Pretentii. Decizia 451/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 451/2009
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta CASA DE AJUTOR RECIPROC AL PENSIONARILOR D împotriva sentinței civile nr.1445/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru intimata pârâtă, lipsă fiind recurenta reclamantă CASA DE AJUTOR RECIPROC AL PENSIONARILOR
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constantă că s-a înregistrat la dosar din partea recurentei reclamante CASA DE AJUTOR RECIPROC AL PENSIONARILOR D concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părții prezente.
Mandatarul intimatei pârâte solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată reprezentând transportul la instanță, justificat cu bonul fiscal depus la dosar.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub dosar nr- reclamanta Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor a chemat în judecată pârâta ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să-și execute obligația asumată prin angajamentul de plată nr. 399/5.08.2005, respectiv să achite diferența în sumă de 2765 lei, actualizată cu indicele de inflație până la data achitării integrale a debitului.
În motivarea acțiunii se arată că pârâta a semnat un angajament de plată prin care a recunoscut întinderea debitului datorat, urmând ca aceasta să restituie de bună voie suma în rate de câte 100 lei/lună.
Pârâta a achitat numai o parte din sumă, pentru ca din luna iulie 2006 să nu mai achite nimic.
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii deoarece pe parcursul anilor 2004-2005 încasat suma totală de 3200 lei cu titlu de primă și ajutor nerambursabil. Sumele au fost achitate în baza hotărârilor organelor de conducere și a prevederilor statutare ale
Urmare a schimbărilor din conducerea reclamatei postul pârâtei a fost vizat, dorindu-se înlăturarea sa, folosindu-se în acest scop acuzația că ar fi încasat necuvenit suma de 3200 lei.
Datorită atmosferei create la locul de muncă, pârâta s-a îmbolnăvit, la revenirea la locul de muncă fiind pusă în fața unei decizii de desfacere a contractului individual de muncă, spunându-i-se că dacă nu va semna un angajament de plată va fii formulată o plângerea penală împotriva sa, va fii făcută de râs în presă și nu va beneficia de actele necesare pentru înscrierea la șomaj.
De altfel, decizia de imputație emisă împotriva sa a fost anulată printr-o decizie a Consiliului director.
Angajamentul de plată este nul absolut fiind obținut prin violență, inducere în eroare.
În consecință, pe calea cererii reconvențională s-a solicitat constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată intitulat "angajament de plată" cu obligarea pârâtei reconvenționale la restituirea către reclamanta reconvențională a sumei de 365 lei încasată necuvenit în baza unui act nul.
Pârâta reconvențională a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale, deoarece sumele au fost acordate și încasate cu încălcarea Statutului și regulamentului privind acordarea împrumuturilor.
Prin sentința civilă nr. 4216/2007 Judecătoria Devaa declinat în favoarea Tribunalului Hunedoara competența de soluționare a prezentului conflict de muncă.
În fața acestei instanțe, reclamanta și-a precizat temeiul acțiunii ca fiind art. 272 Codul muncii.
A fost administrată proba cu înscrisuri și cea testimonială.
Prin sentința civilă nr. 1445/LM/2008 a Tribunalului Hunedoaraa fost respinsă acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta D și a fost admisă cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională, constatându-se nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată intitulat "angajament de plată" din data de 5.08.2008, dispunându-se și restituirea sumei de 365 lei către reclamantă. Pârâta reconvențională Daf ost obligată la plata sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că pârâta a avut raporturi de muncă cu reclamanta până la data de 01.08.2005 când i s-a desfăcut contractul individual de muncă pentru necorespundere profesională.
Prin decizia nr. 28/4.07.2005 pârâtei i-a fost imputată suma de 3200 lei.
Înscrisul denumit "minută" a fost încheiat la data de 5.08.2005 între D și, prin acesta pârâta obligându-se să achite suma imputată conform deciziei nr. 28/2005.
Potrivit înscrisului intitulat "angajament de plată" pârâta s-a angajat să restituie suma de 3200 lei în rate lunare de 100 lei lunar, fiind achitată suma de 435 lei.
