziției legale de către intimată.
Cât privește cererea referitoare la drepturile de pensie pentru grupa a II-a de muncă, instanța de fond a reținut că realizarea unor stagii de cotizare în această grupă ar prezenta relevanță sub aspectul duratei stagiului complet de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu anual, în măsura în care durata acestuia ar fi de cel puțin 25 de ani în grupa a II-a de muncă.
S-a constatat că la stabilirea punctajului mediu anual a fost avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 25 de ani și prin urmare, nu se poate considera că intimata ar datora contestatoarei diferențe de drepturi de pensie.
Realizarea stagiului de cotizare în grupa a II-a de muncă poate prezenta relevanță din perspectiva aplicării OUG nr.100/2008 modificată prin OUG nr.209/4.12.2008, însă numai de la momentul expres prevăzut pentru aplicarea acestuia iar nu de la data aplicării OUG nr.4/2005.
S-a făcut aplicarea art.274 Cod pr.civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen și motivate reclamanta și pârâta Casa de Pensii a Municipiului
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că prin acțiune a invederat faptul că art.165 din Legea nr.19/2000 este aplicat greșit, în opinia recurentei punctajele majorate potrivit art.165 din Legea nr-, trebuind adunate cu punctajele nemajorate din celelalte luni ale aceluiași an și împărțite la 12 luni, obținându-se astfel punctajul mediu anual.
Ori, împărțirea la 12 punctajelor aferente unor perioade mai mici de 12 luni este nelegală și nu corespunde dispozițiilor art.165 din Legea nr.19/2000.
A considerat recurenta că instanța de fond nu s-a referit la solicitarea sa în conformitate cu art.165 din legea pensiilor, ci a vizat art.78 al.1 din Legea nr.19/2000, care, în opinia recurentei nu prezintă relevanță în speță.
A solicitat recurenta stabilirea drepturilor care i se cuvin potrivit OUG nr.100/2008 modificată prin OUG nr.209/4.12.2008, în condițiile în care a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă o perioadă de peste 12 ani.
A mai solicitat recurenta-reclamantă refacerea expertizei prin recalcularea punctajului suplimentar și a diferențelor de drepturi de pensie cuvenite conform sentinței de față începând cu 01.12.2005; recalcularea punctajului și a drepturilor ce i se cuvin corespunzător grupei a II-a de muncă, recalcularea punctajelor potrivit art.165 din Legea nr.19/2000 și a drepturilor cuvenite; recalcularea punctajului pentru toată perioada de cotizare și stabilirea diferențelor cuvenite prin aplicarea corectă a Legii nr.19/2000.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Baa rătat că în mod eronat instanța de fond a reținut în totalitate raportul de expertiză întocmit de un expert nespecializat în asigurări sociale, deși singura instituție abilitată să efectueze această operațiune este Ministerul Muncii, conform art.4 lit.m alin.c din HG nr.381/2007.
A considerat recurenta-pârâtă că un raport de expertiză nu poate stabili un punctaj sau un cuantum al pensiei, acesta fiind un atribut exclusiv al casei de pensii și că raportul de expertiză trebuie să fie un punct de reper pentru instanță; ori, prin preluarea în totalitate a punctului de vedere al expertului instanța de fond își depășește atribuțiile puterii judecătorești, realizând o imixtiune în activitatea unei instituții publice cu atribuții specifice și exclusive în domeniul pensiilor.
Prin întâmpinarea formulată recurenta-reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului ca nefondat.
Analizând recursurile declarate, prin prisma criticilor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Nu poate fi primită susținerea recurentei-reclamante în sensul că instanța de fond nu ar fi cercetat cauza prin prisma dispozițiilor art.165 din Legea nr.19/2000, invocate în acțiune, întrucât, pe de o parte, prima instanță a reținut că în ceea ce privește modul de calcul al punctajului mediu anual, conform art.165 din Legea nr.19/2000, expertiza contabilă a confirmat faptul că intimata a procedat corect, valoarea punctajului pentru contribuția la pensia suplimentară fiind de 7,55237 puncte.
Pe de altă parte, instanța de fond a expus, modul în care, prin aplicarea prevederile art.78 al.1 din Legea nr.19/2000, se determină punctajul anual al asiguratului, aspect care nu poate fi considerat a nu prezenta relevanță în cauză, așa cum arată recurenta-reclamantă, de vreme ce aceasta criticase împărțirea de către intimată a numărului de puncte obținute prin însumarea punctajului din fiecare lună la 12 luni, iar nu la numărul de luni efectiv luat în calcul. Susținerile recurentei-reclamante cuprinse în motivele de recurs sunt de altfel în același sens, respectiv că împărțirea la 12 punctajelor aferente unor perioade mai mici de 12 luni ar fi nelegală și nu ar corespunde prevederilor art.165 din Legea nr.19/2000.
