Pretentii. Decizia 218/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 218/
Ședința publică din 04 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ împotriva sentinței civile nr.1346/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 20 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26 februarie 2008, apoi la data de 4 martie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că, prin sentința civilă nr.1346/2007, Tribunalul Covasnaa dispus următoarele:
A admis cererea formulată de reclamanta - " " SRL, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ
A constatat că reclamanta îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de subvenția prevăzută de art. 80 alin. 1 lit.b din Legea nr.76/2002.
A obligat pârâta să plătească reclamantei, lunar, contravaloarea a 1,2 salarii de bază minime brute pe țară, în vigoare la data de 20.09.2007, pe o perioadă de 12 luni calendaristice, începând cu data angajării salariatei -Timea.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 500 Ron, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta, " din Sf. G, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C, a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de subvenția prevăzută de art.80 alin.1 lit.b din Legea nr. 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, să oblige pârâta la plata către reclamantă a contravalorii de 1,2 salarii de bază minime brute pe țară, în vigoare la data de 20 septembrie 2007, stabilită de lege pentru absolvenții de învățământ secundar superior sau învățământul postliceal pe o perioadă de 12 luni calendaristice și la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța a constatat însă, că cererea reclamantei este întemeiată pentru următoarele motive:
Art.40 lit.b pct.1 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel Național pe anii 2007-2010, încheiat conform art.10 și 11 din Legea nr.130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/29.11.2006, stabilește coeficientul minim de ierarhizare pentru categoria de salariați în care se încadrează salariata reclamantei, respectiv personalul administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire,liceală" ca fiind de 1,2 salarii minime brute pe țară.
În conținutul aceluiași articol este prevăzut salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie de 440 lei începând cu 1 ianuarie 2007.
În conformitate cu art.80 alin.1 lit.b din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și ocuparea forței de muncă, angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți ai unor instituții de învățământ, primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, 1,2 salarii de bază minime brute pe țară, în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ secundar superior sau învățământ postliceal.
Potrivit celor mai sus menționate instanța a constatat că societatea reclamantă îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de subvenția prevăzută de art.80 alin.1 lit.b din Legea nr.76/2002, astfel încât a obligat pârâta să-i plătească acesteia, lunar, contravaloarea a 1,2 salarii de bază minime brute pe țară, în vigoare la data de 20.09.2007, pe o perioadă de 12 luni calendaristice, începând cu data angajării salariatei Timea, potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva sentinței a formulat recurs AJOFM C în termen, motivat.
În motivele de recurs sentința este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că acordarea subvenției în cuantumul solicitat ar fi o încălcare dispozițiilor Legii 500/2002 care prevede că "Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza condițiile bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale".
Instanța a aplicat greșit dispozițiile art.40 lit.b pct.1 din CCM la nivel național pe anii 2007-2010 care stabilește coeficientul minim de ierarhizare pentru categoria de salariați în care se încadrează salariata reclamantei.
Potrivit acestor prevederi, salariata ar fi avut dreptul la un salariu de 528 lei și nu de 440 lei cum este prevăzut în contractul individual de muncă.
În acest caz angajatorul ar fi avut dreptul la subvenție în cuantum de 468 lei calculată astfel: 390 lei salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată conform HG 1825/2006 x 1,2 conform prevederilor art.80 alin.1 lit.b din Legea 76/2002.
Salariul angajatei este inferior subvenției acordate. Acordarea subvenției fără ca angajatorul să adapteze salariul cu condițiile contractului colectiv de muncă la nivel național reprezintă o obligație deoarece angajatorul nu poate justifica diferența dintre subvenția primită (468 lei) și salariul acordat (440 lei).
Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și respingerea acțiunii.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând recursul formulat, curtea constată că este întemeiat.
Chiar dacă recurenta solicită casarea sentinței, din formularea motivelor de recurs, instanța constată că sunt invocate doar motive de modificare a sentinței și nu de casare, prin urmare, putând fi încadrate conform art.306 alin.3 Cod procedură civilă într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, respectiv art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța va analiza motivele de recurs prin prisma acestor despăgubiri legale.
