Pretentii. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.327
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.03.2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Mărioara Coinăcel
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII G, cu sediul în-, împotriva sentinței civile nr.1554/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în com. jud.G, având ca obiect obligare achitare rentă.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că s-a depus la dosar concluzii scrise de către intimat, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului formulat.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1554/8.12.2008 Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
A fost obligată pârâta să calculeze și să plătească reclamantului renta lunară în funcție de solda de grad și de funcție la minim al unui sublocotenent, începând cu data de 20.11.2005.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, la data de 20.11.2008, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii G, plata rentei lunare, începând cu luna noiembrie 2005, potrivit Legii nr. 210/2004 și nr.OUG 12/2004.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamantul a arătat că este veteran de război decorat, iar potrivit art. 14 din Legea nr. 44/1994, veteranii de război decorați cu medalia "Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941- 1945" beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu un procent de 75% din solda de grad a unui sublocotenent. A mai arătat că aceste drepturi i-au fost achitate la zi.
Totodată, reclamantul a învederat faptul că legea menționată a fost modificată prin nr.OUG 12/2004, în sensul că, începând cu data de 1 martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 și 14 se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și de funcție, la minim ale unui sublocotenent din Ministerul Apărării Naționale, însă aceste prevederi legale, deși nu sunt abrogate, nici nu au fost aplicate. În susținerea acțiunii, reclamantul s-a folosit de proba cu acte, depunând la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: certificat nr. 68144/1991 emis de Unitatea Militară 02405 Pitești, copia legitimației de veteran de război, copia brevetului prin care i s-a acordat Medalia "Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941- 1945", copia buletinului de identitate și copia cuponului de pensie.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că semnificația noului text de lege introdus, respectiv a art. 141 din nr.OUG 12/2004 nu rezultă doar din interpretarea sistematică a art. 13, 14 și 141 din Legea nr. 44/1994, în ordinea lor firească, ci și din nota de fundamentare a nr.OUG 12/2004, astfel că intenția legiuitorului nu a fost aceea de a egaliza toți veteranii de război, sub aspectul cuantumului rentei la care aceștia sunt îndreptățiți, ci de a se stabili drept criteriu de raportare nivelul minim al soldei de grad și/sau al soldei de funcție ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării. A mai învederat pârâtul că s-a urmărit tocmai înlăturarea inechității dintre veteranii de război decorați, inechitate determinată de apartenența la un sistem sau altul de asigurări sociale (Ap. sau ). A precizat pârâtul că legiuitorul a intenționat, însă, păstrarea diferențierilor justificate între veteranii de război în funcție de categoria din care fac parte, adică în funcție de medaliile sau ordinele care le-au fost conferite.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat plata drepturilor legale de rentă, în conformitate cu dispozițiile nr.OUG 12/2004 și ale Legii nr. 210/2004.
Din probele administrate în cauză, s-a reținut că reclamantul are calitatea de veteran de război, fiind decorat cu medalia "Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941- 1945", conform Brevetului depus la dosar.
În această calitate, acesta beneficiază de indemnizația prevăzută de disp. art. 12 din Legea nr. 44/1994, precum și de o rentă prevăzută de nr.OUG 215/2000 care a modificat și completat Legea nr. 44/1994.
Potrivit art. 141, introdus prin nr.OUG 12/2004, de completare a Legii nr. 44/1994, "începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 și 14 se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale, stabilite conform legii."
Din interpretarea teleologică a textelor menționate rezultă că:
Până la modificarea Legii nr. 44/1994 prin nr.OUG 12/2004, art. 13 acorda diferite drepturi veteranilor de război, respectiv împroprietăriri și rente. Astfel, pentru o anumită medalie se acorda rentă de 100% din solda de grad și de funcție a unui sublocotenent. Pentru alt gen de medalie se acorda o rentă mai mică de 50% sau 75% din solda de grad, iar pentru alte titluri și medalii o soldă de 25% din solda de grad. Prin urmare, procentele sunt diferite în funcție de distincția acordată. Pentru unele medalii, textul prevede ca reper de raportare solda unui sublocotenent, soldă compusă din solda de grad și solda de funcție, iar pentru alte medalii, criteriul era doar solda de grad. De menționat este și aspectul că nu se poate specifica dacă este vorba despre un sublocotenent N sau despre un sublocotenent
Prin nr.OUG 12/2004, se introduce în lege art. 141 care modifică două aspecte și anume: aspectul potrivit căruia criteriul de raportare va fi întotdeauna solda sublocotenentului din cadrul Ministerului Apărării Naționale, înlăturându-se astfel tratamentul diferențiat în funcție de apartenența la un sistem sau altul de asigurări sociale, precum și aspectul potrivit căruia, în cazul în care dreptul de rentă se calculează raportat la solda de grad și solda de funcție la minim a unui sublocotenent, se va avea în vedere nivelul soldei de grad și al soldei de funcție.
