Obligație de a face. Decizia 976/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - recalculare pensie -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 976
Ședința publică din data de 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Judecător - -
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, împotriva sentinței civile nr. 3254/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă depunând delegația de reprezentare, consilier juridic, iar pentru intimata reclamantă, avocat, care depune împuternicirea avocațială și chitanță onorariu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părților.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului pentru motivele invocate în cererea de recurs și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
Avocat pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Dolj ca fiind temeinică și legală.
Solicită cheltuieli de judecată.
Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 3254/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta(ul), împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
A fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie ce se cuvin reclamantei începând cu data de 30.07.2008, cu luarea în calcul a adeverinței nr. 2874/16.06.2008 emisă de SC. de Cercetare, Inginerie Tehnologică și Mine de SA C.
A fost obligată pârâta către reclamant la 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond reținut următoarele:
Din cuprinsul anexei buletinului de calcul al pensiei de care beneficiază în prezent reclamanta, rezultă că sumele reprezentând veniturile suplimentare menționate în adeverința invocată nu au fost valorificate cu ocazia recalculării drepturilor de pensie.
Potrivit adeverinței nr 2874/ 16.06. 2008 emisă de SC SA C, reclamantul a fost angajat al societății și a beneficiat de venituri suplimentare - adaosuri( diferențe de manoperă), adaosul plătit având un caracter permanent și a fost acordat în funcție de manopera repartizată pe lucrare.
În perioada menționată, societatea a calculat, reținut și virat contribuția pentru asigurările sociale, dar salariatului nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
În aceste condiții, instanța constată că valorificarea acestei adeverințe în temeiul art. 7 alin 3 din OUG nr. 4/2005 este în concordantă cu principiile instituite prin Legea nr 19/2000, iar aceste sume se impuneau a fi valorificate, chiar dacă prin OUG nr 4/2005 se menționează că ele nu pot fi avute la recalcularea drepturilor de pensie, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 04 2001.
Conform dispozițiilor art. 7 alin 3 din OUG nr 4/2005 aprobată și modificată prin Legea nr. 78/2005, decizia de recalculare poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar,întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial, care, conform Legii nr.19/2000,cu modificările și completările ulterioare,se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 01 04 2001.
Deși prin OUG nr 4/2005 se menționează că aceste sume nu se iau în calcul la determinarea punctajelor anuale, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor stabilite în baza legislației anterioare,nu se poate ignora faptul că potrivit dispozițiilor art 2 alin 1 din OUG nr 4/2005, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute de Legea nr 19/2000.Neluarea în calcul a veniturilor dobândite de reclamant cu caracter permanent și pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale ar contraveni principiului contributivității instituit de art 2 lit e din Lg nr 19/2000, acesta fiind motivul pentru care veniturile invocate trebuie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Încălcarea acestui principiu,în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS și pentru aceste sume, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii D criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, aceasta precizează că, adeverința nr. 2874/16.06.2008 emisă de SC SA C, are menționat acordul global de care a beneficiat reclamanta și nu poate fi avută în vedere, deoarece, potrivit punct.VI din anexa la OUG 4/2005, aceste adaosuri, manoperă repartizată pe lucrare sau diferențe de manoperă care reprezintă munca în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
S-a menționat că, de fapt, instanța de fond a aplicat retroactiv principiul contributivității introdus prin Legea nr. 19/2000 deși legea civilă are putere numai pentru viitor și creează o gravă inechitate și dezichilibru în raport cu ceilalți pensionari care au beneficiat de alte sporuri și adaosuri care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare.
Nu s-ar putea susține că, prin neluarea în calcul a acestor sporuri s-ar încălca principiul contributivității ndeoarece contestatoarea nu a plătit niciodată contribuția aferentă calității de salariat la bugetul asigurărilor sociale de stat numite în legislația anterioară "contribuție la pensia suplimentară", stare de fapt care rezultă cu certitudine din cuprinsul adeverinței în care se menționează că pantru aceste venituri nu s-a reținut această contribuție.
Recurenta a mai arătat că este adevărat că societatea și-a plătit contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat în cuantum de 15%, însă aceste rețineri s-au făcut în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389/11 oct. 1972.
Potrivit adeverinței nr. 2874/16.06.2008 emisă de SC SA C, în perioada lucrată în cadrul acestei unități 01.10.1973 - 31.12.1992 în funcția de tehnician proiectant principal, reclamanta a beneficiat, în afara drepturilor salariale menționate în carnetul de muncă, de adaosuri (diferențe de manoperă), adaosuri cu caracter permanent și care s-au acordat funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator).
Din aceeași adeverință rezultă că sumele acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii pentru care unitatea a calculat și virat CAS, dar salariatului nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară, conform tabelului anexat, pentru toată perioada angajării sale la această unitate.
