Obligație de a face. Decizia 909/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

(Număr în format vechi 6806/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.909/

Ședința publică din 16.02.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat

JUDECĂTOR 2: Mariana Constanța Anastasiei C -

JUDECĂTOR: - -

GREFIER:

Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.3811 din data de 06.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "obligația de a face".

La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 09.02.2009, de către avocatul intimatului întâmpinare, împuternicire avocațială nr.- și chitanța nr.241/15.11.2008. De asemenea se învederează faptul că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2

Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.3811/06.05.2008 pronunțată în dosarul nr.10058/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantului, în baza OUG nr-. 4/2005, emițând o decizie în acest sens, urmând ca la stabilirea drepturilor cuvenite acestuia, începând cu 01.12.2005,să utilizeze la stabilirea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 20 ani; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia nr. -/03.11.1999, emisă de -Oficiul de Pensii Sector 5 au fost stabilite drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, acesta beneficiind de prevederile OUG nr. 4/2005, drepturile sale de pensie fiind recalculate începând cu 01.12.2005, prin calcularea punctajelor anuale pentru întregul stagiu de cotizare.

La determinarea punctajului mediu anual înscris în decizia nr. -/06.03.2008 a fost utilizat de pârâtă un stagiu complet de cotizare de 30 de ani prin raportare la prevederile art. 1 al.3 din HG nr. 1550/2004 și ale art. 8 din Legea nr. 3/1977.

Din cuprinsul decizie inițiale de pensie, tribunalul a reținut că la data deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, reclamantul împlinise vârsta de 51 ani și desfășurase timp de 21 ani, 2 luni și 4 zile activitate în grupa I de muncă și 12 ani,5 luni și 5 zile în grupa a III-a, fapt conformat și de mențiunile din carnetul de muncă

Având în vedere dispozițiile art. 4 al.1 din OUG nr. 4/2005, potrivit cu care determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face cu respectarea dispozițiilor HG nr. 1550/2004, conform cărora stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-a deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001 va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, iar persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special, vechimea prevăzută în aceste acte normative, tribunalul a apreciat întemeiată acțiunea și a admis-o ca atare. Astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 8 din Legea nr. 3/1977, personalul muncitor care are o vechime în muncă de minim 30 ani bărbații și 25 ani femeile.

Prin derogare, însă de la această normă de principiu, art. 14 din Legea nr. 3/1977, prevedea că persoanele care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în locuiri care se încadrau în grupa I de muncă se puteau pensiona la cerere, la vârsta de 50 ani bărbații, stagiul complet de cotizare fiind de 20 ani, tribunalul a apreciat că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 au caracter special, în raport cu regula generală stabilită prin art. 8, astfel încât în cazul pensionării unei persoane care a realizat stagiul necesar în grupa I se impunea ca în procedura recalculării, în temeiul OUG nr. 4/2005 să fie utilizat acest stagiu obligatoriu, impus de lege pentru deschiderea dreptului la pensie.

În baza aret. 274 Cod pr.civilă tribunalul a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termenul legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că reclamantul a fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă, prin decizia nr. -/03.22.1999, conform Legii nr. 3/1977 începând cu data de 01.10.1999, având o vechime totală de 44 ani,1 lună și 13 zile întregită la 44 ani, din care în grupa I-a 21 ani,2 luni și 4 zile, iar în grupa a III-a 12 ani, 5 luni și 9 zile.

Reclamantul a ieșit la pensie la 01.10.1999 în baza Legii nr. 3/1977, cu un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului anual de 30 ani, conform art. 8 al.2 din Legea nr. 3/1977.

Arată recurenta că, întrucât reclamantului i s-au deschis drepturile de pensie cu data de 01.10.1999, stagiul complet de cotizare al acestuia era de 30 ani și nu de 20 ani cum a reținut instanța de fond, art. 2 al.3 din HG nr. 1550/2004, precizând că pentru persoanele pensionate în intervalul 31.03.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977 și anume 30 ani.

Recurenta apreciază că drepturile de pensie ale intimatului au fost stabilite corect, conform legislației în vigoare la data ieșirii la pensie.

Intimatul a depus întâmpinare la dosar, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Intimatul-reclamant a desfășurat activități în grupa I de muncă 21 ani, 2 luni și 4 zile, astfel cum rezultă din mențiunile din carnetul de muncă și din decizia de pensionare.

Potrivit dispozițiilor art.2 al.1, 3 și 4 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000, "stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001 va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977",iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special, este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".

Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că în cazul intimatului-reclamant ale cărui drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.

Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, însă această lege a instituit o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic.

Dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 potrivit căruia persoanele care lucrau efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă, se puteau pensiona la cerere, la vârsta de 50 ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor de 20 ani, sunt dispoziții cu caracter special în ceea ce privește stagiul complet de cotizare, astfel încât în cazul intimatului care a realizat în grupa I de muncă 21 ani, 2 luni și 4 zile, nu există nici o rațiune pentru a se lua în considerare alt stagiu de cotizare decât cel de 20 de ani.

Fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (art.14 al.1 și 2 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie făcută în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, astfel cum corect s-a reținut de către instanța fondului. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât dispozițiile HG nr.1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 ani, ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, etc.

Curtea reține totodată, că prin Decizia nr.40/22.09.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art.77 al.2 raportat la art.43 al.1 și 2 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele al căror drept de pensie s-a deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care au desfășurat activități în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.

Față de considerentele expuse, Curtea nu va putea primi criticile formulate de recurentă, instanța de fond făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, astfel încât în baza art.312 (1) Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.

În baza art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.3811 din data de 06.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.-, în contradictoriu cu intimatul .

Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C

GREFIER,

Red.

Tehnored.

2 ex./05.03.2009

Jud.fond:

Fl.

Președinte:Silvia Georgiana Ignat
Judecători:Silvia Georgiana Ignat, Mariana Constanța Anastasiei

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 909/2009. Curtea de Apel Bucuresti