Pensie de urmaș. Decizia 6135/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4929/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE nr. 6135R
Ședința publică de la 02 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI și recurenta împotriva sentinței civile nr.3170 din data de 15.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, având ca obiect "pensie de urmaș".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta, prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.-/20.10.2009, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea din oficiu invocă excepția tardivității declarării recursului formulat de recurenta, având în vedere data comunicării sentinței, 09.06.2009 și data declarării recursului, 26.06.2009, fiind depășit termenul legal de 15 zile și acordă cuvântul pe acest aspect, cât și pe cererea de recurs formulată de Casa de Pensii a Municipiului
Recurenta, prin avocat, solicită respingerea excepției tardivității declarării recursului, ca neîntemeiată, apreciind că acesta a fost depus în termen. În ceea ce privește recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3170/15.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea modificată și precizată, a reclamantei in contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului B, a anulat decizia nr. 86899 din 10.10.2007 emisă de pârâta; a obligat pârâta să emită o nouă decizie reclamantei, începând cu 01.09.2005, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,11146 puncte și a pensiei de 329, a obligat pârâta să plătească reclamantei ajutorul bănesc prevăzut Ia art. 6 Iit. c din HG nr. 1612/20.11.2006 pentru luna decembrie 2006; a obligat pârâta să plătească reclamantei 3107 diferențe rezultate din recalculare din perioada 01.09.2005 - 28.02.2009, actualizate cu rata inflației la data plății efective și 2302,4 cheltuieli de judecată.
In motivare, s-a arătat ca, prin decizia de recalculare a pensiei nr. 86899/10.10.2007 emisa de Casa Locala de Pensii Sector 6, s-a dispus, începând cu data de 01.09.2005, recalcularea dreptului de pensie de urmaș, față de reclamantă, pe baza OUG nr. 4/2005, rezultând însă punctai mediu anual de 0,89296 puncte și o pensie de 264 lei, cu începere de Ia data de 1.09.2005, urmând să i se mențină în plata pensia anterioara G nr.4/2005 deoarece avea cuantum mai mare, 346.
Raportul de expertiză indică Ia data de 1.09.2005 un punctaj mediu anual de 1,11146 puncte, mai mare decât cel calculat de pârâtă Ia data de 1.09.2005.
Se observă că prin decizia emisă, cu privire la stagiul de cotizare complet aplicabil, pârâta a valorificat un stagiu complet de 30 ani, conform buletinului de calcul nr.86899/28.06.2005, aferent deciziei atacate(aflat în copie la fila 14 din dosar) deși chiar și în același buletin de calcul se menționează perioada lucrată de în grupa a doua de muncă (25 ani, 3 luni, 19 zile) ce atrage un stagiu complet de 20 ani.
In raportul de expertiză întocmit în cauză expertul a luat în calcul atât sporurile de noapte cât și stagiul complet de cotizare de 20 ani.
Potrivit art. 14 din Legea nr.3/1977, persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa a II-a de munca, Ia stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: un an și șase luni pentru grupa I de munca; un an și trei luni pentru grupa a II-a de munca.
Deoarece pârâta a calculat în mod greșit punctajul mediu anual și al pensiei prin neluarea în calcul a tuturor veniturilor și prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare eronat, reclamanta este îndreptățită la anularea deciziei de recalculare si a celei de stabilire a debitului.
Adeverința nr. 254/1.04.2008 emisă de Marfă SA Sucursala B (fila 47 din dosar) atestă, într-adevăr, obținerea și de sporuri de noapte de către defunctul.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare Ia venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse Ia bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat Se observa, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale.
Așadar, pârâta este obligată să respecte principiul de baza al reglementarii actuale a pensiei, principiul contributivitătii prevăzut expres de art.2 lit.e din Legea nr. 19/2000 si confirmat de art. 78 din Legea nr. 19/2000.
nr.OUG4/2005 stabilește că: "Art. 1 - din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
Art. 2 - (1) Recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
(2) Procedura de recalculare se desfășoară începând cu data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență până la data de 1 ianuarie 2006.
Art. 3 - (1) Plata sumelor rezultate în urma recalculării pensiilor se face eșalonat, în etape.
(2) Prima etapă de plată a drepturilor de pensii recalculate se stabilește pentru luna martie 2005, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis până în anul 1980 inclusiv".
