Plată asigurări sociale. Decizia 40/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 40
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pîrjol Năstase Doru Octavian JUDECĂTOR 2: Busuioc Anamaria
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T împotriva sentinței civile nr. 1354/D din 19 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- ( nr. format vechi 7279/2006).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurent consilier juridic ; intimatul.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de grefier, după care:
Intimatul depune la dosar calculul salariilor plătite pentru perioada septembrie 1974- septembrie1978.
Nemaifiind alte cereri, excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pentru recurent, pune concluzii pentru admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea sentinței și pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată. Arată că în mod greșit instanța de fond a obligat Ministerul Educației și Cercetării la plata contribuției la asigurările sociale de stat pentru perioada septembrie 1974 - septembrie 1978, cât intimatul a fost detașat în, întrucât pentru a se stabili care este titularul obligației de plată a acestei contribuții trebuiau avute în vedere dispozițiile Decretului 283/1978. Pentru perioada cât intimatul a fost detașat în, contractul de muncă din țară a fost suspendat fiind considerat în concediu fără plată, și a încheiat un contract de muncă cu o unitate de învățământ din. Potrivit Protocolului încheiat între cele două state, cetățenii români angajați în străinătate aveau obligația ca din veniturile realizate să-și asigure întreținerea familiilor și acoperirea obligațiilor din țară, printre care și plata asigurărilor sociale. Potrivit art.1 și 2 din 233/1974 perioada lucrată în străinătate se ia în calcul ca vechime în muncă, obligațiile la pensie fiind reținute la venitul minim pe economie. Din suma care se transfera era reținut CAS-ul și contribuția de pensie. Ministerul nu a fost parte în contractul de muncă al intimatului, nu se cunoaște salariul și nu poate pune în executare sentința nr.636/ 29.09.2004. Depune concluzii scrise și nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică în sensul obligării să achite contribuțiile de asigurări sociale pentru perioada 01.09.1974-01.09.1978. Potrivit dispozițiilor 389/1972, se stabilea pentru cei care lucrau în străinătate suportul legal pentru plata acestora și reținerile care se făceau acestora. A fost detașat în în interes de serviciu prin Ordinul Ministrului. Potrivit art.20 din 233/1974 se prevedea că unitatea trebuia să încheie angajamente scrise cu angajații privind drepturile și obligațiile care reveneau angajaților. Solicită a fi avut în vedere de instanță calculul depus la termenul de astăzi.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1306/22.02.2006 la ribunalul Bacău reclamantul a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării, în calitate de fost angajator, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat acesta să plătească contribuția la asigurările de stat pentru perioada cât a fost detașat în.
Motivând în fapt acțiunea sa, reclamantul a arătat că, în perioada 01.09.1974 - 01.09.1978 a fost detașat ca profesor în fiind detașat prin ordin ministerial, urmare a protocolului încheiat între ministerele de resort ale celor două țări.
A susținut reclamantul că, pe întreaga perioadă a detașării a transferat o parte din salariul său prin care își achita datoriile față de statul român conform Decretului nr.233/1974, dar angajatorul nu a plătit contribuția la asigurările sociale astfel că, a fost prejudiciat la calculul pensiei pentru perioada detașării luându-i-se în calcul venitul minim pe economie și nu venitul efectiv realizat.
Alăturat acțiunii și pentru dovedirea ei, reclamantul a depus înscrisuri privind perioada detașării sale în.
În drept acțiunea nu a fost întemeiată.
Pârâtul Ministerul Educației și Cercetării a depus întâmpinare, arătând că, între cele două părți nu au existat raporturi juridice de muncă, astfel că în sarcina pârâtului nu există nici un fel de obligații legate de calitatea de angajator, întrucât pe perioada cât reclamantul a lucrat în străinătate acesta era considerat în concediu fără plată la unitatea din țară de la care provine, iar potrivit art.2 din Decretul nr.233/1974 - " ministerele și celelalte organe centrale nu vor suporta pentru cetățenii români angajați în străinătate nici un fel de cheltuială în lei sau valută, aceștia fiind obligați ca din veniturile realizate să-și asigure întreținerea familiilor și acoperirea celorlalte obligații din țară".
Prin sentința civilă nr.715/16.06.2006 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1306/2006 s-a respins ca prescrisă acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul susținând că în mod greșit s-a reținut ca prescrisă acțiunea sa deoarece, prescripția curge de la data când s-a născut dreptul său de a se pensiona, precum și de la data când a obținut hotărârea de recunoaștere ca vechime a perioadei detașării în dar care nu este aplicată de Casa de Pensii.
În drept a invocat art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.1886 Cod civil, art.8 alin.1, art.22 din Decretul nr.167/1958.
Ministerul Educației și Cercetării a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și judecata în lipsă.
Prin decizia 1291/ 20.XI.2006 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- s-a admis recursul promovat de reclamantul, s-a casat hotărârea recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare în fond la aceeași instanță.
