Plată asigurări sociale. Decizia 4959/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2200/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4959/
Ședința publică de la 01.07.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.1043/10.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.23292/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimații-pârâți CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, SECRETARIATUL GENERAL PENTRU PROBLEME DE HADICAP-AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PERSOANE CU HADICAP și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant în stare de arest în altă cauză, lipsă fiind intimații-pârâți.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul-reclamant arată că nu are alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de propus.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamant, personal, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul obligării intimaților pârâți la plata drepturilor solicitate. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1043/10.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Secretariatul General pentru Probleme de handicap ( Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap) și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de reclamantul aflat în stare de arest la Penitenciarul Rahova, împotriva acestuia pentru lipsa calității procesuale pasive.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de reclamantul aflat în stare de arest la Penitenciarul Rahova, împotriva acesteia pentru lipsa calității procesuale pasive.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul aflat în stare de arest la Penitenciarul Rahova, în contradictoriu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B.
A obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să plătească reclamantului drepturile de pensie aferente perioadei 17.12.2004-11.01.2005.
A respins cererea privind plata diferențelor de drepturi aferente perioadei 2000 - 17.12.2004 ca prescrisă; a respins acțiunea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
În considerente a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată în reprezintă cererea reclamantului referitoare la plata drepturilor de pensie aferente perioadei 2000-2004.
Conform dispozițiilor art. 24 lit. e) din anexa HG nr. 13/2004 privind aprobarea Statutului Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, obligația legală referitoare la plata drepturilor de pensie este în sarcina casei teritoriale de pensii, în speță, a Casei de Pensii Municipiului B, instituție care, în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 este investită cu personalitate juridică și reprezintă în proces Casa de Pensii Sector 4.
Astfel, conform dispozițiilor art. 24 lit. e din anexa HG - ului nr. 13/2004, casele teritoriale de pensii au următoarele atribuții: e) stabilesc cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale și efectuează plata acestora, potrivit legii.
Pe cale de consecință, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Secretariatul General pentru Probleme de Handicap (Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap) și de către pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, este întemeiată și va fi admisă, deoarece între acești pârâți, pe de o parte, și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, nu există identitate, motiv pentru care se va dispune respingerea acțiunii împotriva acestuia pentru lipsa calității procesuale pasive.
Or, una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile o reprezintă însăși calitatea procesuală pasivă pe care nu o are decât subiectul pasiv al dreptului subiectiv civil. în speță, doar pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, are calitate procesuală pasivă pentru că obligația de plată a drepturilor de pensie este în sarcina sa.
În ceea ce privește susținerea reclamantului în sensul că a formulat acțiunea împotriva pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor pentru că a depus cereri și nu a fost prezentat la comisia de revizuire, chiar dacă acțiunea formulată împotriva acesteia ar îmbrăcat forma unei cereri în despăgubiri, nici din acest punct de vedere nu este îndeplinită cerința referitoare la calitatea procesuală pasivă, deoarece nu s-a făcut dovada faptului că pârâta a săvârșit vreo faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
Dimpotrivă, în copia răspunsului emis de ANP - Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță B, de la fila 55 din dosar, se menționează că prima cerere de revizuire a deciziei de pensionare pe motive medicale a fost înaintată cu data de 16.08.2004, motiv pentru care în data de 30.08.2004 s-a înștiințat Comisia de Expertiză Medicală și Recuperare a Forței de Muncă I, urmând ca medicul expert să solicite dosarul de pensionare de la Casa de Pensii. S-a menționat că, întrucât din data de 14.09.2004 s-a aflat în Penitenciarul Rahova, în data de 05.10.2004, a fost anunțată Comisia de Expertiză a Capacității de Muncă I despre transfer pentru a muta și dosarul de pensionare la Comisia de Expertiză a Sectorului 5, unde este arondat Penitenciarul Rahova.