Instanța de fond a fost sesizată cu o acțiune în realizarea dreptului, iar instanța de fond în mod greșit a apreciat natura cererii de chemare în judecată după scopul material urmărit de reclamant.
Este o cerere în realizarea dreptului conform art.109 Cod procedură civilă aceea prin care reclamantul carese pretinde titularul unui drept subiectiv, solicită instanței să-l oblige pe pârât la respectarea dreptului și la plata de despăgubiri pentru prejudiciul produs.
Este adevărat că art.80 alin.1 pct.b din Legea 76/2002 consacră un drept pentru angajator de a beneficia de subvenția menționată în situația angajării în muncă a absolvenților instituțiilor de învățământ, dar acest drept este recunoscut în condițiile legii, existând HG 174/20.02.2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj în stimularea forței de muncă.
Nu se poate interpreta că aceste norme adaugă la lege și orice interpretare restrictivă a art.80 alin.1 lit.b din Legea 76/2002 ar reprezenta o adăugare la lege, deoarece "normele" reglementează punerea în aplicare a Legi 76/2002. Deci susținerea intimatei pârâte că orice interpretare a recurentei AJOFM cu privire la condiționarea subvenției de cuantumul salariului acordat angajatului ar reprezenta o adăugare la lege, nu poate fi primită.
Dispozițiile Legii 76/2002 trebuieaplicatecu respectarea prevederilor HG 174/2002, cât și a prevederilor HG 651/24.05.2006 privind politica în domeniul ajutorului de stat pentru ocuparea forței de muncă pe perioada 2006-2013.
Astfel prin art.54 din HG 174/2002 se prevede obligația angajatorului de a depune la agenția pentru ocuparea forței de muncă județeană, printre alte înscrisuri necesare verificării și acordării sumei lunare prevăzute de art.80 din Legea 76/2002, și a copiilor de pe pontaj și de pe statele de plată ale angajaților tocmai în scopul verificării îndeplinirii condițiilor de acordare a acestor drepturi.
Prin pct.3.5 din Hotărârea 651/24.05.2006 care implementează și dispozițiile regulamentului Comisiei Europene 2204/2002 se configurează politica în domeniul acordării ajutorului de stat pentru ocuparea forței de muncă să se instituie la pct.I regula costurilor salariale aferente locurilor de muncă create în sensul că "beneficiarul - în cazul în speță - angajatorul - trebuie să contribuie cu cel puțin 25% la finanțarea acestora".
În cadrul motivelor de recurs, recurenta a făcut trimitere la această dispoziție și a justificat și aplicarea ei.
Astfel, se constată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art.40 lit.b pct.1 din CCM la nivel național pentru anii 2007-2010. Pentru pregătirea persoanei în cauză (învățământ liceal) angajatorul trebuia să acorde 440 lei - salariul minim brut negociat x 1,2 (coeficientul minim de ierarhizare pentru pregătirea liceală) = 528 lei.
Pentru acest salariu, subvenția ar fi avut cuantumul 468 lei conform HG 1825/2006 (390 lei - salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată x 1,2 conform art.80 alin.1 lit.b Legea 76/2002) și s-ar fi respectat și dispoziția din HG 651/2006 mai sus invocată.
Prin urmare, beneficiul dreptului instituit de art.80 alin.1 lit.b din Legea 76/2002 nu-i poate fi recunoscut intimatei decât în situația respectării dispozițiilor legale în materie.
Față de aceste considerente, instanța va admite recursul, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă și raportat la art.312 alin.1 Cod procedură civilă va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii partea urmând să-și valorifice dreptul în situația respectării dispozițiilor legale mai sus discutate.
Dispozițiile din sentința de fond cu privire la acordarea cheltuielilor de judecat de la fond pentru reclamantă, vor fi înlăturate, pretențiile acesteia din cererea de chemare în judecată fiind respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta AJOFM C, împotriva sentinței civile 1346/2007 a Tribunalului Covasna pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - ", " SRL Sf.G în contradictoriu cu pârâta AJOFM
Fără cheltuieli de judecată pentru reclamanta intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 04 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: AP/21.03.2008
Dact: MD/26.03.2008 - 3 ex.
Jud.fond:/
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
