Pensie de urmaș. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 327/2009
Ședința publică de la 26 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - JUDECĂTOR 3: Victor
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul, având ca obiect recalculare pensie urmaș, împotriva sentinței civile nr.1126/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurentul reclamant și consilier juridic pentru intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurentului reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii contestației reclamantului. Faptul că adeverința emisă de Tribunalul Sibiu este deficitară s-a dovedit cu expertiza contabilă. Aceasta a stabilit o diferență de 7.000.000 lei a veniturilor brute față de adeverința tip și amândouă nu au fost însușite de către recurentul reclamant deoarece nici una nu recunoaște vechimea în magistratură a autorului reclamantului. Cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanța depusă la dosar.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului și arată că toate criticile sunt îndreptate împotriva angajatorului, respectiv tribunalul care a eliberat adeverința. calculează pensia în funcție și conform adeverințelor depuse la dosarul de pensie, iar angajatorul este cel care poartă răspunderea cu privire la stabilirea vechimii în magistratură și a mediei veniturilor brute.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea de asigurări sociale înregistrară pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu solicitând modificarea deciziei nr.- în sensul recalculării drepturilor cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a veniturilor realizate de susținător anterior decesului.
În motivarea acțiunii se arată că drepturile cuvenite reclamantului s-au stabilit prin luarea în calcul a drepturilor salariale pe care susținătorul le-ar fi avut în prezent. Întrucât acestea au fost greșit stabilite și cuantumul drepturilor stabilite prin decizie este greșit.
Inițial în cuantumul drepturilor susținătorului au fost incuse sporul de doctor și cel de toxicitate pentru ca printr-o altă adeverință cu același număr și dată să se ateste alte drepturi, fără includerea acestor sporuri.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece pensia a fost stabilită având ca bază venitul brut realizat în ultimele 12 luni de activitate ale unui judecător în funcție, în condiții identice de vechime și nivel al instanței în cuantum de 39.708.350 lei comunicat de Tribunalul Sibiu cu adeverința tip nr. 778/11.05.2005.
O adeverință netipizată înregistrată sub nr. 253/2005 a fost înregistrată la CJP Sibiu, însă adeverința la care reclamantul face referire nu a fost niciodată înregistrată la dosarul de pensie al acestuia.
Oricum, aceste adeverințe nu îndeplinesc condițiile de valabilitate prevăzute de Legea nr. 303/2004 și art. 13 din HG nr. 1275/2005.
Prin sentința civilă nr. 1129/2006 Tribunalul Sibiua admis acțiunea și a modificat decizia nr. -/11.05.2006 emisă de pârâtă în sensul că suma cuvenită contestatorului cu drept de pensie să fie calculată prin raportare la media veniturilor brute anuale de 5006,70 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit Legii nr. 303/2005 soțul supraviețuitor și copii judecătorilor care au dreptul la pensie de serviciu beneficiază de pensie de urmaș dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, iar pensia de serviciu se stabilește și se actualizează anual în raport de media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor în activitate.
S-a mai reținut că și dacă din adeverințe nu rezultă cuantumul în valoare matematică a fiecărui spor, reclamantul nu poate fi privat de acordarea unui drept al său pe motiv că nu s-a stabilit în concret media veniturilor brute pe 12 luni, acest drept fiind recunoscut tuturor celor ce cad sub incidența prevederilor art. 84 din Legea nr. 303/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu prin care a solicitat modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar casarea cu trimitere a sentinței atacate.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea legii, respectiv art. 16 alin. 1 lit.b din HG nr. 263/2005 aflată în vigoare la data la care i s-a stabilit pensia inițială de urmaș.
Curtea de APEL ALBA IULIA prin decizia nr. 416/2007 admis recursul și a casat sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre instanță de recurs a reținut că instanța de fond trebuia să aibă în vedere dispozițiile art. 13 din HG nr. 1275/2005 conform cărora la dosarul de pensie se depune adeverința tip pentru pensia de serviciu prevăzută de anexa nr. 1 la această hotărâre.
În exercitarea rolului activ, instanța de fond avea obligația să analizeze atent toate adeverințele în discuție, solicitând punctul de vedere al emitentului acestora.
Acest fapt se impunea cu atât mai mult cu cât răspunderea pentru stabilirea mediei veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni revine instituției care eliberează adeverința tip și nu CJP Sibiu.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr-. A fost suplimentată probațiunea și a fost încuviințată proba cu raportul de expertiză.
Prin sentința civilă nr.1126/2008 Tribunalul Sibiua respins acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data emiterii deciziei contestate pârâta a stabilit drepturile bănești cuvenite reclamantului prin valorificarea adeverinței nr. 778/2005 emisă de ultimul angajator în condițiile HG nr. 263/2005.
În atare situație susținerile reclamantului privind modificarea deciziei emisă de pârât în sensul stabilirii pensiei de urmaș raportat la veniturile realizate de defunct în sumă de 50.067.050 lei vechi nu pot fi reținute întrucât conform HG nr. 263/2005 și HG nr. 1275/2005 răspunderea privind vechimea în magistratură, media veniturilor brute realizate precum și sporurile de care a beneficiat un magistrat revine angajatorului, în speță Tribunalului Sibiu, care prin adeverința depusă la 11.05.2008 stabilește un venit brut de 39.708.350 lei care a fost valorificat de pârâtă prin stabilirea cuantumului pensiei în conformitate cu prevederile art. 84 alin. 4 din Legea nr. 303/2004.