În raport de mențiunile din adeverință, este necesar a fi analizate în cauză următoarele dispoziții legale:
Art. 117 din Legea nr. 57/1974, potrivit căruia "finanțarea tuturor cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică se face din încasările realizate de aceste unități, ca urmare a contractelor încheiate în conformitate cu prevederile legale".
Din conținutul acestei norme juridice menționate în adeverință rezultă că aceasta reglementa modalitatea de finanțare a cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică.
Textul nu reglementează drepturi de natură salarială și nu constituie un izvor de drepturi și obligații în raporturile dintre angajator și salariați.
Potrivit art. 118 din aceeași lege, "în activitatea de cercetare științifică și proiectare tehnologică se poate aplica forma de retribuire în acord global, în condițiile stabilite la art. 120 din prezenta lege".
Potrivit art. 120 din Legea nr. 57/1974:
"(1) În activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global. Sumele pe lucrări pentru retribuirea proiectanților de toate specialitățile se vor stabili, de regulă, pe bază de unități fizice, pe categorii de lucrări. Personalul de proiectare care lucrează în acord global primește, pe parcursul elaborării proiectului sau lucrării avansuri lunare, reprezentând 80% din retribuția tarifară de încadrare. cumulate nu pot fi mai mari de 80% din suma stabilită pe proiect sau pe lucrare.
(2) La predarea proiectului sau lucrării, suma totală stabilită pe lucrare se repartizează membrilor colectivului, în funcție de contribuția acestora".
Prin urmare adaosurile (diferențe de manoperă) acordate peste salariile tarifare personalului din unitățile de proiectare au fost reglementate de dispozițiile art. 120 alin. 2 din Legea nr. 57/1974, nu de art. 117 cum se precizează în adeverința depusă la dosar, și nici nu au avut caracter permanent.
De reținut în cauză că Legea nr. 57/1974 a intrat în vigoare la data de 01.02.1975, astfel că, pentru perioada anterioară acestei date, se constată că adeverința nu cuprinde mențiuni cu privire la temeiul legal în baza căruia adaosul a fost acordat
În acest sens, Curtea reține că reclamanta a fost salariata societății în perioada 01.10.1973 - 31.12.1992, iar contribuția pentru pensia suplimentară s-a virat începând cu anul 1977.
În consecință, pe întreaga perioadă cuprinsă în adeverință, forma de salarizare aplicabilă contestatorului a fost salarizarea în acord, ce nu se confundă cu retribuția tarifară ce era stabilită legal, înscrisă în carnetele de muncă și care a fost avută în vedere la calculul pensiei atât potrivit Legii nr. 3/1977, cât și potrivit Legii nr. 19/2000.
Legea nr. 19/2000 stabilește în detaliu modalitatea de calcul a pensiei în sistemul public, precizând expres care sunt veniturile obținute de asigurat în decursul carierei sale ce vor fi avute în vedere la calculul pensiei.
La reglementarea noului sistem de stabilire a pensiilor, legiuitorul a instituit reguli noi, reglementate cu valoare de principiu la art. 2.
În spiritul principiilor reglementate, printre care și principiul contributivității reținut a fi aplicabil pe toate perioada de către instanța de fond, în cauza de față, legiuitorul a statuat că,după data de 01.04.2001, unctajul p. anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Național de Statistică și Studii Economice.
Art. 78 explică practic sensul principiului contributivității descris generic la art. 2 lit.
Pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, legiuitorul a statuat distinct, reglementând modul de calcul al punctajului în capitolul IX "Dispoziții tranzitorii", astfel:
Art. 164 din Legea nr. 19/2000 precizează că la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete după caz în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. 1 al art. 164 instituie regula potrivit căreia baza de calcul a punctajului anual este reprezentată de salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
De la această regulă, legiuitorul a instituit 2 excepții la alin. 2 și 3 ale art. 164:
(2) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Pentru ca aceste sporuri să fie avute în vedere trebuie îndeplinite 2 condiții cumulative: a) să fi făcut parte din baza de calcul conform legislației anterioare și b) să fie înregistrate în carnetul de muncă
Situația din speța de față nu se încadrează în dispozițiile menționate mai sus, pe de o parte pentru că veniturile menționate în adeverință nu sunt sporuri, ci adaosuri, cele două noțiuni fiind distincte sub aspectul conținutului și nici nu îndeplinesc vreuna din condițiile enunțate de textul de lege.
A doua excepție de la regula instituită de art. 164 alin. 1 este reglementată la alin. 3:
(3) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Această a doua excepție de la regulă vizează tot veniturile obținute cu titlul de sporuri, nu adaosuri cum este cazul de față. În plus, niciodata adaosurile reprezentând plata în acord nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, legislația anterioară fiind clară cu privire la veniturile care erau luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie:
Legea nr. 3/1977 "Art. 21 - (1) Media retribuțiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza:
b) retribuției tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord".
