Pensie de urmaș. Decizia 1409/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1409/
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, împotriva sentinței civile nr. 905/44.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 octombrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, acre face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru 4 2009, iar apoi, în vederea deliberării, amânat pronunțarea pentru astăzi 11 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 905/14.05.2009 a admis în parte contestația formulată de contestatoarea, cu domiciliul în B,-, -. C,. 16, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în Municipiul B,- A și, în consecință:
A obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei stabilite prin Decizia nr. - din 04.05.1999, cu luarea în considerare a perioadei 18.08.1947 - 03. 11.1983 ca lucrată în grupa a I -a de muncă și să acorde drepturile astfel calculate începând cu data de 01.12.2005.
A respins restul pretențiilor contestatoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
În fapt, contestatoarea este beneficiara pensiei de urmaș,potrivit Deciziei nr. -/04.05.2009, după defunctul său soț, pensionat în anul 1983 ( filele 4-5 dosar inițial ).
Prin cererea înregistrată sub nr.18430 ( 817 RP ) din 15.10.2008 a solicitat intimatei să procedeze la recalcularea pensiei de urmaș la care are dreptul după susținătorul său, care a desfășurat activitate în perioada 18.08.1947 - 03.11.1983 în funcția de frânar, manevrând vagoane, șef manevră la stațiile G, G Nord, G Oraș, B, și G Sud, cum rezultă din Adeverința 2/2033/07.07.2005 care confirmă grupa superioară de muncă, dar prin adresa nr.19749 intimata comunică refuzul de a da curs cererii ( filele 6-9 dosar inițial ).
Prin această adeverință se confirmă de către angajatorul autorului dreptului contestatoarei perioada desfășurată de acesta în grupa I de muncă, respectiv 18.08.1947 - 03.11.1983, angajatorul răspunzând pentru realitatea datelor rezultate din actul emis, iar intimata nefiind abilitată legal să le cenzureze.
Reglementări specifice domeniului de activitate în care a muncit autorul contestatoarei se regăsesc în conținutul pct. 123 și 124 din Ordinul nr. 50/1990 reeditat în data de 31.08.1994, printre acestea regăsindu-se și cele în care desfășurat activitate soțul contestatoarei, respectiv meseriile și funcțiile de frânar, manevrant vagoane, șef manevră.
Toate acestea sunt încadrate în grupa I de muncă, iar la Nota inserată după punctul 124 se prevede că persoanele de la pct. 123 și pct. 124 beneficiază de încadrarea în grupa I de muncă de la data la care au lucrat în meseria respectivă ( filele 11-12 ).
Fiind publicat în anul 1990, Ordinul nr. 50/1990 reeditat în data de 31.08.1994 nu mai fost publicat, cum rezultă din Adresa nr. 43/14.11.1995 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale ( fila 10 ).
Cu toate acestea, intimata refuză recalcularea pensiei prin valorificarea acestei perioade, comunicând refuzul său prin adresa nr.19749 cu motivarea că unitatea angajatoare nu a respectat prevederile legale privind încadrarea în grupă ( fila 9 ).
OUG nr. 4/2005 a fost edictată pentru a asigura urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", cum rezultă din preambulul său.
Din această perspectivă, susținerile intimatei în sensul că practica judiciară invocată, Decizia nr. 258/20.09.2004 a, nu are relevanță în speță și că Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale vizează muncitorii din industria poligrafică, șoferii, nu cei care au desfășurat activitatea în cadrul unităților de cale ferată, nu pot fi reținute.
Fiind anterioare apariției OUG4/2005, se poate susține că acestea au determinat necesitatea adoptării acesteia pentru a se asigura respectarea principiului mai sus evocat.
Adresa nr. IB-, emisă de Societatea Națională de Transport Feroviar de marfă " CFR Marfă ", din care rezultă, potrivit emitentei, că susținătorul decedat al contestatoarei nu putea beneficia de prevederile Ordinului 50/1990, întrucât nu se afla în activitate la data apariției actului, respectiv 01.03.1990 nu poate fi reținută ca relevantă în cauză în ce privește acest aspect, din perspectiva celor mai sus expuse.
Ceea ce interesează este confirmarea desfășurării activității în meseriile și funcțiile acolo indicate, încadrarea juridică și perioada acesteia fiind atributele instanței de judecată și nicidecum ale angajatorului.
