Pretentii. Decizia 394/2009. Curtea de Apel Galati

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 394

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 8.04.2009

PREȘEDINTE: Alina Savin

JUDECĂTOR 2: Benone Fuică

JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu

GREFIER-- -

-.-.-.-.-.

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă, domiciliată în G, str.- nr.20, împotriva sentinței civile nr.123/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII G, cu sediul în-, având ca obiect achitare rentă.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care invederează că s-a depus la dosar de către intimata Casa Județeană de Pensii întâmpinare în 2 exemplare.

Recurenta a depus la dosar copii xerox ale adresei nr.CR 1275/3.10.2007 a Ministerului Apărării și a OUG nr.12/23.03.2004, după care:

Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.

CURTEA:

Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Sentința civilă 123/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați

Prin sentința civilă nr.123/21.01.2009 a Tribunalului Galațis -a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- la data de 05.12.2008, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii G, plata rentei lunare, începând cu luna octombrie 2005, potrivit Legii nr. 210/2004.

Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta a arătat că este văduvă de veteran de război decorat, iar potrivit art. 14 din Legea nr. 44/1994, veteranii de război decorați cu medalia "Crucea Serviciului " cu Spade, Clasa a II a beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu un procent de 75% din solda de grad a unui sublocotenent. A mai arătat că aceste drepturi i-au fost achitate la zi.

Totodată, reclamanta a învederat faptul că legea menționată a fost modificată prin nr.OUG 12/2004, în sensul că, începând cu luna martie 2004, lunară prevăzută la art. 13 și 14 se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și de funcție, la minim ale unui sublocotenent din Ministerul Apărării Naționale, stabilită conform legii.

În susținerea acțiunii, reclamanta s-a folosit de proba cu acte, depunând la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: adeverință emisă de Unitatea Militară 02405 Pitești pentru soțul reclamantei, copia legitimației de văduvă de veteran de război, copia buletinului de identitate al reclamantei, copia cuponului de pensie.

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare (filele 12-13 dosar), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că prin introducerea art. 141 din Legea nr. 44/1994, s-a stabilit modul de calcul al rentei cuvenite beneficiarilor, însă în funcție de distincția militară conferită.

Astfel, veteranii de război beneficiază în funcție de ordinele și medaliile cu acare au fost decorați, pentru faptele de arme săvârșite, de următoarele rente: cei decorați cu Ordinul cu spade, în grad de, de o rentă lunară echivalentă cu solda de grad a unui sublocotenent, cei decorați cu Medalia "Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial", de o rentă echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent, cei decorați cu Ordinul, de o rentă lunară echivalentă cu solda de bază a unui sublocotenent, compusă din solda de grad și solda de funcție la minim.

A precizat pârâta că textele art. 13 și art. 14 din lege au rămas nemodificate, sens în care reclamanta a primit în mod corect drepturile de rentă.

În aceste condiții, a susținut pârâta, este vorba despre creșterea cuantumului rentei cuvenite beneficiarilor ce se încadrează în prevederile articolului, de la 25% la 50% din solda de grad a unui sublocotenent. A mai arătat pârâta că, prin sintagma "după caz", legiuitorul a avut în vedere diferențierea modului de calcul și nu aplicarea procentelor de 25%, 75%, respectiv 100% asupra soldei de grad cumulată cu solda de funcție, la minim. De asemenea, elementul de noutate introdus de nr.OUG 12/2004 îl constituie introducerea, ca nivel de referință pentru calculul rentei lunare a veteranilor de război, a soldei de grad și a soldei de funcție a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta a a solicitat plata drepturilor legale de rentă, în conformitate cu dispozițiile nr.OUG 12/2004 și ale Legii nr. 210/2004.

Din probele administrate în cauză, s-a reținut că reclamanta are calitatea de văduvă de veteran de război, defunctul său soț fiind decorat cu medalia "Crucea Serviciului " cu Spade, Clasa a II a, conform adeverinței depuse la dosar, la fila 3.

lunară a veteranilor de război, cărora le-au fost acordate ordine și medalii pentru fapte de arme săvârșite pe câmpul de luptă, prevăzută la art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994, republicată, se recalculează începând cu data de 1 martie 2004, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și/sau al soldei de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Acest mod de calcul a fost instituit prin introducerea, prin articolul unic al nr.OUG 12/2004, a articolului 141 care prevede că: "începând cu luna martie 2004, lunară prevăzută la art. 13 și 14 se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale, stabilite conform legii."

Textul nou introdus modifică modalitatea anterioară de calculare a rentei, care se stabilea diferențiat, prin raportare fie la solda unui sublocotenent din Ministerul Apărării Naționale, fie la solda unui sublocotenent din Ministerul Internelor și Reformei Administrative întrucât existau reglementate două cuantumuri diferite ale soldei de grad a unui sublocotenent: unul pentru Ministerul Apărării Naționale și altul pentru celelalte sisteme militare și, începând cu data de 1.03.2004 ar fi beneficiat de un nou cuantum la rentei lunare numai veteranii de război proveniți din sistemul Ministerului Apărării Naționale, fapt care ar fi determinat aplicarea în mod discriminatoriu a prevederilor Legii nr. 44/1994.

În consecință, prin adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 12/2004 și introducerea textului art. 141, dispozițiile art. 13 și 14 din lege, nu au fost abrogate și nici nu s-a modificat modul de determinare al rentei lunare de care beneficiază veteranii de război decorați cu medalii sau ordine, ci au fost completate, în sensul că la stabilirea cuantumului rentei lunare a veteranilor de război se ia în calcul după caz solda de grad și/sau solda de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale, indiferente de sistemul public ori militar d e asigurări sociale.

Față de toate aceste considerente, Tribunalul a respins ca nefondată acțiunea promovată de reclamantă.

Recursul declarat de reclamanta.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii ca nefondată.

În fapt, a arătat că se calculează începând cu martie 2004 conform prev. OG12/2004, în funcție de solda de grad și funcție a unui sublocotenent din cadrul

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază acesta este nefondat însă față de următoarele considerente:

În cauză, la data de 10.11. 2008, s-a pronunțat decizia nr. 45/10.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Disp. art. 14 indice 1 rap. la disp. art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, astfel cum a fost completată prin nr.OUG 12/2004, aprobată prin Legea nr. 210/2004, se interpretează în sensul că lunară se calculează conform prevederilor art. 13 și 14 din lege, în raport cu solda de grad și/sau solda de funcție, după caz, a unui sublocotenent din Ministerul Apărăii Naționale.

, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.

Deci, interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție este în concordanță cu motivele invocate de intimata pârâtă.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.

În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 14 indice 1 din Legea nr. 44/1994, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 45/10.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.

" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.

Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".

Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.

În consecință, în baza disp. art. 312 alin. 1 și art. 304 indice 1.pr. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în G, str.- nr.20, împotriva sentinței civile nr.123/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8.04.2009.

PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR

Grefier

Red./23.04.2009 Dact./2 ex/28.04.2009 FOND: -

Președinte:Alina Savin
Judecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Pretentii. Decizia 394/2009. Curtea de Apel Galati