Obligație de a face. Decizia 810/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6912/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.810/
Ședința publică de la 11 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.4205 din data de 20.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11846/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul,personal, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 12.11.2008, întâmpinare din partea intimatului.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului cu CI seria - nr.- eliberată de Secția 19 la data de 30.03.2000.
Intimatul, personal, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4205 din 20.05.2008, pronunțată în dosarul nr. 11846/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantului, în baza nr.OUG 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, prin luarea în considerare a veniturilor evidențiate în anexa adeverinței nr. 432/06.03.2008 de B; a obligat pârâta să plătească reclamantului diferențele dintre pensia cuvenită, calculată conform sentinței și pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.12.2005.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul este beneficiar al unei pensii de asigurări sociale stabilită pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.11.2000,stabilită în temeiul Legii nr. 3/1977.
În procesul de recalculare, prin decizia emisă la data de 06.07.2006, acestuia i-a fost stabilit un punctaj de 1,40958 puncte, mai mare decât cel aflat în plată la momentul recalculării.
Ulterior, la data de 10.03.2008, reclamantul a depus la Casa Locală de Pensii Sector 5 o cerere de recalculare, în raport de veniturile suplimentare, care nu a fost soluționată în termenul de 45 de zile prevăzut de lege.
Tribunalul a reținut că retribuirea în acord global și plata de prime presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mari sau mai mici decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă, contribuția pentru asigurările sociale de stat datorându-se în raport de câștigul brut realizat, conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972.
Prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 și art. 4 alin. 2 și 3 din nr.OUG 4/2005, precum și Anexa 1 a nr.OUG 4/2005.
A mai reținut instanța de fond că, potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat, reprezentând dreptul comun în materie, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuțiile de asigurări sociale prevăzute de lege.
Principiul contributivității este consacrat expres și de art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune în sensul că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și persoanele juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Concluzia Tribunalului a fost în sensul că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu caracter de principiu, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, ceea ce ar conduce, pe de o parte, la nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte, la crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizarea anterior și ulterior intrării în vigoarea a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Prin urmare, pârâta trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor legale și a adeverinței eliberate de fostul angajator, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat.
Întrucât luarea în calcul a unor venituri suplimentare determină un punctaj mediu anual mai mare decât cel aflat în plată, Tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantului diferența dintre pensia cuvenită și cea achitată, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 998-999 din Codul civil.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Casa de Pensii a Municipiului Baa rătat, în esență, că Tribunalul a făcut o aplicare eronată a dispozițiilor legale incidente, în ceea ce privește luarea în calcul a veniturilor menționate în anexa adeverinței nr. 432/06.03.2008 de
Astfel, veniturile realizate în acord global reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, nefiind înscrise în carnetul de muncă, așa încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Instanța de fond, a mai arătat recurenta, a apreciat în mod greșit că a fost nesocotit principiul contributivității la recalcularea drepturilor de pensie ale intimatului, iar Tribunalul, pronunțând hotărârea atacată, a încălcat principiul potrivit căruia norma specială, respectiv nr.OUG 4/2005, derogă de la norma generală, reprezentată de Legea nr. 19/2000, și se aplică prioritar.
La stabilirea drepturilor de pensie, s-a ținut seama de respectarea principiului egalității, atât pentru persoanele care, prin munca lor, au depășit producția planificată, cât și pentru cele care nu au realizat producția planificată - caz în care retribuția se diminua - astfel încât, la calculul pensiei, s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică.
În recurs nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prima instanță a făcut o corectă interpretare a probelor, precum și o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, atunci când a obligat recurenta să țină seama la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatoarei și de veniturile suplimentare evidențiate în anexa adeverinței nr. 632/06.03.2008 de (filele 4-6 din dosarul instanței de fond)
Așa cum corect a reținut instanța de fond, adeverințele menționate atestă realizarea de către intimat, în perioada 1963-1993, a unor venituri suplimentare - acord, prime, ore suplimentare, constând în sporuri cu caracter permanent, pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale, astfel cum se precizează în chiar cuprinsul adeverinței emisă de fostul angajator (fila 3 a dosarului de fond).
Având în vedere principiul contributivității, reglementat de art. 2 lit e) din Legea nr. 19/2000, precum și faptul că veniturile suplimentare realizate de contestator au avut caracter permanent, în înțelesul dispozițiilor art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că acestea trebuie să fie avute în vedere la calculul drepturilor de pensie.
La stabilirea drepturilor de pensie se impune să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele emise de angajatorul la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Instanța de fond în mod corect a procedat la o interpretare sistematică a dispozițiilor legale incidente, dând eficiență inclusiv principiilor egalității și contributivității, înscrise în art. 2 din Legea nr. 19/2000.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Așa fiind, Curtea constată că, în cauză, nu se regăsește motivul de modificare a hotărârii atacate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Nu poate fi reținut nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, pe de o parte, Casa de Pensii a Municipiului B nu a motivat în ce constau criticile care pot fi subsumate dispozițiilor acestui text legal, iar pe de altă parte, Curtea constată că interpretarea dată probelor - cu privire la care recurenta se arată nemulțumită - constituie un aspect de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.4205 din 20.05.2008, pronunțată în dosarul nr.11846/3/AS/2008 de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /:
2 ex./17.02.2009
Jud.fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
