Plată asigurări sociale. Decizia 534/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 534/2008-
Ședința publică din data de 2 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Maria Galeș | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Elena Bocșe | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE PIEȚE, AGREMENT ȘI SALUBRITATE, cu sediul în O, nr. 4, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în O,-/C, județul B, împotriva sentinței civile nr. 896/LM din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: plată asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă intimata reclamantă -personal, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Întrebată fiind, intimata reclamantă arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului promovat de partea adversă și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 896/LM din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-au respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale active invocate de pârâta REGIA AUTONOMĂ DE PIEȚE, AGREMENT ȘI SALUBRITATE.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta REGIA AUTONOMĂ DE PIEȚE, AGREMENT ȘI SALUBRITATE și în consecință:
Pârâta a fost obligată să achite contribuțiile restante la asigurările sociale în ce o privește pe reclamantă aferente perioadei 01.04.2001-01.10.2003.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanta a fost angajata pârâtei în perioada 01.07.1998 până în 01.04.2001, când au încetat raporturile de muncă. Cu aceeași dată reclamanta și-a continuat activitatea în baza aceluiași contract de munca (fila 3 la dosar copie carnet de muncă).
Din fluturașii de salarii tribunalul a reținut că pârâta nu a reținut decât contribuția de asigurări sociale de 6,5% și impozit.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, tribunalul a respins-o întrucât între reclamantă și pârâtă au existat raporturi de muncă,plata contribuției derivând din executarea, derularea unui raport juridic de muncă.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul respins-o și pe aceasta pentru următoarele motive:
Potrivit pct.30 din Normele Metodologice ale Legii nr.19/2000, debitele provenite din contribuția restantă se urmăresc pe cel mult 5 ani în urmă de la data constatării. Ori reclamanta a constatat că pârâta nu a reținut contribuțiile derivând din executarea contractului individual de muncă odată cu solicitarea recalculării pensiei la data încetării raporturilor de muncă în 2003.
Pe fond, prima instanță a reținut din probele administrate că reclamanta a prestat activitate în baza unui contract individual de muncă și nu în baza unei convenții civile de prestări. Pârâta nu a făcut dovada ca reclamanta a prestat activitate în baza unei convenții civile de prestări servicii, ba mai mult aceasta are înscrisă perioada în carnetul de muncă care conform Decretului nr.92/1976 este actul oficial în care se înscrie vechimea în muncă ale salariaților.
Contractul individual de muncă este un contract cu executare succesivă, angajatorul angajează un salariat pentru ca acesta să presteze succesiv o anumită muncă, salariatul primind în schimbul muncii un salariu permanent plătit la anumite intervale de timp stabilite în contract. salariat i se rețin din salariu contribuțiile la bugetul statului (contribuții de asigurări sociale de stat, pentru constituirea fondului de somaj etc.) care o parte se achită de către angajator și o parte se rețin din salariu angajatului și prin grija angajatorului se achită la buget. Ori în speță, pârâta nu a făcut dovada reținerii și achitării contribuțiilor legale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, nefiind incidente prevederile art.26 lit. d din Legea nr.19/2000.
Potrivit art.30 din Legea nr.19/2000 angajatorii vor depune în bancă, odată cu documentația necesară plății salariilor și documentele pentru plata contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat.
Potrivit art.40 alin 1 lit. f din Codul Muncii, angajatorii au obligația de a achita toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați în condițiile legii.
Față de aceste considerente, prima instanță admis acțiunea formulată de reclamantă conform dispozitivului deciziei atacate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Regia Autonomă de Piețe, Agrement și Salubritate O, solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii, în principal ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și a excepției prescripției dreptului la acțiune, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivarea recursului arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepțiile invocate, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei deși obligația de plată a CAS se întemeiază pe un raport juridic fiscal între stat și angajator, în acest sens fiind dispozițiile art. 18 și 39 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora neplata de către angajator a CAS nu constituie cauză de neacordare a stagiului de cotizare în perioada pentru care s-a datorat CAS la bugetul asigurărilor sociale de stat, casele de pensii constatând creanța procedează la executarea silită, angajatul neavând calitatea procesuală în litigiu pentru obligarea la plata CAS, iar reclamanta nici nu a dovedit refuzul casei de pensii de recunoaștere a stagiului de cotizare.
