Plată asigurări sociale. Decizia 475/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 475/
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, precum și a recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBETRTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN B, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 1215/S din 12.06.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 aprilie 2009, când instanța a rămas în pronunțare, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi 22 aprilie 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 1215/12.06.2008 a Tribunalului Brașovs -a admis acțiunea formulată de reclamantele, și, cu domiciliul ales la avocat din B,-,. C,. 1, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL BRAȘOV, cu sediul în mun. B,-, jud. B, TRIBUNALUL BRAȘOV, cu sediul în mun. B,- și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5 și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV să plătească reclamantelor drepturile de natura salarială, reprezentând diferențele lunare dintre indemnizația în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei de la care s-a acordat concediul de creștere a copilului până la vârsta de 2 ani și 800 lei până la 31.12.2006, respectiv 600 lei după 01.01.2007, pentru perioadele de mai jos:
- -01.03.12007 -14 01 2008;
- 23.10.2006 - 31.12.2006 respectiv 01.01.2007 -31.01.2007;
- - 01.05.2007 - 14.01.2008;
- - 01.08.2007 - 07.01.2008;
- - 27.05.2006 - 31.12.2006, respectiv 01.01.2007 - 15.04.2007;
- 01.04.2007 - 01.10.2007.
S-a dispus actualizarea sumelor în funcție de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile de bani necesare achitării acestor sume.
A fost respinsă aceeași acțiune formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantele dețin funcția de judecător în cadrul Tribunalului Brașov și au beneficiat de concediu pentru creșterea copilului, potrivit dispozițiilor art. 79 alin. 4 din Legea 303/2004.
Prin art. 28 alin. 2 din OUG. Nr. 148/2005 (intrată în vigoare la data de 01.01.2006, potrivit alin. 1 din același articol) s-a prevăzut că, de la data intrarii in vigoare a acestei ordonanțe au fost abrogate prevederile referitoare la concediu și indemnizația pentru creșterea copilului, cuprinse în Legea 19/2000 și respective în Legea 303/2004.
Dispozițiile art. 1 al noului act normativ nu sunt aplicabile in speta, întrucât s-ar încălca principiul contributivității prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. e din Lg. 19/2000.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Lg. 19/2000 onstituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public din Romania.
Este neîndoielnic ca, la data deschiderii drepturilor reclamantelor, sistemul de acordare a indemnizație pentru creșterea copilului era raportat la contribuția diferită a beneficiarilor acestei indemnizații la sistemul de asigurări sociale, respectându-se principiul contributivității mai sus evocat.
Prin Hotărârea nr. 241/16.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a reținut că prevederile cuprinse în nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, sub aspectul modalității de tratament a magistraților sunt discriminatorii, nefiind justificate de un scop obiectiv și legitim, recomandându-se Ministerului Muncii, Familiei si Egalității de Șanse să promoveze un proiect de act normativ care să reglementeze diferit cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului de până la 2 ani și în funcție de latura contributivă a beneficiarilor de indemnizație.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va admite acțiunea formulată de reclamante și va obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV să plătească acestora drepturile de natura salarială.
Față de dispozițiile legale invocate, instanța va admite și cererea privind actualizarea sumelor cuvenite, cu indicele de inflație și dobânda legală, la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV precum și reclamantele.
În dezvoltarea motivelor de apel, Ministerul Justiției arată că nu are nici o atribuție de plată drepturilor salariale privind indemnizația pentru creșterea copilului, aceasta se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.
La data intrării în vigoare a dispozițiilor OUG nr. 148/2005 s-au abrogat prevederile referitoare la concediul și indemnizația pentru creșterea copilului cuprinse în Legea 19/2000, precum și art. 79 al. 4 din Legea 303/2004.
Pentru persoanele care au beneficiat până la data de 31 decembrie 2005 de drepturile prevăzute la art. 79 alin 4 din Legea 303/2004, se aplică prevederile prezentei ordonanțe de urgență.
Din interpretarea art. 1088 cod civil reclamanții nu pot pretinde decât dobânda, stabilită de lege.
Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B arată că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor
Pe fondul cauzei, se învederează că instituțiile abilitate nu au făcut altceva decât să aplice OUG148/2005.
Instanța de fond a creat o discriminare raportat la celelalte femei, în condițiile în care indemnizația pentru creșterea copilului a devenit o prestație de asistență socială cu caracter universal bazată pe principiul solidarității sociale.
Instanța nu poate dispune plata drepturilor bănești solicitate cu aplicarea dobânzii legale și actualizate cu rata inflației.
În motivarea cererii de recurs Curtea de APEL BRAȘOV susține că instanța nu a aplicat prevederile art. 1 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 aprobată prin Legea 7/2007. Indemnizația pentru creșterea copilului este egală pentru toți beneficiarii și nu privește veniturile realizate de aceștia.