Pentru aceste motive, s-a analizat fondul cererii referitoare la plata drepturilor de pensie aferente perioadei 2000-2004, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Din copia deciziei nr. -/29.10.1998 emisă de Oficiul de Pensii, rezultă că reclamantul a fost înscris la pensia de invaliditate gradul II, începând cu data de 01.09.1998, avându-se în vedere la calculul pensiei atât vechimea în muncă de 29 ani 9 luni 10 zile cât și salariul mediu tarifar de 2162,03 lei.
Prin copia deciziei nr. -/10.08.2000 emisă de Oficiul de Pensii Sector 4, se confirmă faptul că reclamantul a fost scos din drepturile de pensie la data de 01.04.2004, întrucât nu s-a prezentat la revizuirea medicală.
Reclamantul a fost repus în drepturi, în conformitate cu decizia asupra capacității de muncă nr. 123/11.01.2005 emisă de Comisia de Expertiză Medicală, fiind emisă în acest sens decizia nr. -/31.01.2005 de către - 4.
Potrivit mențiunilor din decizia nr. -/31.01.2005 de către - 4, contestatorul a fost repus în plata drepturilor de pensie, începând cu data de 11.01.2005, ca urmare a soluționări cererii înregistrată sub nr. 23524/22.06.2004.
Tribunalul a constatat că, în ceea ce privește cererea referitoare la obligarea pârâtei la plata pensiei din perioada 2000-17.12.2004, dreptul la acțiune s-a prescris și se impune admiterea excepției prescripției extinctive pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege iar termenul de prescripție este de 3 ani.
În speță, nu s-a făcut dovada faptului că în cursul prescripției ar fi intervenit vreo cauză de suspendare sau că ar fi existat vreo cauză de întrerupere a acestuia, în sensul dispozițiilor din decret.
Potrivit dispozițiilor art. 13 din Decretul nr. 167/1958, cursul prescripției se suspendă:
- când cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere;
- pe timpul când creditorul sau debitorul face parte din Forțele Armatei ale Populare Române, iar acestea sunt puse pe picior de război.
Conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe:
- prin recunoașterea dreptului a cărui a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția;
- prin introducerea unei cererii de chemare în judecată, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
- printr-un act începător de executare.
Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată s-au dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Este adevărat că reclamantul a formulat diverse cereri adresate 4 printre acestea regăsindu-se cererea formulată la data de 05.09.2003, înregistrată la Casa de Pensii sub nr. J 23396 la data de 18.12.2003, prin care a solicitat plata pensiei, dar acestea nu sunt de natură a întrerupe cursul prescripției, pentru că nu se încadrează între motivele prevăzute de dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Reclamantul nu a făcut dovada faptului că ar fi promovat o altă cerere de chemare în judecată, în interiorul termenului de prescripție, sau că pârâta ar fi procedat la plata drepturilor de pensie în intervalul de timp anterior cu trei ani calculat de la data introducerii acțiunii. Or, doar în aceste condiții s-ar fi putut discuta despre o eventuală întrerupere a cursului prescripției, cu consecința juridică a începerii curgerii unui nou termen de prescripție, în sensul dispozițiilor art. 17 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Pe cale de consecință, în condițiile în care, în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958, instanța judecătorească este obligată, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune este prescris, în raport de motivele mai sus expuse, se va dispune respingerea cererii privind plata diferențelor de drepturi aferente perioadei 2000 - 17.12.2004 ca prescrisă.
Tribunalul a reținut însă că intimata are obligația de plată a drepturilor de pensie către contestator începând în perioada 17.12.2004- 11.01.2005, pentru următoarele motive:
Cererea în raport de care reclamantul a fost repus în plata drepturilor de pensie a fost înregistrată la intimată, sub nr. 23524/22.06.2004, conform mențiunilor din decizia nr. -/31.01.2005 emisă de - Casa de Pensii Sector 4.