Consideră că dreptul la acțiune este prescris în raport de prevederile art. 3 din Decretul 167/1958, acțiunea fiind formulată de un terț, ultima creanță datând din 1 octombrie 2003- așa încât se impune admiterea acestei excepții nefiind aplicabile dispozițiile care prevăd un termen de prescripție de 5 ani.
Pe fondul cauzei consideră că instanța a pronunțat hotărârea prin interpretarea greșită dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 19/2000 și a pct. 2 lit. d din Normele de aplicare a acestei legi, astfel cum erau în vigoare în perioada în care formează obiectul cauzei, întrucât conform acelor dispoziții legale nu se datorează CAS pe sumele obținute de către beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă, ori reclamanta a ieșit la pensie în anul 2001, astfel că după pensionare nu mai datora CAS, reclamanta fiind de acord în perioada respectivă cu nereținerea CAS.
În drept invocă prevederile art. 304/1 și 306 alin. 2 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată în raport de motivele invocate cât și din oficiu instanța constată că este legală și temeinică bazată pe aprecierea corectă a probelor și interpretarea corectă a dispozițiilor legale.
Excepțiile invocate de recurentă sunt neîntemeiate și au fost corect respinse de instanța de fond.
Astfel, așa cum a reținut instanța de fond în condițiile în care între reclamantă și pârâtă au existat raporturi juridice de muncă și litigiul vizează neîndeplinirea unor obligații legale ale pârâtei privind reținerea și achitarea contribuțiilor la bugetul de stat și de asigurări sociale, reclamanta are calitate procesuală activă decurgând din raportul juridic de muncă.
Ori tot din raportul juridic de muncă derivă și interesul reclamantei în promovarea unei astfel de acțiuni pentru obligarea pârâtei-unitate angajatoare, la achitarea contribuțiilor datorate bugetului de asigurări sociale deoarece, conform art. 26 pct. 2 din legea nr. 19/2000-în vigoare și în perioada în litigiu- și în prezent- sumele asupra cărora nu se datorează contribuția de asigurări sociale nu se iau în considerare la stabilirea prestațiilor din sistemul public de pensii.
Art. 26 al. 1 lit. d din Legea nr. 19/2000 astfel cum era în vigoare în perioada în litigiu prevedea că nu se datorează contribuții de asigurare pentru sumele obținute în baza unei convenții civile de către beneficiarii unei pensii de limită de vârstă.
Ori, reclamanta nu a prestat activitate și nu a avut venituri din convenții civile, pentru a fi exonerată de plata CAS- activitatea acesteia după pensionare fiind desfășurată la unitatea pârâtă în baza unui contract individual de muncă, legal încheiat, înscris în carnetul de muncă, perioadă care constituie stagiu de cotizare conform art. 160 din Legea nr. 19/2000.
Este evident că recurenta este cea care a interpretat eronat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 19/2000 și nu a respectat prevederile art. 22 și 30 din lege pentru calcularea și plata contribuției de asigurări sociale în raport de veniturile salariale ale reclamantei, obligație care îi incumba și în raport de prevederile Codului muncii.
Ori interesul reclamantei de a promova acțiunea pentru obligarea pârâtei la achitarea contribuțiilor de asigurări sociale pentru perioada cât a desfășurat activitate, derivă tocmai din prevederile legale mai sus menționate dar și din dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, care prevede că sumele asupra cărora nu se datorează contribuția de asigurări sociale, nu se iau în considerare la stabilirea prestațiilor din sistemul public de pensii.
Și excepția de prescripție este neîntemeiată, corect fiind respinsă de instanța de fond atât în raport de prevederile art. 30 din Normele Metodologice ale Legii nr. 19/2000 care stabilesc un termen de prescripție special, dar și în raport de obiectul acțiunii și interesul devenit actual în condițiile în care s-a efectuat recalcularea pensiei în raport de prevederile Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, sunt neîntemeiate atât excepțiile invocate de recurentă cât și motivele de fon, în sensul că veniturile salariale ale reclamantei din activitatea desfășurată pe bază de contract individual de muncă, după pensionare nu se datorează la contribuțiile de asigurări sociale.
Față de cele reținute, instanța în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul și va menține în totalitate sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE PIEȚE, AGREMENT ȘI SALUBRITATE, cu sediul în O, nr. 4, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în O,-/C, județul B, împotriva sentinței civile nr. 896/LM din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat hotărâre - -24.04.208
- dactilografiat grefier - 24.04.2008-2 ex.
Președinte:Maria GaleșJudecători:Maria Galeș, Dana Cigan, Elena Bocșe