Prin rejudecare Tribunalul Bacău prin sentința civilă nr.1354/D/ 19.09.2007 s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamant în contradictoriu și a fost obligat pârâtul să plătească contribuția de asigurări sociale de stat corespunzător salariilor încasate de reclamant în perioada 01.09.1974 - 01.09.1978 cât a lucrat ca profesor detașat în Republica.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele considerente:
În baza protocolului privind colaborarea și cooperarea între Ministerul Educației și învățământului din România și Ministerul Educației Naționale din Regatul, semnat la în 1973, reclamantul a fost detașat să funcționeze ca profesor de matematică pentru o perioadă de 4 ani (1974 - 1978) situație dovedită de înscrierile efectuate în cartea de muncă - pagina 19 - salarizarea fiind făcută în dirhami, conform traducerilor contractelor încheiate cu partea marocană.
Prin sentința civilă 99/19.02.2003, rămasă definitivă prin decizia 869/16.06.2003 a Curții de APEL BACĂUa fost obligată Casa Județeană de Pensii B să-i calculeze reclamantului dreptul la pensie luarea în considerare a perioadei 01.09.1974 - 01.09.1978.
În aplicarea acestei hotărâri s-a emis decizia 98749 /11.05.2004 luând în calcul pentru perioada respectivă, salariul minim pe economia națională (în cartea de muncă rubricasalarfiind barată).
Prin sentința civilă nr. 736/29.09.2004 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 4759/2004 s-a respins contestația formulată împotriva deciziei întrucât nu s-au luat în calcul salariile efectiv încasate de reclamant.
Instanța a reținut că reclamantul nu a prezentat acte doveditoare în sensul celor reclamate, de asemenea nu s-a făcut dovada că au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale.
Potrivit contractelor traduse, depuse la dosar - filele 23-24, 27, 28 dosar - salarizarea reclamantului s-a făcut în dirhami respectiv 2407 și 3650 din sumele încasate, acesta a transferat în țară diferite sume în vederea întreținerii familiei și a achitării altor obligații, situație dovedită cu chitanțele depuse la filele 12-15-22, dosar 1306/2006 și fișei de cont fila 33 dosar nr-.
Intimata susține că obligația achitării contribuțiilor la asigurările sociale revenea reclamantului conform art. 2 din Decretul 233/23.12.1974,în vigoare începând cu 01.02.1975,privind unele drepturi și obligații ale cetățenilor romani care realizează venituri în valută; astfel, potrivit art. 2 - " Ministerele și celelalte organe centrale de stat de la care provin cetățenii români angajați la organizații
internaționale. sau alți parteneri în străinătate nu vor suporta pentru cetățenii
români angajați în condițiile art. 1 nici un fel de cheltuială în lei sau valută, aceștia fiind obligați ca din veniturile realizate să-și asigure întreținerea familiilor și acoperirea celorlalte obligații în țară ".
La data detașării reclamantului - septembrie 1974 - erau aplicabile dispozițiile Decretului 389/11 oct. 1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, care la art. 1 stabilește: unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești,orice alte persoane juridice precum și persoanele fizice care folosesc personal salariat - sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Art. 5 arată că " Nedepunerea contribuției pentru asigurările sociale de stat nu afectează plata drepturilor de asigurări sociale cuvenite celor asigurați,
Dispozițiile Decretului 389/1972 nu au fost abrogate prin Decretul 233/23.12.1974 cu aplicabilitate din 01.02.1975.
În speță, s-a apreciat că intimata se află în culpă, aceasta nefăcând dovada îndeplinirii dispozițiilor art. 20 din Decretul 233/1974 care prevăd imperativ că " unitățile din care provin cetățenii români prevăzuți la art. 1, vor încheia cu aceștia angajamente scrise din care să rezultedrepturile și obligațiile ce le revin, angajamente care constituie titluri executorii.
În speță, reclamantul și-a desfășurat activitatea în străinătate în baza celor două acorduri nr. 1777/1974, 1029/1976 încheiate între Ministerul Educației și Învățământului România și Ministerul Educației și Învățământului Regatul.
Instanța a înlăturat susținerile intimatei potrivit cărora reclamantul s-a aflat în concediu fără plată întrucât din înregistrările efectuate în carnetul de muncă - fila 44 - rezultă faptul că reclamantul a fost detașat în condițiile art. 66-68 Codul muncii nemodificat cu menținerea tuturor drepturilor aferente, fără întreruperea raporturilor de muncă sau a vechimii în muncă.
Față de situația reținută instanța, având în vedere dispozițiile art. 2 din Decretul 233/1974 potrivit căruia: " perioada lucrată în străinătate se ia în calcul la stabilirea vechimii neîntrerupte în muncă, în aceiași unitate precum și ca vechime în funcție și specialitate " precum și dispozițiile art.160 din Legea 19/2000, care stabilește că: " vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare " urmează să admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen pârâtul.