Solicitarea ca recalcularea pensiei și acordarea diferențelor rezultate să fie acordate cu 01.12.2005 este justificată, potrivit prevederilor art. 7 al 5 din OUG4/2005 modificată prin Legea nr. 262/2008, raportat la art. 1 din HG 1456/2005 contestatoarea și autorul său fiind pensionați anterior Legii 19/2000, având în vedere că adeverința a fost depusă în data de 18.08.2005 și cererea de recalculare în interiorul termenului de 3 ani prevăzut de lege și aplicarea art.78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000 privind majorarea punctajului.
Pentru aceste considerente și în aceste limite, contestația a fost admisă.
Autorul contestatoarei a fost pensionat anterior Legii 19/2000, astfel că acesteia îi sunt aplicabile prevederile art. 165 ind. 1 și nu ale art. 78 din lege privind recalcularea pensiei pentru perioada lucrată în grupa I de muncă, prevederi introduse prin OUG2009/2008.
Potrivit acestui act normativ, recalcularea se va face din oficiu, drepturile urmând a fi acordate cu luna ianuarie 2010, contestatoarea având posibilitatea de a și valorifica dreptul după ce se va pronunța intimata.
Solicitarea contestatoarei de a se aplica odată cu recalcularea pensiei și prevederilor art. 12 din Legea 3/1977în sensul acordării procentelor de majorare a punctajului, nu este întemeiată.
Recalcularea drepturilor de pensie a avut loc în baza nr.OUG 4/2005, drepturile fiind stabilite pe baza documentației privind veniturile realizate de autorul contestatoarei în întreaga perioadă de activitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata casa Județeană de pensii B criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs se arată că perioada lucrată după data de 18.03.1969 se încadrează în grupele I și a II a de muncă în conformitate cu prevederile 50/1990.
de încadrarea în gr. I și a II a de muncă personalul acre este în activitate.
Dovada încadrării în grupa superioară de muncă nu se poate face decât prin adeverințe eliberate de către fosta unitate. Ori, fosta unitate angajatoare după ce-i pune la dispoziție o adeverință ce nu are nici un suport legal, printr-o adresă ulterioară, consideră că soțul contestatoarei nu se încadrează în dispozițiile Ordinului 50/1990.
Sentința nr. 905/2009 este dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Indicarea perioadelor lucrate în grupa superioară de muncă cade în sarcina foștilor angajatori care au cunoștință de condițiile în care și-a desfășurat activitatea angajatul.
Contestatoarea a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Examinând motivele recursului declarat prin prisma sentinței atacate, Curtea constată că recursul este fondat.
Potrivit pct. 6 din ordinul 50/1990 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete, în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Art. 123 din ordinul 50/1990, temei de drept pe care se întemeiază acțiunea contestatoarei, prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal, care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2.
Această condiție este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 1 din Codul civil și a art. 15 din Constituție, care prevăd că legea dispune numai pentru viitor, ea neputând retroactiva.
Pe de altă parte potrivit pct. 12 și 13 din același act normativ încadrarea în grupele I și II de muncă privind perioada anterioară datei de 18.03.1969 se face cu respectarea prevederilor instrucțiunilor nr. 1040/1967 de aplicare a Legii 27/1966, iar perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile 50 /1990 cu condiția ca personalul la care face referire actul normativ, să fie în activitate.
În acest sens adeverința emisă de fosta angajatoare respectiv B- subliniază faptul că soțul intimatei contestatoare - decedat la data soluționării litigiului - nu poate beneficia de încadrarea activității în grupa de muncă, întrucât a fost propus la pensie la data de 3.11.1983, neaflându-se în activitate la data de 1.03.1990.
Cu alte cuvinte, perioada de activitate a soțului contestatoarei, respectiv 18.08.1947 - 18.03.1969, se putea încadra în grupa superioară de muncă având la bază o altă dispoziție legală decât. 50/1990.
Adeverința nr- emisă inițial de către angajator nu are suport legal, contravenind dispozițiilor din actul normativ menționat, motiv pentru care refuzul recurentei Casa Județeană de Pensii B de a lua în considerare în vederea încadrării în grupa superioară de muncă, este pe deplin justificat.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi admis, iar sentința civilă modificată în tot în sensul respingerii contestației formulată de.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta intimată Casa Județeană de Pensii B împotriva sentinței civile nr. 905/14.05.2009 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 11 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CJ 9.12.2009
Dact 14/12.2009/ 5 ex
Jud fond V /
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