Drepturile de pensie au fost reluate în plată începând cu data de 11.01.2005, în baza deciziei asupra capacității de muncă nr. 123/11.01.2005 emisă de Comisia de Expertiză Medicală cabinet 2/sector 5, depusă, în copie, la fila 84 din dosar, prin care contestatorului i s-a menținut încadrarea în gradul 2 de invaliditate.
Conform dispozițiilor art. 62 alin.3 din Legea nr. 19/2000, dreptul la pensia de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală.
În speță, nu se pune nici problema modificării drepturilor de pensie și nici problema încetării, deoarece i s-a menținut gradul 2 de invaliditate.
Potrivit dispozițiilor art. 62 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plății pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală.
Conform dispozițiilor din Cap. C Secțiunea II pct. 33 din nr. 340/2001, dacă pensionarul invalid se prezintă cu întârziere la revizuirea medicală și fără motive justificate, decizia de expertiză medicală se aplică din prima zi a lunii următoare aceleia în care a fost emisă.
Coroborând interpretarea per a contrario a prevederii legale mai sus menționate, cu specificul cauzei și situația concretă a reclamantului, față de data de la care reclamantul a solicitat revizuirea medicală și data la care aceasta a fost efectiv realizată, față de faptul că nu au intervenit modificări ale gradului de invaliditate inițial stabilit și faptul că prezentarea cu întârziere la revizuirea medicală a fost cauzată de motive obiective care nu țin de voința reclamantului, Tribunalul a considerat că plata drepturilor către reclamant poate fi efectuată și anterior datei menționate în decizia de revizuire 11.01.2005, dar cu respectarea termenului general de prescripție, respectiv doar pentru perioada 17.12.2004-11.01.2005.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B să plătească reclamantului drepturile de pensie aferente perioadei 17.12.2004-11.01.2005.
În ceea ce privește cererea referitoare la obligarea la plata daunelor morale și materiale, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru angajarea răspunderii civile, în sensul dispozițiilor art. 998-999 Cod civil, neputându-se reține săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că pentru drepturile sale de pensie aferente perioadei 2000-2004 formulat mai multe cereri la Casa de Pensii, deoarece nu avea niciun venit. Atat Casa de Pensii Sector 4, Cat si instantele de judecata au tras de timp si nu i-au solutionat cererile, desi pe toata durata vechimii a platit contributiile la sigurari sociale. De la arestarea sa in 2000, desi la dosar exista decizia de pensionare, nu a fost dus la Comisia de expertizare a capacitatii de munca, desi a solicitat acest lucru. Aceasta situatie i-a afectat sanatatea si a fost lipsit de orice mijloace materiale, motiv pentru care a solicitat daune materiale si morale pentru faptul ca nu i s-au acordat drepturile sale de pensie pe perioada 2000-2004.
Recurentul considera ca cererile sale au fost distruse de functionarul Casei de Pensii de la Comisia de Expertiza si ca nu din cauza sa nu s-a prezentat la aceasta comisie, ci pentru ca a fost arestat, fiind victima unor abuzuri.
Recurentul considera ca si in cele 6 dosare in care s-a judecat in legatura cu pensia s-a evitat prezentarea sa si s-a tergiversat judecarea.
Pentru aceste considerente, solicita admiterea recursului si plata drepturilor sale.
Intimatii nu au formulat intampinare.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Asa cum rezulta din materialul probator administrat in cauza, Curtea constata că reclamantul-recurent a fost înscris la pensia de invaliditate gradul II, începând cu data de 01.09.1998 in baza deciziei nr.-/29.10.1998 emisă de Oficiul de Pensii.
Recurentul a beneficiat de aceste drepturi pana la data de 1.04.2000, cand plata drepturilor a incetat, in baza deciziei nr.-/10.08.2000 emisă de Oficiul de Pensii Sector 4, întrucât nu s-a prezentat la revizuirea medicală.
