Plată asigurări sociale. Decizia 2302/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.567/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2302/
Ședința publică de la 08 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa Județeană de Pensii și Alte Drepturi Cîmpotriva sentinței civile nr.2075 din data de 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (3104/C/2008), în contradictoriu cu intimata,având ca obiect:"plată diferență pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentaCasa Județeană de Pensii și Alte Drepturi Cși intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 06.04.2009, concluzii scrise din partea intimatei.
Curtea, având în vedere împrejurarea că ambele părți în cauză au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2075 din data de 10.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C și a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor bănești cu titlu de pensie reprezentând diferența dintre pensia încasată și pensia ce i se cuvine conform deciziei nr. -/10.11.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanta a solicitata obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia încasată și pensia ce i se cuvine conform deciziei nr. -/10.11.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii C, ca urmare a revizuirii cuantumului pensiei, respectiv diferența aferentă perioadei 3.01.2005 (data pensionării) și 1.10.2005.
Tribunalul a reținut că, potrivit sentinței civile nr. 2376/15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Călărași, aceasta a introdus la dat de 10.09.2007, cererea prin care solicita instanței să se dispună obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București la plata drepturilor bănești reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare. Astfel, în raport de data sesizării instanței în vederea obținerii recunoașterii dreptului privind sporul de risc de 50% din indemnizația brută lunară, respectiv 10.09.2007, prima instanță a constatat că de la acest moment trebuie calculat anterior termenul de prescripție de 3 ani, în raport de art. 16 alin. 1 lit. b) și art. 17 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a formulat recurs motivat Casa Județeană de Pensii C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
În data de 1.09.2008, intimata reclamantă a depus cererea prin care a solicitat revizuirea pensiei de serviciu în considerarea sentinței civile nr. 2376/15.11.2007 a Tribunalului Călărași și a certificatului de grefă al Curții de APEL BUCUREȘTI, din care rezultă că a obținut în instanță, pentru perioada 2004-31.01.2007, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare. Ca urmare a acestei cereri, precum și în baza adeverinței nr. 2963/21.07.2008 eliberate de Tribunalul Călărași, s-a emis o nouă decizie, recalculându-se pensia de serviciu de la data stabilirii inițiale, dar drepturile de pensie nu s-au acordat decât cu trei ani în urmă de la data depunerii cererii.
Plata drepturilor restante s-a făcut în baza dispozițiilor Legii nr. 19/2000, care prevede că termenul de prescripție este de 3 ani și se calculează de la data solicitării drepturilor.
În mod eronat instanța de fond a apreciat că termenul de prescripție se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească sau la un organ de arbitraj necompetent.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În fapt, prin sentința civilă nr. 2376/15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Călărași (filele 5-7 din dosarul instanței de fond), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, care au fost obligați la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare, cuvenită proporțional cu perioada lucrată în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Călărași, începând cu luna noiembrie 2000 și până la data de 31.01.2007.
Prin decizia nr. 2011R din 30.05.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale admis recursul declarat de Ministerul Justiției și a modificat în parte sentința atacată în sensul că a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei noiembrie 2000 - 10.09.2004 și, în consecință, a respins pretențiile aferente acestei perioade, constatând prescris dreptul la acțiune. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În raport de această decizie, Tribunalul Călărașia eliberat intimatei reclamante adeverința nr. 2963/21.07.2008, în cuprinsul căreia este înscris venitul brut realizat pe baza căruia se stabilește pensia de serviciu. (fila 17 a dosarului instanței de fond)
Având în vedere aceste înscrisuri, recurenta a emis decizia nr. -/10.11.2008, prin care a recalculat pensia de serviciu a intimatei, începând cu data de 3.01.2005 (fila 4 a dosarului instanței de fond)
Prin adresa nr. -/12.11.2008, ca urmare a cererii intimatei cu nr. 24692/17.11.2008, Casa Județeană de Pensii Cac omunicat acesteia că perioada 3.01.2005-1.10.2005 este în afara termenului de prescripție de 3 ani, astfel încât diferențele aferente acestei perioade nu mai pot fi achitate, fiind prescrise.
Curtea reține că, în mod greșit prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 16 și 17 din Decretul nr. 167/1958 referitoare la întreruperea cursului prescripției extinctive.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, cursul prescripție se întrerupe în două situații, respectiv "recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția" și " introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță necompetentă".
Față de împrejurarea că hotărârea judecătorească nu are caracter general și obligatoriu, ci efectele sale se produc numai față de părțile în procesul în care a fost pronunțată, Curtea reține că efectul întreruptiv al cererii de chemare în judecată nu se produce decât în privința acțiunilor prin care sunt apărate drepturi ce intră în conținutul raportului juridic stabilit între părțile în proces. Or, recurenta nu a fost parte în procesul soluționat prin sentința civilă nr. 2376/15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Călărași, irevocabilă prin decizia nr. 2011R din 30.05.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Cum dreptul intimatei reclamante rezultă și lege și a fost numai recunoscut prin menționata hotărâre, care are caracter declarativ, nu s-ar putea considera nici că prescripția dreptului la acțiune privind recalcularea pensiei nu a început să curgă întrucât dreptul la acțiune nu era născut.
Prin urmare, recurenta în mod corect a stabilit prin decizia nr. -/10.11.2008 că drepturile pretinse de intimată se cuvin acesteia începând cu data de 03.01.2005, urmând ca drepturile restante să-i fie achitate, însă, cu respectare termenului de prescripție de 3 ani. În privința sumelor cuvenite pentru perioada 3.01.2005-01.10.2005, s-a constatat în mod just că termenul de prescripție s-a împlinit.
Pentru considerentele expuse, Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursul și să modifice sentința atacată în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii C împotriva sentinței civile nr.2075 din data de 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,08.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./Tehnored. /2ex./07.05.2009
Jud.fond: /G
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