Sumele primite de pârâtă reprezintă ajutoare nerambursabile care au fost aprobate prin Hotărârile 6/2005 și 27/2004.
Pentru restituirea sumelor încasate de salariați conform art. 272 Codul muncii, este necesar ca suma încasată de salariat de la angajator să fie o sumă nedatorată.
Cum sumele ce constituie obiectul acțiunii au fost încasate în baza unor hotărâri adoptate de conducere conform prevederilor statutare nu se poate reține că acestea reprezintă o sumă nedatorată.
În consecință, pretențiile reclamantei au fost considerate neîntemeiate și au fost respinse.
În privința cererii reconvenționale instanța a reținut că potrivit art. 270 alin. 1 Codul muncii salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Câtă vreme nu sunt întrunite condițiile existenței prejudiciului și vinovăției pârâtei ce nu a avut reprezentarea caracterul ilicit și existenței prejudiciului, nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială.
S-a avut în vedere și faptul că reclamanta reconvențională a dovedit că a fost constrânsă să semneze acest act, fiind amenințată de angajator cu formularea unei plângeri penale la Parchet.
Pe de altă parte, suma la care s-a obligat pârâta nu este datorată, drept pentru care sunt aplicabile în speță și dispozițiile art. 993 Cod civil, toate aceste motive ducând la soluția de admitere a cererii reconvenționale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta pârâtă reconvențională prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței în sensul admiterii acțiunii și a respingerii acțiunii reconvenționale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, mai întâi se susține că cererea reconvențională a fost admisă pe baza declarației unei singure martore, încuviințată cu încălcarea prevederilor legale în materie și care era în conflict cu unitatea reclamantă.
În al doilea rând se arată că în mod greșit instanța nu a făcut aplicarea prevederilor art. 272 Codul muncii, ci a prevederilor art. 993 Cod civil.
Apoi, instanța face confuzie între răspunderea civilă contractuală și răspunderea pentru fapta ilicită, făcând în cauză aplicabilitatea acesteia din urmă.
Respingând acțiunea principală, instanța face o altă confuzie între răspunderea patrimonială a salariatului (art. 270 Codul muncii ) și obligația de restituire (art. 272 Codul muncii ).
În mod greșit instanța pronunță sentința numai pe baza hotărârilor nr. 6/2005 și 27/2004, fără a observa că hotărârile nr. 27A și 78/2005 sunt în ființă și își produc efectele depline.
Intimata nu a depus întâmpinare.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs vizează admiterea acțiunii reconvenționale doar pe baza unei declarații a martorei, care a fost admisă cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie.
Mai întâi că acțiunea reconvențională nu a fost admisă doar pe baza acestei unice probe, declarația martorei fiind luată în considerare numai sub aspectul vicierii voinței reclamantei reconvenționale.
În ceea ce privește greșita admitere a acesteia probe, deoarece anterior aceeași instanță respinsese înlocuirea, Curtea reține că martora inițial încuviințată - - nu a fost înlocuită. Astfel cum rezultă din încheierea din ședința publică de la 9.09.2008, dat fiind că martora lipsea nejustificat și la acel termen de judecată, instanța a decăzut din probă audierea acesteia. Pe de altă parte, fiind prezentă la ușa instanței martora, instanța a încuviințat audierea acesteia.
Procedând în acest fel prima instanță nu a încălcat prevederile referitore la încuviințarea și administrarea probei testimoniale, deoarece potrivit art. 138 alin. 1 pct.3 Cod procedură civilă dovezile care nu au fost cerute în condițiile art. 112, 115 și 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul instanței,afară de cazul când administrarea dovezii nu pricinuiește amânarea judecății.
Starea de dușmănie dintre martor și una dintre părți trebuie dovedită, iar instanța apreciază pertinența și concludența mărturiei în contextul tuturor probelor administrate, putând să o înlăture numai dacă nu se coroborează cu nici o altă probă.
Și al doilea motiv de recurs este neîntemeiat.
Este greșită susținerea recurentei că instanța fondului nu a făcut aplicarea prevederilor art. 272 Codul muncii, aplicând eronat prevederile art. 993 Cod civil.