În ce privește sporul de vechime solicitat de contestator a fi inclus în baza de calcul a drepturilor cuvenite, prima instanță a constatat că pretenția nu are suport legal, întrucât de acest spor magistrații beneficiază începând cu aprilie 2006 conform prevederilor OG nr. 27/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurentul reclamant a susținut că în baza deciziei de casare dispusă în primul ciclu procesual s-a solicitat de la ribunalul Sibiuo nouă adeverință tip. Această adeverință este lacunară și deficitară, așa cum s-a dovedit prin raportul de expertiză efectuat în cauză. Recurentul este lipsit de orice cale de atac împotriva unei adeverințe emise greșit și cu rea credință, din hotărârea primei instanțe reieșind că adeverința nu poate fi cenzurată de către instanță.
Fiind contestat conținutul adeverinței și concluziile raportului de expertiză, instanța a înlăturat toate apărările invocând dispozițiile art. 84 alin. 4 din Legea nr. 303/2004.
Recurentul apreciază că prima instanță face o greșită aplicarea a legii și mai mult, dă precădere unui act care prin sine nu poate paraliza liberul acces la justiție.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. Se arată că la baza stabilirii cuantumului pensiei de urmaș a stat adeverința nr. 778/2005 emisă de Tribunalul Sibiu în conformitate cu HG nr. 1275/2005, însă reclamantul consideră că pentru anul 2005 este îndreptățit la o pensie care să ia în calcul și sporul de doctor și sporul de toxicitate.
Potrivit art. 20 din HG nr. 1275/2005 stabilirea pensiei de serviciu se face în baza adeverinței tip întocmită de fostul angajator care poartă și răspunderea cu privire la stabilirea vechimii în magistratură și a mediei veniturilor brute.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Litigiul de față a fost determinat de nemulțumirea reclamantului, beneficiar al unei pensii de urmaș calculată prin raportare la veniturile obținute de susținătorul său decedat - judecător la data decesului, legată de modul în care s-a stabilit cuantumul acestor venituri.
Reclamantul consideră că fostul angajator al susținătorului a emis o adeverință care nu reflectă realitatea în ceea ce privește veniturile în funcție de care se stabilește pensia ce i se cuvine.
Pârâta a valorificat la stabilirea pensiei de urmaș cuvenită reclamantului adeverința nr. 778/11.05.2005.
Potrivit acestei adeverințe, domnul a avut la data decesului funcția de vicepreședinte de tribunal, vârsta de 54 de ani și 7 luni, o vechime în magistratură de 23 ani și 10 luni și un venit brut realizat pe baza căruia s-a stabilit pensia de serviciu de 39.708.350 ROL.
Potrivit art. 9 din HG nr. 1275/2005 ce conține Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004 pensia de urmaș se calculează potrivit Legii nr. 19/2000 din pensia de serviciu aflată în plată sau din pensia de serviciu la care ar fi avut dreptul, potrivit art. 82 din lege, susținătorul decedat, stabilită pe baza mediei veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni înainte de data pensionării de urmaș de un procuror sau judecător în activitate, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului.
Totodată la art. 20 din aceeași hotărâre de Guvern se prevede că răspunderea cu privire la stabilirea vechimii în magistratură, a vechimii în funcția de judecător sau de procuror, mediei veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării și a venitului brut realizat la data pensionării a judecătorilor și procurorilor revine instituției care a eliberat adeverința tip.
În prezentul litigiu cadrul procesual, stabilit de către reclamant, de derulează între reclamantul beneficiar al pensiei de urmaș și pârâta Casa Județeană de Pensii. adeverinței nu este chemat în judecată, iar instanța, în limitele în care a fost sesizată, trebuie să decidă numai dacă pârâta a procedat sau nu corect la momentul la care a emis decizia de pensie contestată.
Se constată așadar că instanța nu a fost sesizată cu verificarea legalității adeverinței în discuție, adeverință care în decursul celor aproape trei ani de când se derulează prezentul litigiu nu a fost contestată în fața unei instanțe judecătorești.
Pârâta nu poate fi obligată să valorifice venituri care nu sunt cuprinse într-o adeverință tip, deoarece potrivit art. 13 din HG 1275/2005 la dosarul de pensie se depune .adeverința-tip din Anexa 1 sau din Anexa 2 din Normele Metodologice, iar răspunderea pentru cele conținute de o astfel de adeverință revine angajatorului, deci Tribunalului Sibiu.
În raport de cele menționate, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicarea a prevederilor legale la speța dedusă judecății, hotărârea pronunțată fiind la adăpost de criticile formulate.
Curtea nu poate reține afirmația recurentului reclamant că prima instanță a dat precădere unui înscris ce-i paralizează accesul la justiție, deoarece pe de o parte adeverința întrunește condițiile de formalism prevăzute de legislația în materie, iar pe de altă parte legalitate și temeinicia acesteia nu au fost niciodată cenzurate pe calea unei acțiuni în justiție, separată, care este la îndemâna reclamantului recurent.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanța va dispune respingerea ca neîntemeiat a recursului cu soluționarea căruia a fost investită.
Recurentul a solicitat cheltuieli de judecată, însă față de soluția pronunțată el fiind cel căzut în pretenții, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă nu este îndreptățit a le primi, astfel că instanța nu le va acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1126/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
30 Martie 2009
Red./13.04.2009
Judecători fond: -,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