În deplină concordanță cu regulile și principiile instituite de Legea nr. 19/2000, legiuitorul a reglementat prin OUG nr. 4/2005 modalitatea de recalculare a pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001 stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, astfel:
Potrivit art. 2 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 și a prevederilor prezentei ordonanțe.
Potrivit rt. 4 - (1) Determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
(2) Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, conform prevederilor art. 2-adică acela care consacră inclusiv principiul contributivității, sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Art. 4 alin. 2 trimite la dispozițiile art. 2 din OUG nr. 4/2005, iar art. 2 trimite expres la prevederile Legii nr. 19/2000. Reglementarea este în concordanță cu scopul vizat de legiuitor atunci când a decis recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001 și enunțat în partea introductivă a OUG nr. 4/2005: respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Rezultă în mod evident că recalcularea pensiilor trebuie să se realizeze sub aspectul calculului punctajelor anuale potrivit dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, iar anexa la OUG nr. 4/2005 nu reprezintă decât o detaliere a categoriilor de venituri enunțate în art. 164 din lege, detaliere care, în mod evident avea în vedere eliminarea eventualelor neconcordanțe ce s-ar fi putut ivi la interpretarea
Potrivit dispozițiilor anexei la OUG nr. 4/2005, pct. VI sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Prin coroborarea celor două dispoziții legale, rezultă cu claritate faptul căîn calculul pensiei se includ salariile astfel cum sunt înregistrate în carnetul de muncă și nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord, indiferent dacă pentru acestea s-a plătit sau nu contribuția de asigurări sociale de către angajator, textul de lege neprevăzând nicio excepție în acest sens.
Nu se poate reține "neplata" contribuției pentru pensia suplimentară căci în perioadele anterioare nici nu exista un astfel de principiu, dimpotrivă având aplicare principiul exonerării celor asigurați de plata oricărei contribuții, fondurile de asigurări sociale de stat fiind alimentate din contribuția plătită de unități, în cuantum de 15% din câștigul brut realizat.
Principiul contributivității a fost introdus prin legea 19/2000.
Se reține totodată că, examinând constituționalitatea mențiunii de la pct. VI al Anexei la OUG nr. 4/2005, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006 Curtea Constituțională a statuat că "potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, drepturile cetățenilor la pensie și la alte forme de asigurări și asistență socială sunt prevăzute de lege. Astfel, atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul a cuantumului lor, revine în exclusivitate legiuitorului. Acesta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor".
Curtea constată că, instanța de fond a înțeles să înlăture aplicarea dispozițiilor OUG nr. 4/2005 considerentele expuse fiind acelea că dispozițiile art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 care definesc principiul contributivității se opun dispozițiilor OUG nr. 4/2005 în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS pentru aceste sume iar neluarea în considerare a principiului contributivității conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat.
Sentința astfel pronunțată, golește practic de conținut decizia Curții Constituționale deja enunțată - Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, intervenind prin înlăturarea unor dispoziții legale în vigoare în modificarea condițiilor și criteriilor de acordare a drepturilor de asigurări și asistență și asigurări sociale prevăzute de lege și pe cale de consecință, o serie de alte dispoziții legale aplicabile în speță - art. 147 alin. (4) din Constituție potrivit căruia deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României iar de la data publicării, acestea sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor ca o garanție fundamentală a drepturilor constituționale, de natură a asigura securitatea juridică, respectarea cadrului normativ existent într-o anumită perioadă.
Pe de altă parte, deși reprezintă un argument al motivelor de recurs expuse și analizate, susținerea recurentei potrivit căreia, prin soluția pronunțată Tribunalul aplică intimatului din cauza de față un tratament diferențiat față de ceilalți beneficiari ai dispozițiilor legale aplicabile în perioada stabilirii dreptului lor de pensie este fondată întrutotul.
Astfel, cei retribuiți în aceeași formă de salarizare corespunzătoare dispozițiilor art. 120 alin. 2 din Legea nr. 57/1974, nu au fost prejudiciați datorită nerealizării productivității muncii -a obiectivului de plan, care era repartizat fie individual, fie unui colectiv elaborator, drepturile de pensie ale acestora fiind stabilite prin raportare la suma determinată salariul tarifar de încadrare trecut în carnetul de muncă (art.21 din legea 3/1977).
Prin sentința recurată, o inechitate - astfel cum este reținută de instanța de fond - este înlăturată printr-o soluție generatoare, ea însăși, de același gen de inechitate, prin efectele pe care le poate produce asupra persoanelor care, anterior anului 1992 au fost retribuite în acord global.
Constatând astfel că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, se apreciază că soluția legală este aceea de admitere a recursului modificare a sentinței și pe fond, de respingere contestației formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, împotriva sentinței civile nr.3254/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, obligația de a face.
Modifică sentința civilă în tot, în sensul că, respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.LE /2 ex./ 22.02.2010
Tehn.IB / 2 ex /
/ R și E
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Elena Stan