Art. 6 din OUG nr. 4/2005 statuează că: în situația în care cuantumul pensiei aferent noului punctaj determinat este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se menține cuantumul cuvenit sau aflat în plată până Ia data Ia care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se va obține un cuantum al pensiei mai mare decât acesta.
Pe de altă parte însă, se cuvine a fi precizat că art. 71 alin. 2 din Legea 19/2000 stabilește că procentul, din pensia susținătorului decedat, cuvenit reclamantei este de 50%, așa cum îl ia în calcul și expertul, ceea ce înseamnă că nu este întemeiată solicitarea reclamantei de a i se acorda pensia în procent de 100% din pensia susținătorului decedat.
In același timp, art. 6 alin. 1 lit. c din HG nr. 1612/20.11.2006 stabilește că reclamanta este îndreptățită și la plata unui ajutor bănesc stabilit de această HG, în procent 50% din cuantumul ajutorului aplicabil în luna decembrie 2006, care nu i-a fost acordat de pârâtă reclamantei.
Din dispozițiile coroborate ale art. 1, 2, 3, 4, 5, 8 din HG nr.1612/20.11.2006, avându-se în vedere si decizia de recalculare ce-i era emisă de pârâtă reclamantei. nr. 86899/10.10.2007, precum și decizia pe care pârâta i-a emis-o în cursul procesului, la data de 6.08.2008, rezultă că procentul menționat se aplică ajutorului de 40 lei, în acest fel pârâta având obligația de a plăti reclamantei suma cuvenită pentru luna decembrie 2006.
Față de cele reținute, văzându-se si art. 87 din Legea nr. 19/2000, nefiind întemeiată solicitarea reclamantei de a i se acorda pensia în procent de 100% din pensia susținătorului decedat, se va admite în parte acțiunea așa cum a fost completată și precizată, urmând să se dispună anularea deciziei emise de pârâtă în baza nr.OUG4/2005 și respectiv obligarea acesteia să emită reclamantei o nouă decizie de recalculare în baza nr.OUG4/2005, raportată Ia punctajul mediu anual stabilit de expert pentru data de 01.09.2005, în raportul de expertiză, va fi obligată pârâta să plătească reclamantei 3107 diferențe rezultate din recalculare din perioada 01.09.2005 -28.02.2009, actualizate cu rata inflației la data plății efective, iar, potrivit art. 6 lit. c din HG nr. 1612 /20.11.2006, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei ajutorul bănesc prevăzut Ia art. 6 lit. c din HG nr. 1612/20.11.2006 pentru luna decembrie 2006.
Nu va putea fi influențată situația reclamantei de faptul că pârâta a emis în cursul procesului, la data de 06.08.2008, încă o decizie de recalculare în baza OUG nr. 4/2005 prin care îi stabilește un punctaj mediu anual 0,92622 puncte cu o pensie de 274 lei (nerespectând în continuare punctajul mediu anual rezultat din expertiză), si cu menținerea în plată a pensiei anterioare OUG nr. 4/2005 deoarece pârâta considera că ar fi mai mare și Ia aceasta dată decât cea cuvenită de 274, ci, în măsura în care pârâta nu s-ar conforma obligației de emitere a deciziei pe baza punctajului mediu anual așa cum se va dispune de instanță, reclamanta are Ia dispoziție calea amenzilor judiciare la judecătoria d e executare, tot așa cum are Ia dispoziție calea executării silite a diferențelor bănești cuvenite, pentru că altfel, dacă s-ar considera că pârâta este îndreptățită să emită oricând în cursul procesului noi decizii, cu contestarea în continuare a drepturilor părții reclamante și cu posibilitatea înlăturării controlului instanței asupra deciziei inițiale pe care reclamanta dorește să o anuleze așa cum a înțeles să formuleze acțiunea, accesul Ia instanță ar deveni iluzoriu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B si recurenta-reclamanta, criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:
Recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bam enționat ca in dispozitivul sentinței civile nr.3170/15.04.2009, instanța de fond admite acțiunea reclamantei si obligă la recalcularea drepturilor de pensie in baza unui punctaj mediu anual de 1,11146 puncte începând cu 1.09.2005 si a pensiei de 329 lei, omologând întocmai raportul de expertiza efectuat in cauza.
