Plată asigurări sociale. Decizia 183/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 183/R/2008
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:: - -- Judecător
JUDECĂTOR 1: Adrian Repede vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul recurent împotriva sentinței civile nr. 2005 din 01.10.2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect asigurări sociale - plată asigurări sociale.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 8 ianuarie 2008, respectiv încheierea ședinței publice din data de 15.01.2008, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2005 din 1 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Casa Județeană de Pensii și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 5341 lei reprezentând debit datorat bugetului asigurărilor sociale de stat în temeiul declarației de asigurare nr. 509/22.05.2001, cu dobânda legală aferentă de la scadența fiecărei sume până la plata efectivă a datoriei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 "în sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puțin 3 salarii medii brute și care se află în una dintre situațiile următoare: asociat unic, asociați, comanditari sau acționari".
Articolul 6 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 impune obligativitatea ca persoanele prevăzute la art. 5 alin. 1 pct. IV și V, care au împlinit vârsta de 18 ani, să depună declarația de asigurare la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului în termen de 30 de zile de la încadrarea în situațiile menționate.
La data de 22.05.2001, pârâtul a încheiat declarația de asigurare nr. 509, încadrându-se la pct. IV lit. a de la art. 5 din Legea nr. 19/2000 ( 7).
În cuprinsul acestei declarații, la pct. 11 alin. 5, se stipulează faptul că reclamantul cunoaște obligativitatea virării contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat la termenul stabilit prin prezenta declarație, în caz contrar urmând să achite majorări de întârziere.
De asemenea, prin aceeași declarație pârâtul a declarat că va depune declarația de retragere, în termen de 30 de zile de la data la care nu se va mai regăsi în situația/situațiile prevăzute la pct. 5 din declarație.
Fără a depune vreo declarație de retragere, pârâtul nu și-a mai achitat contribuția de asigurări sociale începând cu luna iulie 2001 deși a fost somat de reclamantă să-și plătească debitul ( 5).
Obligația de achitare lunară a sumei de 490.000 lei, reprezentând cota de contribuție de asigurări sociale, este de 35% pentru luna iunie 2001, în ianuarie 2002 - 31.12.2004 această sumă se modifică, în raport de salariul mediu brut pe economie așa cum se stipulează în art. 23 lit. b din Legea nr. 19/2000, nu a mai fost respectată de către pârât din iulie 2001 și până în prezent. Prin urmare, unitatea reclamantă a emis titlul executoriu 509/2003 în baza prevederilor art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare.
Art. 16 lit. c din Decretul nr. 167/1958 precizează faptul că "prescripția se întrerupe printr-un act începător de executare".
Având în vedere aceste aspecte, precum și prevederile art. 969.civ. potrivit căruia "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", instanța a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei debitul datorat bugetului asigurărilor sociale de stat ca urmare neplății contribuțiilor datorate conform declarației de asigurare nr. 509 din 22.05.2001 și a dobânzilor legale aferente acestei sume până la plata efectivă a datoriei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și respingerea acțiunii promovate de reclamanta Casa Județeana de Pensii
În motivare se arată că cererea reclamantei nu poate face obiectul unei cereri înaintate instanței de judecată în condițiile în care există un titlu executoriu emis în temeiul dispozițiilor legale ce reglementează executarea creanțelor bugetare (OG nr. 11/1996, nr.OG 61/2002 și în prezent codul d e procedură fiscala). În cazul de față titlul de creanță îl constituie actul prin care se stabilește și se individualizează obligația de plată, respectiv declarația sau documentul întocmit de plătitor prin care se declara impozitul, taxa, contribuția.
Recurentul arată că nu poate fi reținută afirmația reclamantei că nu are organe proprii de executare și astfel nu a putut executa titlul emis în baza nr.OG 61/2002, în condițiile în care potrivit art. 141 alin. 10/cod proc. fiscală: "instituțiile publice care nu au organe de executare proprii pot transmite titluri executorii privind veniturile proprii, spre executare silită, organelor fiscale, în baza unei convenții încheiate cu Agenția Națională de Administrare Fiscală sau cu autoritățile administrației publice locale, după caz". În aceste condiții obligarea la plata sumei precizate în acțiune, considerată de instanță obligație de a face, presupune emiterea unui alt titlu executoriu, ajungându-se la situația în care pentru aceeași creanță există doua titluri executorii.
În acest sens, reclamanta a găsit o cale de a valorifica o creanță prescrisă, considerând cursul prescripției întrerupt prin emiterea titlului executoriu în anul 2003 conform nr.OG 61/2002, moment în care reclamanta putea să pună în executare titlurile executorii și să-și recupereze creanțele prin organe proprii. Se acordă astfel sume începând cu data de 01.07.2001, pentru care dreptul de a cere concursul organelor de stat pentru valorificarea creanței este prescris. (91/Cod proc. fiscală).