TRIBUNALUL BRAȘOV prin motivele de recurs invocă excepția lipsei calității procesual pasive, precum și faptul că acesta nu are nici o culpă procesuală întrucât plata drepturilor solicitate nu este realizată de acest pârât.
OUG 148/2005 a instituit un sistem public noncontributiv, eliminând discriminările existente între categorii profesionale, întrucât nu privește veniturile realizate.
Actul normativ care stabilește suma de 600 RON nu cuprinde dispoziții speciale referitoare la acordarea unui venit de 75% din media veniturilor nete realizate.
Prin recursul declarat de reclamante se susține că Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei are calitate procesuală față de prevederile art. 19 din OUG148/2005.
Examinând recursurile pârâților, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul Ministerului d e Justiție referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, este neîntemeiată, întrucât astfel cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, reclamantele au îndeplinit funcția de judecător în cadrul Tribunalului Brașov, instituție subordonată ordonatorului principal de credite și care alături de celelalte instituții din sistemul judiciar, chemate în judecată efectuau plata indemnizației pentru îngrijirea copilului în temeiul prevederilor legislației anterioare art. 79 al. 4 din Legea 303/2004 și a prevederilor art. 133 alin 1 și alin. 2 lit. din legea 19/2000.
De asemenea având în vedere și dispozițiile art. 21 alin.1 din legea 500/2002, calitatea procesuală a Ministerului Justiției se justifică acesta repartizând fondurile în calitate de ordonator principal de credite către TRIBUNALUL BRAȘOV în vederea efectuării plăților către angajator.
Cu privire la aplicarea în timp a dispozițiilor OUG nr. 148/2005, prima instanță analizat aplicabilitatea actului normativ raportându-l la considerentele hotărârilor de discriminare nr. 422/2007 și nr. 241/2007, la practica CEDO în acest domeniu și nu în ultimul rând la principiul contributivității înscris în Legea 19/2000, principiu care nu poate fi încălcat prin acte normative ulterioare. Din această perspectivă s-a considerat că reclamantele au avut o cotă de contribuție mai mare, cotă ce trebuie să le fie recunoscută și respectată la care li se deschide dreptul la obținerea indemnizației.
Relativ la ultimul motiv de recurs, inexistența bazei legale pentru plata sumei actualizate cu rata inflației și dobânda legală, curtea constată că invocarea dispozițiilor cuprinse în legea bugetului nu poate înlătura aplicarea art. 1082 și art. 1073 Cod civil, norme de drept comun care guvernează dreptul civil și care sunt aplicabile și în speță. Baza legală pentru efectuarea plății o constituie hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă a instanței care este un titlu executoriu și în temeiul căruia ordonatorul principal de credite va putea solicita rectificarea bugetară.
În ceea ce privește recursul Ministerului Finanțelor Publice:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui recurent a fost temeinic și legal respinsă de prima instanță. Potrivit HG nr. 83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției și potrivit art. 131 pct. 1 din Legea nr. 303/2004 instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat. Prin art. 19 din legea nr. 500/2002, legea finanțelor publice, se prevede că recurentul este cel care ordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare și a legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare pentru executarea titlurilor executorii.
Așa cum s-a arătat mai sus, abrogarea dispozițiilor art. 79 alin. 4 din legea nr. 303/2004 nu este contestată de nici una dintre părți și nici de instanță, însă, ca urmare a discriminării constatate de CNCD, raportate și la documentele internaționale la care România este parte, inclusiv la practica Curții Europene de la Strasburg privind interpretarea dispozițiilor CEDO, singura măsură de reparare a discriminării poate consta în înlăturarea prevederii discriminatorii și revenirea la actul normativ anterior.
Dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice nu poate să fie o în executarea unor titluri executorii, așa cum sunt hotărârile judecătorești, pentru că așa cum s-a arătat mai sus, în baza acestor hotărâri se poate obține rectificarea bugetară.
În ceea ce privește susținerea că nr.OUG 148/2005 ar fi actul prin care s-a înlăturat discriminarea, trebuie arătat că hotărârile pronunțate de CNCD și considerentele primei instanțe sunt elocvente în acest domeniu, iar înlăturarea discriminării de care vorbește recurenta este de fapt o egalizare a indemnizațiilor la care au dreptul persoanele vizate de acest act normativ, fiind înlăturat principiul contributivității impus chiar de legiuitor prin legea cadru, ceea ce contravine principiilor statului de drept.