Având in vedere ca în speță e vorba de o pensie de urmaș stabilita in favoarea soției (femeie) supraviețuitoare coroborând art.71 alin. 2 litera a din Legea nr. 19/2000, cuantumul pensiei se stabilește prin aplicarea unui procent asupra dreptului la pensie ale susținătorului decedat ().
Prin urmare, stagiul total utilizat la determinarea punctajului anual al susținătorului decedat, se împarte la 30 de ani stagiul complet de cotizare pentru un.
In speța, in mod eronat, instanța a admis în totalitate raportul de expertiză întocmit de un expert nespecializat in asigurări sociale, deși singura instituție abilitata sa efectueze aceasta operațiune este Ministerul Muncii.
Ministerul Muncii Familii și Egalității de Șanse este conform art.4, lit. m alin.c din HG nr.381/2007 singurul organ cu atribuții privind aplicarea legislației de protecție socială: " c) elaborează, implementează și dezvoltă sistemul informatic în domeniul de activitate ai ministerului. "
Astfel, un raport de expertiză nu poate stabili un punctaj sau un cuantum al pensie; (stabilirea pensie fiind un atribut exclusiv al Casei de pensii), ci poate cel mult să precizeze ce anume nu s-a luat în calcul, unde anume s-a greșit când s-au preluat dalele din carnetul de muncă, adeverințe.
De asemenea, se apreciaza ca un raport de expertiză trebuie să fie un punct de reper pentru instanță.
Se considera ca instanța de fond, preluând în totalitate punctul de vedere al expertului si stabilind un anumit punctaj calculat aproximativ
de acesta (pe care casa locală de pensii l-a contestat), isi depășește atribuțiile puterii judecătorești, realizând astfel o imixtiune in atribuțiile unei instituții publice cu atribuții specifice si exclusive in domeniul pensiilor.
Se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, sa se rețină cauza spre judecare, cu casarea in tot a sentinței civile recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
In recursul sau, recurenta-reclamanta a aratat ca prin hotărârea atacata instanța s-a pronunțat in mod greșit asupra cererii de a se recalcula pensia prin aplicarea aceluiași procent de 100% asupra punctajului susținătorului decedat, desi prin decizia nr. 20899/1994 era beneficiara pensiei de urmaș cu procent de 100% de pe urma defunctului sau sot,. Apreciaza ca este ilegal ca un drept o data câștigat, sa fie diminuat in procent de 50 %. Instanța a obligat parata prin aceeași hotărâre judecătoreasca sa îi plătească 3107 lei diferente rezultate din recalculare din perioada 01.09.2005-28.02.2009, actualizate cu rata inflației la data plații efective. Se arata ca soluția instanței este gresita, pentru ca aceasta s-a raportat exclusiv la perioada 01.09.2005-28.02.2009. In mod corect, instanța ar fi trebuit sa se raporteze la momentul emiterii unei noi decizii corecte de către parata.
În dispozitivul hotărârii instanța e evitat in mod surprinzător sa faca mențiunea ca hotărârea pronunțata este definitiva si executorie de drept, avantajând si pe aceasta cale parata. aceasta mențiune executarea silita a hotărârii nu a fost posibila, având in vedere ca parata amâna cu rea-vointa sa ii acorde drepturile cuvenite.
Se solicita modificarea in parte a hotărârii atacate si sa se dispună recalcularea pensiei, prin aplicarea aceluiași procent de 100% asupra punctajului susținătorului decedat, cu obligarea paratei de a plăti diferențele rezultate din recalcularea pensiei pentru întreaga perioada.
nalizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererile de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea retine următoarele:
La termenul de astăzi, Curtea, din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a pus în discuția părții prezente tardivitatea declarării recursului de catre recurenta-reclamanta, excepție întemeiată, cu consecința respingerii recursului ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Conform art.158 din Legea nr.19/2000, raportat la art. 301 din Codul d e procedură civilă, termenul de recurs împotriva hotărârii tribunalului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
În speță, potrivit dovezii de comunicare și procesului-verbal de predare aflate la dosarul instanței de fond (fila 98), sentința atacată fost comunicată recurentei la data de 09.06.2009, astfel că termenul pentru declararea căii de atac, calculat conform art. 101 alin.1 din Codul d e procedură civilă, pe zile libere, a expirat la data de 25.06.2009 iar formularea prezentei cereri de recurs, la data de 26.09.2009, înscrisă pe plicul transmis prin poștă, potrivit art. 104 din Codul d e procedură civilă, este tardivă, calea de atac urmând a fi respinsă ca atare.