Se solicită ca în hotărârea care se va pronunța să se aibă în vedere faptul că există dispoziții speciale care reglementează impunerea, recuperarea și executarea creanțelor bugetare pe de o parte, iar în al doilea rând dreptul reclamantei de a pretinde obligarea subsemnatului la plata sumei de 5341 lei este prescris cel puțin în parte.
Prin întâmpinare, reclamanta Casa Județeană de Pensii Sas olicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 2005/2007 ca fiind legală și temeinică.
În motivare, se arată că nu există organe proprii de executare silită ale Caselor teritoriale de pensii pentru recuperarea creanțelor bugetare, iar declarația de asigurare semnată de recurentul - pârât cu Casa Județeană de Pensii S conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 19/2000 este doar titlu de creanță, nu și titlu executoriu.
Între Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale B și Agenția Națională de Administrare Fiscală nu există nici o convenție semnată în sensul dispozițiilor art. 141 alin. 10 cod proc. fiscală, pentru recuperarea veniturilor proprii.
Toate persoanele care au încheiat declarație de asigurare și-au achitat contribuțiile datorate bugetului asigurărilor sociale de stat de bună voie sau în urma unor discuții purtate cu fiecare în parte, fără ca reclamanta să fie nevoită să apeleze la instanță.
Cu toate că recurentul știe că datorează bani statului, reprezentând contribuții pentru perioada 01.07.2001-31.12.2004, refuză să plătească sau speră că debitul este prescris, ceea ce nu corespunde adevărului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat sub aspectul lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii.
Așa cum arată pârâtul recurent, acțiunea este promovată pentru recuperarea unor creanțe bugetare pentru care, pe de o parte, există un titlu executoriu deja emis, iar pe de altă parte, există posibilitatea de a se emite un nou titlu executoriu de către reclamantă fără intervenția altei autorități.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată se solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 5341 lei cu titlul de debit datorat bugetului asigurărilor sociale de stat începând cu luna iulie 2001 și până la data promovării acțiunii (data de 27 august 2007), făcându-se încă precizarea că pe perioada 2005-2007 pârâtul nu a realizat profit egal cu 3 salarii medii brute pe economie, astfel încât nu datorează pentru această perioadă contribuția de asigurări sociale de stat. Prin urmare, acțiunea vizează doar perioada iulie 2001 - decembrie 2004.
Se constată însă că la data de 29.06.2003, în baza art. 47 din nr.OG 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, s-a emis de către Casa Județeană de Pensii S titlul executoriu cu nr. 509/2003 prin care se stabilește în sarcina pârâtului un debit de 12.962.436 lei și dobânzi/penalități/penalizări de întârziere de 20.590.529 lei.
Este evident deci că pentru perioada iulie 2001 - iunie 2003, există un titlu executoriu emis pentru sumele solicitate prin acțiune. Ca atare, este lipsită de interes acțiunea formulată pentru această perioadă de timp și pentru sumele aferente acesteia, întrucât finalitatea unei acțiuni în pretenții este tocmai obținerea unui titlu executoriu, or reclamanta este deja în posesia acestui titlu.
Chestiunea problematică pare a fi punerea în executare a acestui titlu executoriu, dar aceasta este o chestiune care depășește limitele judecății pe fond a cererii, reclamanta trebuind să întreprindă măsurile ce se impun pentru a asigura punerea în executare a titlului său, în raport cu dispozițiile legale în vigoare, neputând invoca un vid legislativ sub acest aspect, față de prevederile codului d e procedură fiscală sau ale codului d e procedură civilă incidente. De altfel, reclamanta, în ipoteza în care s-ar admite acțiunea sa, s-ar afla în aceeași situație de dinaintea promovării acțiunii, anume, cu un titlu executoriu de pus în executare, astfel încât apare ca evidentă lipsa de interes în promovarea acțiunii.
Aceeași excepție se verifică și în raport de sumele aferente perioadei de după data de 29.06.2003 (când a fost emis titlul executoriu nr. 509). Aceasta, întrucât reclamanta poate oricând în cadrul termenului de prescripție special să emită un titlu executoriu fără a solicita concursul instanței, în acest sens fiind prevederile Codului d e procedură fiscală. Or, interesul este una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, așa cum admite în unanimitate doctrina juridică. Prin interes se înțelege folosul practic urmărit prin promovarea acțiunii, or, așa cum s-a arătat, acesta lipsește, reclamanta având la dispoziție reglementări speciale pentru a emite un titlu executoriu prin libera sa voință, pe care mai apoi să îl pună în executare.
Față de aceste considerente, Curtea constată că sentința pronunțată este nelegală, ignorând lipsa de interes în promovarea prezentei acțiuni, motiv pentru care se impune modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii sub acest aspect. Evident, nu se impune cercetarea celorlalte motive de recurs, față de prevederile art. 137 alin. 1.proc.civ. conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În drept, se au în vedere prevederile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 2005 din 1 octombrie 2007 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în tot în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta Casa Județeană de Pensii S împotriva pârâtului.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./IT/MS
3 ex./13.02.2008
Jud.fond.;
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Gabriella Purja, Ioana Tripon