În acest context se reține că în mod corect instanța de fond a înlăturat critica reclamantei vizând faptul că intimata a împărțit numărul de puncte obținute prin însumarea punctajului din fiecare lună la 12 luni și nu la numărul de luni efectiv luat în calcul.
Sub acest aspect se are în vedere că art.78 al.1 din Legea nr.19/2000 prevede imperativ că determinarea punctajului anual al asiguratului se realizează prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună, astfel că împărțirea numărului de puncte rezultat, în situația nerealizării unui stagiu de 12 luni, la o altă valoare decât la 12 excede reglementării conținute în textul legal la care ne referim și nu este permisă, în absența unei dispoziții legale care să o justifice. Mai precis, atâta vreme cât dispoziția legală nu distinge o astfel de situație de excepție care să se refere la durata stagiului de cotizare dintr-un an, aspect reținut just de prima instanță, raportarea la o altă valoare decât 12 pentru determinarea punctajului anual al asiguratului ar fi nelegală.
În ceea ce privește solicitarea recurentei-reclamante de a-i fi stabilite drepturile conform OUG nr.100/2008 modificată prin OUG nr.209/2008, în considerarea activității desfășurate peste 12 ani în grupa a II-a de muncă, aceasta nu poate fi soluționată în cadrul procesual stabilit în litigiul de față care a fost generat de recalcularea pensiei realizată de către intimată prin emiterea deciziilor nr.-/20.09.2006 și nr.-/14.05.2008. În condițiile în care edictarea și intrarea în vigoare a actelor normative a căror aplicare se cere este ulterioară emiterii deciziilor de pensie mai sus arătate, nu se poate reține nelegalitatea recalculării pensiei prin prisma unor acte normative ce nu existau la momentul efectuării recalculării pensiei.
Altfel spus valorificarea drepturilor, în baza unor acte normative ulterioare emiterii deciziei de pensie, nu se poate realiza direct în instanță, atâta vreme cât competentă în stabilirea drepturilor de pensie este casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului, deciziile acesteia putând fi supuse controlului judecătoresc la solicitarea persoanei interesate.
Având în vedere conținutul actelor normative la care ne referim este corectă reținerea instanței de fond în sensul că stagiul de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă poate prezenta relevanță în perspectiva aplicării OUG nr.100/2008 modificată prin OUG.nr.209/2008 și prin OUG nr.114/2009, însă numai de la momentul expres prevăzut în legislație pentru aplicarea acestuia, iar nu de la data aplicării OUG nr.4/2005.
Din perspectiva celor deja reținute sunt nejustificate susținerile recurentei-reclamante vizând refacerea expertizei contabile pentru recalcularea pensiei în raport de stagiul realizat în grupa a II-a de muncă și de art.165 din Legea nr.19/2000 și stabilirea diferențelor rezultate.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B se apreciază că nu pot fi primite susținerile acesteia vizând întocmirea raportului de expertiză efectuat la instanța de fond de către un expert nespecializat în asigurări sociale, în condițiile în care acesta a fost efectuat de către un expert contabil desemnat de instanță la termenul de judecată din 02.06.2009, termen la care intimata, deși prezentă în instanță prin reprezentat legal, nu s-a opus la efectuarea expertizei și nici la numirea expertului desemnat prin procedura tragerii la sorți.
Proba cu expertiză contabilă a fost încuviințată de instanța de fond, considerându-se că aceasta poate conduce la dezlegarea pricinii și era firesc ca aceasta să fie avută în vedere la pronunțarea hotărârii, prima instanță apreciind (cenzurând) însă constatările și concluziile înscrise în raportul de expertiză prin prisma celorlalte probe administrate în cauză.
Se consideră, prin urmare, că sunt neîntemeiate susținerile recurentei-intimate în sensul că un raport de expertiză nu poate stabili un punctaj sau un cuantum al pensiei, că expertiza trebuie să fie in punct de reper pentru instanță, că prima instanță ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești prin preluarea în totalitate a punctului de vedere al expertului și stabilirea unui anumit punctaj, precum și referirile acestei recurente la atribuțiile Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse prevăzute de art.4 lit. M al. c din HG nr.381/2007.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții și CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6391 din data de 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.44244/3/AS/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./12.03.2010
Jud.fond:;
Președinte:Opriș Daniela ElenaJudecători:Opriș Daniela Elena, Comșa Carmen Georgiana