Astfel, instanța apreciază că renta lunară cuvenită reclamantului nu reprezintă doar un procent de 75% din solda de grad, așa cum susține pârâtul, ci din cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Pentru a ajunge la această apreciere, instanța a avut în vedere atât ordinea în care este așezat art. 141, respectiv după enumerarea tuturor rentelor, cât și interpretarea logico-gramaticală a textului care menționează că "renta lunară prevăzută la art. 13 și 14", referindu-se, deci, la toate tipurile de rentă prevăzute de cele două articole, " se calculează, după caz - adică în funcție de procentul corespunzător, ce rămâne neschimbat - în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție. Legiuitorul a folosit în textul menționat sintagma "și", nu pe aceea de "sau", cum, în mod eronat a fost interpretată de către pârât, tocmai pentru a exprima faptul că dreptul de rentă se calculează raportat, cumulativ, la cele două criterii (solda de grad și cea de funcție).
Dat fiind faptul că, pârâta a calculat drepturile de rentă ale reclamantului, cu încălcarea dispozițiilor legale sus arătate, instanța a admis admite acțiunea, cu consecința obligării pârâtului să achite reclamantului drepturile legale de rentă în funcție de solda de grad și de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale, începând cu data de 20.11.2005.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii G considerând- nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Prin introducerea art.141din nr.OUG12/2006 aprobată prin Legea 210/2004 s-a dorit de legiuitor că rentele prevăzute de Legea 44/1994 republicată să se calculeze în funcție de solda de grad sau solda de funcție la minim așa cum prevăd art.13 și art.14 a unui sublocotenent dar din cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Prin sintagma "după " s-a avut în vedere diferențierea modului de calcul al rentei în funcție de felul decorației sau medaliei și nu aplicarea procentului de 25%, 75% sau 100% asupra soldei de grad cumulată cu solda de funcție la minim.
Semnificația noului text introdus prin OUG nr. 12/2004 rezultă și din interpretarea sistematică a art.13, 14 și 14 indice 1 din Legea nr.44/1994.
Se vor păstra diferențierilor justificate între veteranii de război în funcție de categoria din care fac parte, adică în funcție de medaliile sau ordinile care le-au fost conferite, întrucât rentele se calculează după caz în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ap.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept a invocat disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă și Legea nr.44/1994.
Intimatul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este fondat însă față de următoarele considerente:
În cauză la data de 10.11.2008, s-a pronunțat decizia nr.45/10.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Disp.art.14 indice 1 rap.la disp.art.13 și 14 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, astfel cum a fost completată prin OUG nr.12/2004, aprobată prin Legea nr.210/2004, se interpretează în sensul că renta lunară se calculează conform prev.art.13 și 14 din lege, în raport cu solda de grad și/sau solda de funcție, după caz, a unui sublocotenent din Ministerul Apărării Naționale.
, potrivit art.329 al.3 pr.civ.
Deci, interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție este în concordanță cu motivele invocate de recurenta-pârâtă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului( Hotărârea din 6.12.2007 în Cauza Beian împotriva României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 14 indice 1 din Legea nr. 44/1994, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 45/10.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Întrucât decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a emis după data pronunțării hotărârii primei instanțe, devin incidente disp. art. 305. Civilă, fiind vorba de un înscris nou.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3 și art. 304 indice 1.pr. civilă, se va admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii G și se va modifica în parte sentința civilă nr.1554/8.12.2008 a Tribunalului Galați.
În rejudecare, se va respinge acțiunea formulată de reclamant ca nefondată.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII G, cu sediul în-, jud.G împotriva sentinței civile nr. 1554/8.12.2008 pronunțată de Tribunalului Galați în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr.1554/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați și, în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23.03. 2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./1.04.2009
Dact.
2 ex/8.04.2009
FOND: -
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Virginia Filipescu, Mărioara Coinăcel