Prima instanță a arătat de ce a considerat că nu sunt incidente în speță prevederile art. 272 Codul muncii - sumele nefiind încasate necuvenit, ci în baza unor hotărâri ale organelor de conducere ale reclamantei recurente - făcând întradevăr referire și la prevederile art. 993 Cod civil, dar nu în ceea ce privește sumele datorare de salariat, ci în ceea ce privește sumele datorate de angajator fostei salariate.
Nu se poate reține nici vreo confuzie a instanței de fond între răspunderea civilă contractuală a salariatului și răspunderea pentru fapta ilicită, deoarece și răspunderea contractuală presupune săvârșirea unei fapte ilicite. Pe de altă parte la art. 993 cod civil nu este reglementată răspunderea civilă delictuală - care este prevăzută la art. 998-999 Cod civil - ci plata nedatorată, instituții total diferite și corect analizate de către instanța fondului.
Este nefondat și al treilea motiv de recurs.
Prima instanță nu face nici o confuzie între răspunderea patrimonială a salariatului și obligația de restituire atunci când respinge acțiunea reclamantei.
Prima instanță face referire la răspunderea patrimonială numai atunci când analizează cererea reconvențională.
Când cercetează temeinicia acțiunii principale, instanța se limitează la temeiul juridic invocat de către reclamantă în susținerea acțiunii - art. 272 Codul muncii.
Potrivit art. 272 alin. 1 Codul muncii salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Este nedatorată o sumă încasată fără să existe o îndreptățire în acest sens, adică fără temei.
Însă chiar recurenta recunoaște că hotărârile în baza cărora pârâta a încasat sumele ulterior solicitate prin angajamentul de plată nu au fost desființate și își produc în continuare efectele.
Referitor la ultimul motiv de recurs potrivit căruia instanța fondului trebuia să observe că și hotărârile Consiliului Director nr. 27A/2005 și 78/2005 nu au fost contestate și își produc efectele, și mai mult, aceste au stat la baza semnării angajamentului de plată, deci trebuiau să aibă o influență covârșitoare în soluționarea cauzei, Curtea reține:
Prin Hotărârea nr. 27A/4.07.2005 s-a decis, printre altele, imputarea sumelor prevăzute în anexa la hotărâre, prin emiterea unor decizii de imputare.
Această hotărâre ignoră vădit dispozițiile din Codul muncii, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 53/2003, lege care nu mai reglementează instituția angajamentului de plată, sumele datorate nemaiputând fi solicitate de la salariați în baza unor decizii de imputare, singura soluție fiind recurgerea la concursul instanței pentru a se stabili dacă și în ce măsură salariatul/fostul salariat trebuie să plătească anumite sume de bani angajatorului/fostului angajator.
Hotărârea nr. 78/7.10.2005, ținând cont de dispozițiile noului Cod al muncii, dispoziții ignorate la momentul emiterii Hotărârii nr. 27A/2005, prevede recuperarea sumelor încasate necuvenit de la cei ce au semnat angajamente de plată precum și pe calea chemării în judecată conform art. 272.275 Codul muncii.
În sentința pronunțată prima instanță nu ignoră aceste hotărâri, și în special cea din urmă, ci doar aplică dispozițiile legale în materia conflictelor de muncă.
Este adevărat că prin hotărârea nr. 78/2005 Consiliul Director decide recuperarea sumelor considerate încasate necuvenit, însă singura în măsură să decidă dacă aceste sume sunt sau nu datorate de către angajații/foștii angajați ai reclamatei este instanța de judecată, singurul organ legal abilitat să tranșeze asupra acestei probleme, ceea ce prima instanță a și înțeles să facă.
Față de cele menționate, constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la speța dedusă judecății, sentința atacată fiind la adăpost de criticile formulate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează a respinge recursul cu soluționarea căruia a fost investită.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta fiind căzută în pretenții, va fii obligată la plata sumei de 60 lei cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatei, reprezentând cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor D împotriva sentinței civile nr.1445/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 60,00 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
27 Aprilie 2009
Red./19.05.2009
Judecători fond:
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
