Pretentii. Decizia 55/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.55/
Ședința publică din 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII G, împotriva sentinței civile nr.939 din 27.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta - pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă;după care:
S-a prezentat în instanță numita care precizează că intimatul, soțul ei este internat în spital. Nu solicită un alt termen de judecată, lăsând la aprecierea instanței.
Curtea, având în vedere că în cauză a mai fost acordat un termen de judecată, iar recurenta pârâtă a solicitat judecarea recursului în lipsă,apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr.939/27.08.2008 Tribunalul Galația admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.03.2004-28.07.2005.
A respins ca fiind prescrisă acțiunea pentru această perioadă.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
A obligat pârâta să calculează și să plătească reclamantului renta lunară în funcție de solda de grad și de funcție la minim ale unui sublocotenent, începând cu 29.07.2005.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 5249/121/29.07.2008, reclamantul, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii G plata rentei lunare începând cu luna martie 2004, potrivit Legii nr. 210/2004.
Motivându-și în fapt acțiunea, a arătat că potrivit art. 14 din Legea nr. 44/1994, veteranii de război decorați cu medalia "Crucea Comemorativă a celui de-al II-lea război mondial 1941 - 1945" beneficiază de o rentă lunară, echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent - drepturi pe care le-a primit la zi.
Legea a fost modificată prin nr.OUG 12 din 2004, în sensul că începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 și 14 se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și funcție, la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Națională, stabilită conform legii.
A mai precizat reclamantul că începând cu 1 martie 2004, ar fi trebuit să primească o rentă lunară de 25% din solda de grad și funcție, a unui sublocotenent din Ministerul Apărării Naționale.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta, legal citata, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
La termenul din 27.08.2008, instanța a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 01.03.2004 -28.07.2005.
Potrivit disp. art. 137.pr.civ. instanța a analizat mai întâi excepția invocată.
Conform art.1 si art.3 din DL.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la data nașterii acestuia.
Având în vedere că dreptul reclamantului de a solicita plata rentei în temeiul disp. art. OUG nr. 12/2004, s-a născut la 1 martie 2004, iar acțiunea a fost promovată la data de 29.07.2008, instanța a reținut că pretențiile reclamantului aferente perioadei 01.03.2004-28.07.2005, sunt prescrise, urmând a fi respinse în acest sens.
Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat plata drepturilor legale de rentă, în conformitate cu disp. OUG nr. 12/2004.
Din probele administrate în prezenta cauză, s-a reținut că reclamantul are calitatea de veteran de război, fiind decorat cu medalia "Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941 -1945.
Acesta, beneficiază de indemnizația prevăzută de disp. art. 12 din Legea nr. 44/1994, precum și de o rentă prevăzută de OUG nr. 215/2000 care a modificat și completat Legea nr. 44/1994
Potrivit nr.OUG 12/2004, de completare a Legii nr. 44/1994, începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută de art. 13 și 14, se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție la minim, al unui sublocotenent din cadrul Ap. stabilite în conformitate cu legea.
Astfel, instanța a apreciat că renta lunară, nu reprezintă un procent de 25%, din solda de grad așa cum susține pârâtul, ci din cuantumul soldei de grad și soldei de funcție la minim al unui sublocotenent din cadrul Ap.
Dat fiind faptul că, pârâtul a calculat drepturile de rentă ale reclamantului, cu încălcarea dispozițiile sus arătate, s-a admis acțiunea în parte și a obligat pârâtul să calculeze renta lunară a reclamantului începând cu data de 29.07.2005, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ap. stabilite conform art. 14 indice 1 din OUG nr. 12/2004.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii G, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Prin introducerea art. 14 indice 1 din lege s-a dorit de legiuitor ca rentele prevăzute de Legea nr. 44/1994 să se calculeze în funcție de solda de grad sau solda de funcție la minim așa cum prevăd art. 13 și art. 14 unui sublocotenent dar din cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Prin sintagma "după caz" s-a avut în vedere diferențierea modului de calcul al rentei în funcție de felul decorației sau medaliei și nu aplicarea procentului de 25%, 75% sau 100% asupra soldei de grad cumulată cu solda de funcție la minim.
Semnificația noului text introdus prin OUG nr. 12/2004 rezultă și din interpretarea sistematică a art. 13, 14 și 14 indice 1 din Legea nr. 44/1994.
Se vor păstra diferențierile justificate între veteranii de război în funcție de categoria din care fac parte, adică în funcție de medaliile sau ordinele care le-au fost conferite, întrucât rentele se calculează după caz în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ap.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă și Legea nr. 44/1994.
Intimatul nu s-a prezentat în instanță, însă depus la dosar concluzii scrise.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază acesta este fondat însă față de următoarele considerente:
În cauză, la data de 10.11. 2008, s-a pronunțat decizia nr. 45/10.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Disp. art. 14 indice 1 rap. la disp. art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, astfel cum a fost completată prin nr.OUG 12/2004, aprobată prin Legea nr. 210/2004, se interpretează în sensul că renta lunară se calculează conform prevederilor art. 13 și 14 din lege, în raport cu solda de grad și/sau solda de funcție, după caz, a unui sublocotenent din Ministerul Apărăii Naționale.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Deci, interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție este în concordanță cu motivele invocate de recurenta pârâtă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 14 indice 1 din Legea nr. 44/1994, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 45/10.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Întrucât decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a emis după data pronunțării hotărârii primei instanțe, devin incidente disp. art. 305. Civilă, fiind vorba un înscris nou.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3 și art. 304 indice 1.pr. civilă, se va admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii G și se va modifica în parte sentința civilă nr.939/27.08.2008 a Tribunalului Galați.
În rejudecare, se va respinge acțiunea formulată de reclamant ca nefondată.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recursul CASA JUDETEANA DE PENSII G, cu sediul în-, jud.G împotriva sentinței civile nr.939/27.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.939/2008 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/17.02.2009
Tehnored./2 ex./ 20 Februarie 2009
Fond:-
Asistenți jud. -
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
