Obligație de a face. Decizia 860/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 860
Ședința publică din 20 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR. - -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.3482 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată CASA JUDEȚEANĂ de PENSII T, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal au fost lipsă părțile.
Procedura completă.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 13 mai 2009;mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta decizie când pronunțarea s-a amânat pentru data de 20 mai 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 5853, la data de 23.07.2008 reclamantul a formulat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T contestație împotriva " răspunsului" la cererea privind acordarea pensiei de serviciu, în calitate de magistrat, solicitând admiterea contestației, anularea "răspunsului" și în consecință obligarea pârâtei să emită decizia pentru acordarea pensiei de serviciu de magistrat, în condițiile art. 86 din Legea 19/2000.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 17.06.2008 s-a adresat pârâtei cu o cerere prin care solicita stabilirea pensiei de serviciu pentru funcția de magistrat conform dispozițiilor cuprinse în art. 82 alin. 1, 3 și 5 din Legea 303/2004, coroborate cu art. 86 din aceeași lege, arătând că la 07.07.2008 împlinește vârsta de 60 ani, că în perioada 01.10.1975 - 01.06.1992 a îndeplinit funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad,iar în intervalul 01.03.1999 -01.05.1999 a îndeplinit funcția de judecător la Tribunalul Arad și că a funcționat ca avocat în cadrul Baroului A în perioadele 01.06.1992 - 01.03.1999, respectiv 01.05.1999 - 01.01.2008 iar începând din 01.01.2008 și până în prezent a desfășurat activitatea de avocat în cadrul Baroului
Pârâta nu a emis decizia de respingere a cererii, ci doar răspunsul contestat, prin care a apreciat că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 82 al. 5 coroborat cu al. 1 și 3 din Legea nr. 303/2004, anume nu a împlinit vârsta de 60 de ani și nu are vechime de cel puțin 25 ani în funcția de procuror/ judecător. Astfel,casa Județeană de Pensii Tac onchis că reclamantul are o vechime de 16 ani și 10 luni în funcția de procuror și judecător și 10 ani în funcția de avocat.
Contrar celor reținute de pârâtă, reclamantul consideră că beneficiază de pensie de serviciu în condițiile art. 82 al. 1, 3 și 5 din Legea nr. 303/2004 coroborat cu art. 86 din aceeași lege, astfel că este în drept să solicite stabilirea pensiei de serviciu ca fost magistrat, întrucât are o vechime prevăzută de aceste dispoziții legale și a împlinit vârsta de 60 de ani.
Susținerile pârâtei din conținutul adresei atacate sunt vădit nelegale și netemeinice, deoarece casa teritorială de pensii ar fi ignorat normele art. 86 din Legea nr. 303/2004, prevederi pe care le citează integral in contestație și care includ in conținutul noțiunii de vechime in magistratură și perioada in care persoana in cauză a desfășurat activitatea de avocat. In consecință, efect al textului legal amintit, autorul contestației are o vechime in magistratură de 32 de ani, astfel că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 82 al. 5 din legea specială.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 87 din Legea 19/2000, art. 82 și 86 din Legea nr. 303/2004.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamantul, având funcția de avocat la data solicitării pensiei de serviciu (17.06.2008) și la data împlinirii vârstei de 60 de ani (07.07.2008) potrivit cererii sale înregistrate sub nr. 11925/17.06.2008 la pârâtă și adeverinței nr. 456/10.06.2008 eliberată de Baroul Timiș, nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. 5 al art. 82 din Legea nr. 303/2004 cu ultimele sale modificări, în sensul că nu are vechimea prevăzută de alin. 1 și 3 al aceluiași articol în funcția de judecător, procuror, magistrat asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor la care se referă art. 87 alin. 1 din Legea nr. 303/2004.
Prin sentința civilă nr. 3482 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timișa fost respinsă cererea promovată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii,
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că într-adevăr,că nu sunt îndeplinite condițiile de vechime impuse de art.82 alin.5, coroborat cu art.82 alin.1 și 3 din Legea nr. 303/2004, respectiv o vechime de cel puțin 20 de ani în funcții de judecător, procuror, magistrat asistent, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor sau procurorilor, precum și judecător, procuror financiar ori consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi.
Față de această stare de fapt, s-a constatat că cererea reclamantului este neîntemeiată, refuzul pârâtei de acordare în beneficiul acestuia a pensiei de serviciu pentru magistrați fiind exprimat în conformitate cu dispozițiile legale.
Întrucât la data pensionării acesta nu ocupa una dintre funcțiile arătate în art. 82 alin. alin. 1-3 (de judecător, procuror, magistrat-asistent de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și fost judecător, procuror financiar ori consilier de conturi de la secția jurisdicțională, care a exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi), este evident că acesta nu poate beneficia de pensie de serviciu în baza acestor texte legale.