În drept a fost invocat motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, solicitându-se rejudecarea cauzei în fond și respingerea acțiunii ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs au fost invocate următoarele considerente:
Ministerul Educației Cercetării și T nu a fost angajatorul reclamantului nici în România și nici în străinătate.
Dacă instanța de fond a considerat că reclamantul a fost detașat atunci nu trebuia să incumbe în sarcina ministerului plata asigurărilor sociale având în vedere prevederile art.2 din Decretul nr.389/1972.
În altă ordine de idei pârâtul se află în imposibilitatea de a pune în aplicare sentința de fond întrucât nu se cunoaște salariul reclamantului.
În susținerea recursului au fost invocate și dispozițiile art.2 pct.1 și 2 din Decretul nr.233/1974 și ale art. 2 din Decretul nr.389/1972 și s-a depus și practică judiciară ( două hotărâri judecătorești).
Intimatul - reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Verificând sentința recurată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei Curtea constată că recursul este fondat pentru cele ce succed:
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor din Decretul nr.233/1974 și din Decretul nr.389/1972.
În nici un caz nu se poate reține că reclamantului i-ar fi incumbat obligația de a plăti contribuția de asigurări sociale de stat în condițiile în care nu a fost invocată existența vreunei prevederi legale care să stabilească o astfel de obligație în sarcina acestuia.
Recurenta-pârâtă este de rea-credință atunci când afirmă că nu avea obligația de a plăti contribuțiile de asigurări sociale de stat întrucât în alte cazuri similare ( a se vedea înscrisul de la fila 10 dosar Tribunalul Bacău ) a recunoscut în modimplicitcă ea ar fi trebuit să efectueze aceste plăți. Faptul că statul român nu a efectuat demersurile legale necesare îndeplinirii acestei obligații de către pârât( nu a operat nici o sumă în valută în contul Ministerului Educației și Cercetării), deși reclamantul a depus cotele în valută prevăzute de Decretul nr.233/1974 pe perioada cât a fost delegat în nu poate conduce la sancționarea acestuia din urmă întrucât nu i se poate reține nici o culpă.
Art.2 pct.1 din decretul nr.233/1974 se referă la cheltuielile legate de deplasarea și salarizarea cetățenilor români angajați în străinătate, nu și la plata contribuțiilor asigurărilor sociale de stat care erau reglementate de Decretul nr.389/1972.
Hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât nu a individualizat în concret și baza de calcul pentru obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de stat.
În lipsa unei mențiuni exprese în acest sens în dispozitivul hotărârii pârâtul se află într-adevăr într-o imposibilitate obiectivă de a-și îndeplini obligația stabilită de instanța de judecată.
Având în vedere înscrisurile de la filele 23-41 dosar nr.1306/2006 ( a căror autenticitate și veridicitate nu au fost contestate de către pârât) din care rezultă cuantumul salariilor brute obținute de reclamant în perioada în care a lucrat în Regatul, Curtea va completa dispozitivul sentinței apelate cu sumele de bani ( lei) care reprezintă baza de calcul a contribuției de asigurări sociale de stat.
Față de aceste considerente se va admite recursul, se va modifica în parte sentința recurată în sensul că obligația de plată stabilită în sarcina pârâtului va fi determinată în concret și anume prin raportare la veniturile brute obținute de reclamant, astfel cum rezultă din clauzele contractelor de muncă încheiate cu autoritățile din Regatul.
Celelalte dispoziții din sentința recurată vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T împotriva sentinței civile nr. 1354/D din 19 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- ( nr. format vechi 7279/2006), în contradictoriu cu reclamantul.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligația de plată stabilită în sarcina pârâtului va fi determinată în concret și anume:
Contribuția de asigurări sociale de stat este în procent de 15 % și se aplică asupra salariilor brute lunare obținute în perioada01.09.1974 - 01.09.1978după cum urmează:
1. - pentru perioada 1.09.1974 - 31.12.1974 la un venit lunar brut de7245lei (ROL),
2. - pentru perioada 1.01.1975 - 1.12.1975 la un venit lunar brut de7273lei ( ROL),
3. - pentru perioada 1.01.1976 - 15.09.1976 la un venit lunar brut de 6571 lei ( ROL),
4. - pentru perioada 16.09.1976 -31-12-1976 la un venit lunar brut de 9965 lei (ROL),
5. - pentru perioada 1.01.1977 - 15.09.1977 la un venit lunar brut de 9965 lei (ROL),
6. - pentru perioada 16.09.1977 - 31.12.1977 la un venit lunar brut de10146lei (ROL),
7. - pentru perioada 1.01.1978 - 15.09.1978 la un venit lunar brut de10.944lei (ROL).
Menține celelalte dispoziții din sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red. /
red./ 13.02.2008
tehnred.BC/ 3 ex/ 14.02.2008
Președinte:Pîrjol Năstase Doru OctavianJudecători:Pîrjol Năstase Doru Octavian, Busuioc Anamaria