În fine, relativ la ultimul motiv de recurs este de arătat că plata sumelor actualizate cu rata de inflație și dobânda legală nu este o " amenințare" la adresa debitorului, ci reprezintă aplicarea unui principiu de drept potrivit căruia debitorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului produs. Baza legală a acordării acestei actualizări a sumei a fost corect identificată și aplicată de prima instanță, iar sursa de finanțare nu este în competența puterii judecătorești ci în competența executivului, respectiv chiar a recurentei.
În domeniul dreptului privat, statul, autoritățile și instituțiile publice, celelalte persoane de drept privat și persoanele fizice sunt egale și se supun acelorași norme de drept, neexistând nici un raport de subordonare sau de ierarhizare.
Principalele critici ale Curții de Apel se referă în esență la neaplicarea prevederilor art. 1 al. 1 din nr.OUG 148/2005 și înlocuirea acestora cu norme create de practica judiciară precum și aplicarea egală a acestor dispoziții pentru toți beneficiarii și nu în funcție de veniturile realizate.
Prima instanță a analizat aplicabilitatea actului normativ în raport cu principiul contributivității înscris în Legea 19/2000.
Dispozițiile OUG nr. 148/2005 nu sunt aplicabile în speță, întrucât s-ar încălca principiul contributivității prevăzut de art. 21 al. 1 lit. e din Legea 19/2001.
Condiția acordării indemnizației pentru creșterea copilului, în temeiul art. 1 și 2 din OUG 148/2005 este ca persoana beneficiară să fi realizat în ultimul an anterior datei nașterii copilului venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003.
Prin Hotărârea 241/16.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a reținut că prevederile cuprinse în nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, sub aspectul modalității de tratament a magistraților, sunt discriminați, nefiind justificate de un scop obiectiv și legitim.
Prin omogenizarea modului de acordare a concediului de creștere a copilului s-a realizat nu o " susținere a familiei" ci o restrângere a sprijinului pentru creșterea copilului din familiile magistraților. cuantumului indemnizației s-ar fi justificat dacă toți beneficiarii ei ar fi plătit contribuții egale.
Prin recursul declarat de TRIBUNALUL BRAȘOV se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Brașov și excepția nelegalei compuneri a completului de judecată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului TRIBUNALUL BRAȘOV este neîntemeiată întrucât din mențiunile carnetelor de muncă rezultă că în perioadele pentru care se solicită drepturile, reclamantele au îndeplinit funcția de judecător în cadrul Tribunalului Brașov, astfel că se justifică legitimarea sa procesuală pasivă.
În ceea ce privește compunerea completului de judecată, critica este neîntemeiată. În raport cu obiectul acțiunii și având în vedere prevederile art. 47 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 și art. 155 lit.i din Legea 19/2000 raportat la art. 118, prezentul litigiu este un litigiu de asigurări sociale fiind soluționat de un complet legal constituit.
Neîntemeiate sunt celelalte critici din recurs cu referire la eliminarea diferențelor și discriminărilor dintre categoriile profesionale.
În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor legale cuprinse în OUG nr. 148/2005 pe care s-a bazat considerentele primei instanțe, curtea constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare și interpretare a acestor dispoziții legale.
Prin decizia nr. 819/2008 Curtea Constituțională a considerat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Or, în speța de față, cel care a constatat că dispozițiile OUG nr. 148/2005 sunt discriminatorii a fost Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, așa cum rezultă din Hotărârea nr. 422/2007 și nr. 241/2007, în cazuri similare celui de față, respectiv la sesizarea unor magistrați.
Așa fiind, instanța nu a anulat sau a refuzat aplicarea unor acte normative cu putere de lege, ci luând în considerare hotărârile organului abilitat de lege să se pronunțe asupra existenței discriminării, a dispus aplicarea în continuare a normei cuprinse în actul normativ abrogat prin norma discriminatorie, ceea ce nu echivalează nici cu crearea unei norme juridice pe cale judiciară și nici cu aplicarea unor norme cuprinse în alte acte normative, actul normativ pe care s-a bazat soluția fiind cel aplicabil magistraților, emis anterior de legislativ.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă Curtea va respinge cele patru recursuri.
Recursul declarat de reclamante este întemeiat.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei este justificată în raport cu prevederile art. 19 din OUG 148/2005 potrivit cărora " fondurile necesare plății drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, cheltuielile administrative, precum și cele de transmitere a drepturilor se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei".
În consecință, curtea va admite recursul declarat de reclamante și va schimba în parte sentința atacată în sensul că va admite acțiunea reclamantelor în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin B, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 1215/12.06.2008 a Tribunalului Brașov.
Admite recursul declarat de recurentele reclamante, și, împotriva sentinței civile nr. 1215/12.06.2008 a Tribunalului Brașov pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite aceeași acțiune formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 22 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CJ 18.05.2009
Tehnored AG 2.06.2009/ 3 ex
Jud fond /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Ligia Vîlcu, Camelia Juravschi