Așadar, art. 82 alin. 5 din lege nu este instituit doar pentru a explicita înțelesul normelor din primele 3 alineate ale aceluiași articol, ci conține o normă distinctă, consacrând un drept la pensia de serviciu pentru magistrați distinct de cele reglementate în primele 3 pasaje, vizând, deci, cu totul alte persoane.
Or, câtă vreme reclamantul este avocat la data formulării cererii, se identifică acestor din urmă persoane, iar nu celor cărora li se adresează art. 82 alin. 3.
S-a conchis că reclamantul nu se încadrează nici în dispozițiile art. 82 alin. 6 din Legea nr. 303/2004, de vreme ce textul face referire la prevederile alineatelor 1, 3 și 4 din același articol, vizând, așadar, tot persoanele care la data pensionării aveau calitatea de magistrat, ocupând una dintre funcțiile limitativ enumerate în art. 82 alin. 1 din lege.
Textul legal al art. 82 alin. 5 din lege, prevede că "persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. (1) și (3) în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație".
A mai arătat instanța de fond că, legiuitorul a utilizat noțiunea de"vechime în funcție", enumerând limitativ acele funcții care asigură beneficiul pensiei de serviciu, deși, atunci când a înțeles să recunoască alte drepturi, a făcut referire la "vechimea în magistratură", spre exemplu, în art. 82 alin. 3 sau art. 83 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 303/2004. Ca atare, beneficiază de pensie de serviciu pentru magistrați doar acele persoane care au cumulat, o altă ocupație,cum ar fi cea de avocat, cu vechimea în magistratură de cel puțin 20 de ani, insă strict în funcțiile astfel enumerate, adică de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, iar nu și în alte funcții dintre cele arătate în art. 86, și în consecință, textul art. 82 alin. 5 din Legea nr. 303/2004 apare clar și, deci, nu este nici necesară, nici permisă, interpretarea sa extensivă, prin aplicarea la alte situații juridice decât cele strict vizate de acesta, adică în beneficiul altor persoane decât cele enumerate limitativ în cuprinsul său.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației, anularea răspunsului Casei Județene de Pensii și obligarea acesteia la emiterea deciziei pentru acordarea pensiei de serviciu de magistrat, în conformitate cu dispozițiile art.44 din Legea nr. 92/1992, art.82 alin.1, 3 și 5 combinat cu art.86 din Legea 303/2004, ața cum a fost modificată prin OUG100/2007 și prin Legea nr. 97/2008.
În motivarea cererii a arătat că la data numirii în funcția de judecător la Tribunalul Arad, 1.III.1999, potrivit art.44 din Legea 92/1992 privind organizarea judecătorească i s-a stabilit o vechime în magistratură de 24 ani și 3 luni, conform Ordinului 360/C/1999, ce a fost atașat la dosar.
Ca atare, prima instanță, chiar dacă a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art.86 din Legea 303/2004, trebuia să aibă în vedere la calcularea vechimii conform alin.3 din art.86 din aceeași lege, și funcțiile de procuror și judecător, vechimea stabilită deja la data eliberării sale din funcția de judecător care a fost de 24,3 ani.
Or, referindu-se la aceste condiții, instanța de fond a stabilit că există o distincție între sintagmele "vechime în funcție" și "vechime în magistratură" considerând că acestea nu sunt echivalente, deși sfera primei este cuprinsă în sfera celei de-a doua.
Plecând de la această distincție, greșit a reținut instanța că "vechimea în magistratură", așa cum este definită de art.86, s-ar aplica doar persoanelor care solicită acordarea pensiei de serviciu odată cu eliberarea din funcția de magistrat, adică în condițiile în condițiile art.82 alin. (1), (2) și (3), în vreme ce altor persoane nu li s-ar aplica echivalările prevăzute de art.86.
Prin distincția făcută între cei doi termeni, instanța de fond a reținut în repetate rânduri, în mod eronat, că echivalarea prevăzută de art.86 se aplică doar în situațiile în care textul legal menționează în mod explicit sintagma "vechime în magistratură".
Astfel, instanța a reținut două interpretări contradictorii a textului legal în sensul că: 1) prevederile art.86 se aplică doar atunci când textul legal menționează explicit sintagma "vechime în magistratură" și 2) prevederile art.86 se aplică în cazurile în care petentul cere acordarea beneficiarului pensiei, doar când este în funcția de magistrat-procuror sau judecător, adică în condițiile alin. (1), (2) și (3).
A mai învederat instanței că sintagma "vechime în magistratură" nici nu apare în cuprinsul alineatelor (1) și (2), ci doar în cuprinsul alineatelor (3) și (4), în alineatele 1) și (2) apare exclusiv sintagma "vechime în funcție".
Rezultă astfel situația inacceptabilă, contrară spiritului legii și discriminatorie în care un magistrat care se pensionează în condițiile alin. (1) nu i se recunoaște echivalarea prevăzută de art.86 ( deoarece alin.1 se referă doar la "vechimea în funcție"), în vreme ce unui magistrat care solicită pensia de serviciu în condițiile alin.(3), deci cu o vechime totală mai mică, această echivalare i se recunoaște (deoarece alin. (3) vorbește de "vechimea în magistratură" ).