In mod corect instanta de fond a retinut ca recurentul-reclamant a fost repus în drepturi, în conformitate cu decizia asupra capacității de muncă nr. 123/11.01.2005 emisă de Comisia de Expertiză Medicală, fiind emisă în acest sens decizia nr. -/31.01.2005 de către - 4.
Dar din decizia nr. -/31.01.2005 de către - 4, contestatorul a fost repus în plata drepturilor de pensie, începând cu data de 11.01.2005, ca urmare a soluționări cererii înregistrată sub nr. 23524/22.06.2004. Avand in vedere data la care recurentul a sesizat instanta de fond si dispozitiile legale referitoare la prescriptia dreptului la actiune, corect Tribunalul a apreciat că nu au intervenit modificări ale gradului de invaliditate inițial stabilit și că prezentarea cu întârziere la revizuirea medicală a fost cauzată de motive obiective care nu țin de voința reclamantului, motiv pentru care plata drepturilor către reclamant poate fi efectuată și anterior datei menționate în decizia de revizuire 11.01.2005, dar cu respectarea termenului general de prescripție, respectiv doar pentru perioada 17.12.2004-11.01.2005.
Sub aspectul pretentiilor aferente perioadei 2000-17.12.2004, Curtea constata incidenta in cauza a dispozitiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege iar termenul de prescripție este de 3 ani.
Din modul de formulare a acestor pretentii, Curtea constata ca recurentul a solicitat atat despagubiri materiale, constand in drepturile de pensie de care a fost lipsit, cat si daune morale, pentru faptul ca, in opinia acestuia, cererile sale de revizuire nu au fost solutionate si a fost impiedicat sa se prezinte la Comisia de Expertiză Medicală.
In ceea ce priveste drepturile de pensie aferente perioadei 2000-17.12.2004, Curtea constata ca dreptul la actiune s-a nascut pentru fiecare prestatie lunara consecutiva la data scadentei acesteia.
In ceea ce priveste daunele morale, fiind vorba de o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, asa cum sustine recurentul, dreptul la actiune s-a nascut la data care a cunoscut prejudiciul si pe cel vinovat de producerea lui.
Dar, despre incetarea platii drepturilor de pensie, recurentul avea cunostinta din anul 2000 si, asa cum arata, in opinia sa vinovata ar fi Casa de Pensii, motiv pentru care, nefiind incidente in speta, cauze de intrerupere sau de suspendare a termenului de prescriptie, Curtea constata ca in mod corect instanta de fond a respins aceste pretentii ca prescrise.
Pentru restul pretentiilor cu titlu de daune morale, in cauza nu s-a facut dovada existentei unei fapte ilicite si nici a celorlalte elemente ale raspunderii civile delictuale, motiv pentru care, in baza art.998 si urm. Cod civil, aceste pretentii sunt neintemeiate.
Din materialul probator administrat in cauza, nu rezulta ca recurentul ar fi fost impiedicat sa se prezinte la Comisia de Expertiza si prima sa cerere in acest sens a fost inregistrata la data de16.08.2004, motiv pentru care în data de 30.08.2004 s-a înștiințat Comisia de Expertiză Medicală și Recuperare a Forței de Muncă I, urmând ca medicul expert să solicite dosarul de pensionare de la Casa de Pensii. Deoarece din data de 14.09.2004 s-a aflat în Penitenciarul Rahova, în data de 05.10.2004, a fost anunțată Comisia de Expertiză a Capacității de Muncă I despre transfer pentru a muta și dosarul de pensionare la Comisia de Expertiză a Sectorului 5, unde este arondat Penitenciarul Rahova.
Pentru considerentele arătate, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.1043/10.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.23292/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimații-pârâți CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, SECRETARIATUL GENERAL PENTRU PROBLEME DE HADICAP-AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PERSOANE CU HADICAP și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.07. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./06.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Valentina Sandu, Amelia Farmathy
