Pretentii. Decizia 1222/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1222/R-AS
Ședința publică din 27 Iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Paula Andrada
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de contestatoarea, domiciliată în com. sat, județul V, intervenienții în nume propriu, ambii domiciliați în com., sat, județul V și intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A, cu sediul în localitatea Râmnicu V, Calea lui, nr.157-159, județul V, împotriva sentinței civile nr.409 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, în baza disp.art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra lui.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 24 octombrie 2008, reclamanta a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii V pentru a fi obligată să-i plătească pensia ce s-ar fi cuvenit soțului acesteia pe perioada noiembrie 2003-octombrie 2004, precum și ajutorul de înmormântare.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin hotărârea judecătorească a fost declarată ca dată a morții soțului reclamantei ziua de 22 octombrie 2004, astfel că aceasta, în calitate de soție supraviețuitoare, avea dreptul să primească pensia pe perioada noiembrie 2003-octombrie 2004.
În cursul cercetărilor judecătorești au formulat cerere de intervenție în interes propriu - și, în calitate de moștenitori ai autorului.
Prin sentința civilă nr.409/10 aprilie 2009 fost admisă în parte acțiunea reclamantei în sensul că pârâta a fost obligată să plătească acesteia și intervenienților pensia cuvenită autorului, pentru perioada noiembrie 2003-octombrie 2004.
Pentru a pronunța o astfel de soluție instanța de fond a reținut că prin hotărâre judecătorească a fost declarată moartea autorului la data de 22 octombrie 2004, acesta lăsând ca moștenitori pe reclamantă și intervenienți.
De la data dispariției și până la data declarării morții autorul nu a încasat pensia, sumele rămase de încasat urmând să se plătească moștenitorilor în condițiile dreptului comun potrivit art.97 din Legea nr.19/2000.
Împotriva hotărârii au formulat recurs părțile pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Casa Județeană de Pensii Vac riticat hotărârea pe motivul că instanța a încălcat dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, deoarece dreptul material la acțiune al reclamanților a început să curgă de la data declarării dispariției autorului de 24.11.2004 și nu data pronunțării hotărârii de declarare judecătorească a morții.
Reclamanta și intervenienții au criticat hotărârea pentru motivul că instanța a omis să treacă în dispozitiv suma concretă pe care pârâta a fost obligată să o plătească.
Analizând recursurile în limita motivelor invocate se apreciază ca nefondate pentru argumentele ce urmează.
Dreptul moștenitorilor de a solicita sumele rămase neîncasate cu titlu de pensie, precum și pensia pe luna în care a avut loc decesul autorului se poate exercita în condițiile dreptului comun potrivit art.97 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii.
Dreptul solicitat de către moștenitori este, într-adevăr, unul de creanță ce poate fi valorificat în termenul general de prescripție de 3 ani, reglementat de art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția, dreptul material la acțiune urmând să curgă de la data deschiderii succesiunii, respectiv data morții autorului.
Data morții autorului a fost declarată judecătorește ca fiind în ziua de 22 octombrie 2004, potrivit hotărârii nr.1371 pronunțată la 15 mai 2008, hotărâre ce urmează să-și producă efecte juridice diferit având în vedere caracterul declarativ al său.
Cu privire la dreptul de opțiune succesorală, respectiv acela de a solicita plata pensiei neîncasate, termenul nu poate să curgă decât de la data pronunțării hotărârii și nu de la data stabilită ca zi a morții, fiindcă această dată nu a putut fi prevăzută de către moștenitori decât în urma administrării probelor, operațiune în urma căreia a fost stabilită de către instanță ca o dată prezumtivă.
datei stabilite ca zi a morții ca una în raport de care moștenitorii au obligația să-și exprime opțiunea succesorală, ar fi de natură să împiedice exercitarea reală a acestui drept datorită imposibilității de a prevede această dată ce se stabilește numai pe cale judecătorească, la data pronunțării hotărârii.
Această imposibilitate poate să fie înlăturată considerând că actul de opțiune succesorală poate să fie exercitat numai de la data pronunțării hotărârii, cererea moștenitorilor de a se plăti pensia în condițiile art.97 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii, fiind unul de acceptare a succesiunii.
Recurenta a considerat în mod greșit că dreptul material la acțiune s-a născut în favoarea reclamanților la data de 14.11.2004, când s-a declarat dispariția autorului, or, hotărârea judecătorească de declarare a dispariției nu are niciun efect cu privire la încetarea capacității de folosință a persoanei, aceasta fiind considerată în viață, fiind doar o formalitate prealabilă de declarare a morții.
Pentru aceste considerente instanța de fond, în mod corect, a apreciat că singura dată de la care moștenitorii își puteau exprima opțiunea succesorală era aceea a pronunțării hotărârii de declarare a morții, respectiv data de 15 mai 2008, în raport de care s-a calculat termenul general de prescripție de 3 ani.
Reclamanta și intervenienții au criticat hotărârea pentru motivul că instanța a omis să treacă în dispozitivul sentinței suma concretă la care pârâta a fost obligată.
O condiție de legalitate a hotărârii este aceea a motivării în fapt și în drept a acesteia, potrivit dispozițiilor art.261 Cod pr.civilă, astfel ca să i se asigure un caracter executoriu după rămânerea definitivă.
Omisiunea instanței de a trece în dispozitivul hotărârii suma la care a fost obligat pârâtul în mod concret nu poate constitui un motiv de nelegalitate a acesteia, ce poate fi înlăturat pe calea recursului, deoarece, cu privire la această neregularitate, legiuitorul a reglementat instituția, îndreptării, lămuririi și completării hotărârii, potrivit secțiunii a VI-a din Capitolul IV privind hotărârile judecătorești reglementat în Codul d e procedură civilă.
Prin dispozitivul hotărârii instanța a obligat Casa Județeană de Pensii V să plătească reclamantei și intervenienților suma ce reprezintă pensia cuvenită autorului pentru perioada noiembrie 2003-octombrie 2004, fără a se preciza cuantumul acestei sume.
Neprecizarea cuantumului creanței la care a fost obligată debitoarea nu împiedică executarea hotărârii deoarece sunt suficiente criterii de determinare a acestei sume în cursul executării hotărârii potrivit art.3712pct.2 Cod pr.civilă.
Pentru toate aceste argumente recursurile sunt nefondat, urmând să fie respinse cu această mențiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de contestatoarea, domiciliată în com. sat, județul V, intervenienții în nume propriu, ambii domiciliați în com., sat, județul V și intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A, cu sediul în localitatea Râmnicu V, Calea lui, nr.157-159, județul V, împotriva sentinței civile nr.409 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.07.2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
28.07.2009
Red.
EM/6 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu, Paula Andrada