In ce priveste recursul recurentei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului B, motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedura civila, privind depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești (in cererea de recurs s-a menționat eronat ca temei de drept art. 304 pct. 9 din Codul d e procedura civila), este nefondat.
Prin stabilirea de către instanța de fond a unui punctaj mediu anual, determinat de către un expert contabil printr-un raport de expertiza judiciara, nu se depășesc atribuțiile puterii judecătorești, intrucat toate actele emise de structurile subordonate Ministerului Muncii, Egalitatii de si Familiei, cu atributii in aplicarea legislatiei de protectie sociala, sunt supuse controlului instantelor judecatoresti, in acest sens fiind dispozitiile exprese ale art. 155 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.
Susținând că stabilirea punctajului și cuantumului pensiei sunt atribuții exclusive ale Casei de Pensii, recurenta principiul constituțional al liberului acces la justiție.
Conform art.21 din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, principiu care semnifică atât accesul liber la o instanță de judecată imparțială, independentă, dar și plenitudinea de jurisdicție a instanței de judecată, adică aptitudinea de a fi dedusă judecății orice chestiune litigioasă.
In ce priveste stagiul total utilizat la determinarea punctajului anual al susținătorului decedat, s-a împartit la 25 de ani stagiul complet de cotizare pentru un deoarece decedatul, pensionat in baza Legii nr. 3/1977, realizase 25 de ani, 3 luni si 19 zile in grupa a II-a de munca.
Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Instanța retine si dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, potrivit căruia determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face cu respectarea prevederilor HG nr.1550/2004 si art.2 alin.3 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr.1550/2004, potrivit căruia pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977. In atare situație, având în vedere dispozițiile art.8 alin.1 și art.14 alin.2 din Legea nr. 3/1977, această lege stabilește trei stagii complete de cotizare în funcție de grupa de muncă în care cel în cauză a lucrat, stagii care trebuie avute în vedere așa cum prevede art. 2 alin.3 din Normele Metodologice, respectiv 30 de ani pentru munci obișnuite, 25 ani pentru grupa a II-a de muncă și 20 de ani pentru grupa I de muncă.
Dacă legiuitorul ar fi înțeles ca și cu ocazia recalculării pensiei să facă trimitere doar la stagiul complet de cotizare de 30 de ani bărbații și 25 ani femeile, atunci ar fi prevăzut expres acest lucru în conținutul prevederilor art.2 alin.3 din Normele Metodologice, așa cum a făcut cu dispozițiile art.2 alin.2 din aceleași norme.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.1, 3 și 4 din HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare, în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 - "Stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977" iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
Nu există nici o rațiune pentru a considera că reclamantul nu se află într-o situație identică cu persoanele ce au beneficiat de dispozițiile HG nr. 478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care derogă de la dispozițiile Legii nr.3/1977 sub aspectul stagiului complet de cotizare, câtă vreme a realizat stagiul complet de cotizare de 25 de ani în grupa a II-a de muncă, impus de Legea nr. 3/1977.
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr. 3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a II-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Prin prisma considerațiilor de mai sus, se constată că dispozițiile unor acte normative speciale, cum este HG nr.478/1990, nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse în art.14 din Legea nr.3/1977, potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 25 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa a II-a de muncă, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 de ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor tot de 25 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005, pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât dispozițiile HG nr.1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani, ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, în calitate de personal navigant etc. fiind lipsită de relevanță juridică analiza comparativă pe care o face recurenta cu privire la reglementarea conceptului de "grupă superioară de muncă", în cadrul Legii nr.3/1977, respectiv de "condiții speciale de muncă", în cadrul Legii nr.19/2000.
Prin decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, admițându-se recursul în interesul legii s-a stabilit ca dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
de aceste considerente de fapt si de drept, in baza art. 312.proc.civ. Curtea va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, ca nefondat.
Va respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.3170/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-.
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv declarat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact:
2 ex.
28.11.2009
jud.fond:
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Nadia Raluca Ilie