Plecând de la acest raționament, rezultă, per a contrario, fără putință de tăgadă, că echivalările prevăzute de art.86 se aplică nediscriminatoriu și persoanelor care solicită pensionarea în condițiile alin.(5), deoarece acesta trebuie interpretat prin coroborare cu restul textului legislativ.
În fine, a arătat că la calcularea vechimii cerute de lege în cazul său, trebuie făcută aplicarea art.86, rezultând o vechime în magistratură, la data de 01.03.1999, de 24, 3 ani care i-a fost recunoscută, cu ocazia numirii în funcția de judecător, când prin Ordinul 47/1999 al, dat în aplicarea Decretului Prezidențial 47/1999 i s-a acordat un spor la salariu de 25 % în conformitate cu prevederile art. 44 din Legea 92/1992 în vigoare la acea dată, iar la data de 01.10.2008, de 33 ani și 2 luni, astfel cum rezultă și din adeverința nr. 288/27.2008 al Tribunalului Arad.
Examinând sentința pronunțată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele de recurs invocate, Curtea constată recursul nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond și prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar, și în mod legal a respins acțiunea.
Astfel, reclamantul a exercitat funcția de procuror începând cu data de 01.10.1975 și până la 01.06.1992, iar in perioada 01.03.1999 -01.05.1999 a fost judecător,cumulând astfel o vechime efectivă in funcția de judecător/procuror de 16 ani si 10 luni. Intre perioadele menționate, precum și ulterior datei de 01.05.1999, acesta a exercitat profesia de avocat, cumulând până la data de 10.06.2008 o vechime în această funcție de aproximativ 14 ani.
Prima instanță a avut în vedere normele înscrise în art. 82 din Legea nr. 303/2004, referitoare la persoanele care pot beneficia de pensia de serviciu pentru magistrați, conchizând că sunt de strictă interpretare și aplicare, dat fiind că au caracter derogatoriu de la cele de drept comun, înscrise în Legea nr. 19/2000, precum și datorită faptului că acestea conțin enumerări limitative, iar nu exemplificative (în cuprinsul cărora este utilizată particula "și", iar nu "sau"). Or, interpretarea extensivă a legii este interzisă în cazul textelor care conțin enumerări limitative, întrucât acestea asigură o concordanță deplină între formularea textului supus interpretării și situațiile practice care se încadrează în ipoteza acestuia.
Reclamantul nu poate beneficia de pensie de serviciu, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile de vechime impuse de art.82 alin.5, coroborat cu art.82 alin.1 și 3 din Legea nr. 303/2004, respectiv o vechime de cel puțin 20 de ani în funcții de judecător, procuror, magistrat asistent, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor sau procurorilor, precum și judecător, procuror financiar ori consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi.
Astfel, pentru persoanele care la data pensionării nu mai sunt în funcția de judecător sau de procuror, alin. (5) al art. 82 cere ca, pentru a putea beneficia de pensia de serviciu, să aibă o vechime de cel puțin 25 ani numai în funcția de procuror sau de judecător, fără a putea lua în calcul vechimea realizată în orice altă funcție la care se referă art. 86 din Legea nr. 303/2004.
Deși este diferențiată, această dispoziție nu este discriminatorie, întrucât, persoanele care se pensionează din funcția de judecător sau de procuror rămânând în această funcție până la îndeplinirea tuturor condițiilor de pensionare, și cele care, deși au trecut într-o altă activitate, au în funcția de judecător sau de procuror o vechime de 20 ani sau chiar de 25 ani se află, în mod evident, într-o situație diferită față de persoanele care la data îndeplinirii condițiilor de pensionare sunt încadrate în alte funcții, iar în funcția de judecător sau de procuror nu au realizat o vechime de cel puțin 25 ani sau de 20 ani.
În speță, contestatorul nu a cumulat vechime în funcția de judecător decât pe o perioadă de 16 ani și 10 luni, astfel încât apare irelevant faptul că a cumulat vechimea totală în magistratură de 24 de ani, și 3 luni, conform. nr. 360/C/1999, care i-a fost recunoscută în baza dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, la data 1.III.1999, la revenirea acestuia în sistem, întrucât, pentru a beneficia de pensia de serviciu acesta trebuia să dovedească o vechime de cel puțin 20 de ani doar în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, ceea ce nu este cazul în speță.
Vechimea în magistratură de 24 ani ar fi fost valorificată actualmente pentru recunoașterea pensiei de serviciu, dar numai dacă acesta își continua activitatea de magistrat, sau eventual dacă ar fi avut calitatea de magistrat la data pensionării, așa cum de altfel se reglementează și în textele legale mai sus invocate.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.3482 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ de PENSII
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./18.06 2009
Thred./22.06.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
