Obligație de a face. Decizia 807/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6915/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.807/
Ședința publică de la 11 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.3810 din data de 06.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.10055/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul,personal, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 02.02.2009, întâmpinare din partea intimatului, iar la data de 10.02.2009 s-a depus la dosar cerere din partea d-nei avocat, avocat ales al intimatului, prin care solicită lăsarea pricinii la sfârșitul ședinței de judecată.
Intimatul, personal, având cuvântul, arată că avocatul său ales întârzie și solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
Curtea, în raport de cererea formulată la data de 10.02.2009 de către d-na avocat, avocat ales al intimatului, dispune lăsarea pricinii la sfârșitul ședinței de judecată.
Le reluarea pricinii, respectiv la sfârșitul ședinței de judecată se prezintă intimatul,personal și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 25.11.2008 depusă la dosar-fila 11, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Intimatul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3810 din 6.05.2008, pronunțată în dosarul nr.10055/3/AS/2008, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantului, în baza nr.OUG 4/2005, emițând decizie în acest sens, cu începere din data de 01.12.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. -/29.06.1998 emisă de - Oficiul de pensii sector 3, au fost stabilite, în temeiul Legii nr. 3/1977, începând cu data de 01.07.1998, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, care a beneficiat de prevederile nr.OUG 4/2005.
La determinarea punctajului mediu anual înscris în decizia de recalculare nr. -/10.03.2006, emisă de Casa locală de pensii sector 3, fost utilizat de pârâtă un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, prin raportare la prevederile art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 și ale art. 8 din Legea nr. 3/1977.
A mai reținut Tribunalul că, astfel cum rezultă atât din decizia inițială de pensie, cât și din mențiunile înscrise în carnetul de muncă, reclamantul a desfășurat timp de 29 de ani 8 luni și 15 zile activitate în grupa I de muncă.
Față de această situație de fapt, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 4 alin. 1 din nr.OUG 4/2005, ale art. 2 alin. 1, 3 și 4 din nr.HG 1550/2004, art. 8 și 14 din Legea nr. 3/1977. Astfel, instanța de fond a stabilit că, prin derogare de la norma de principiu conținută de art. 8 din actul normativ evocat, art. 14 din aceeași lege prevede că persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 de ani bărbații, stagiul complet de cotizare fiind de 20 de ani.
În concluzie, Tribunalul a apreciat că prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 au caracter special prin raportare la regula generală stabilită prin art. 8 din lege, în ceea ce privește stagiul complet de cotizare (vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie), astfel încât, în procedura recalculării în temeiul nr.OUG 4/2005, trebuie utilizat acest stagiu impus de lege pentru deschiderea dreptului la pensie.
Prima instanță a făcut aplicarea art. 274 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a formulat recurs motivat pârâta care, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, cu următoarea motivare:
Reclamantului i s-au stabilit drepturile de pensie la data de 01.07.1998, în baza Legii nr. 3/1977, act normativ care stabilea, la art. 8 alin. 2, posibilitatea de a ieși la pensie pentru limită de vârstă persoanelor care aveau o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile.
Având în vedere că reclamantului i s-au deschis drepturile de pensie în anul 1998, stagiul complet de cotizare al acestuia este de 30 de ani, și nu de 20 de ani, cum în mod greșit a reținut prima instanță. În consecință, a mai arătat recurenta, Casa locală de pensii sector 3 stabilit corect drepturile de pensie ale intimatului reclamant, conform legislației în vigoare la data ieșirii acestuia la pensie.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, care este legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit mențiunilor înscrise în carnetul de muncă al intimatului reclamant (filele 41-43 din dosarul instanței de fond) și în decizia nr. -/29.06.1998, privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă (fila 5 dosarului instanței de fond), acesta a realizat o vechime efectivă în grupa I de muncă de 29 de ani 8 luni și 15 zile, cum corect a reținut instanța de fond.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat devechimea integralăîn muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
În mod corect instanța de fond a apreciat că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, care derogă de la dispozițiile art. 8 alin. 2 din lege, prevede ovechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensiede 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, instanța supremă a decis în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul intimatului reclamant, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum în mod just a reținut prima instanță, iar nu de 30 de ani, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din același act normativ, cum susține recurenta.
Pentru considerentele expuse, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga recurenta căzută în pretenții să plătească intimatului reclamant suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocatului, conform chitanței nr. 230/5.01.2009, depusă la fila 10 dosarului instanței de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.3810 din data de 06.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.10055/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul .
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./Tehnored.
2ex./11.03.2009
Jud.fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
