Recalculare pensii. Decizia 1008/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.6526/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.1008/
Ședința publică de la 24 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - -
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentulMinisterul Justiției și Libertăților - Administrația Națională a Penitenciarelor,împotriva sentinței civile nr.6433 din data de 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37773/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"recalculare pensie".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 17 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24 februarie 2010, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.6433 din data de 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor și s-a obligat pârâta să recalculeze pensia anticipată cuvenită reclamantului cu valorificarea stagiului de cotizare de 4 ani, 9 luni și 16 zile în condiții speciale în perioada 15.06.1996 - 1.04.2001, retroactiv, începând cu 1.01.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat al Penitenciarului Iași în perioada 12.09.1982 - 31.12.2007, având la data pensionării gradul profesional de agent șef de penitenciare, după cum rezultă din fișa de pensie.
S-a constatat că reclamantul a fost încadrat în perioada 23.08.1983-31.12.2007 în condiții speciale de muncă 50%, conform dispozițiilor legale în vigoare.
S-a avut în vedere că prin decizia 180/31 decembrie 2007 reclamantul a încetat raporturile de serviciu prin pensionare, cu o vechime în muncă de 28 ani, 4 luni și 25 zile, din care vechime efectivă 25 ani, 8 luni și 10 zile ca militar și funcționar public cu statut special în cadrul sistemului de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, reținându-se un stagiu de cotizare în condiții speciale de la data de 23 august 1983 la data de 31.12.2007.
De asemenea, s-a reținut că prin adresa 8510, 8509/ANP/9.07.2008 Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor a comunicat petentului că pentru perioada 15.06.1996 - 1.04.2001 a beneficiat de încadrarea în condiții deosebite de muncă, fiind îndrumat să se adreseze instanței pentru a i se recunoaște încadrarea în condiții speciale.
S-a menționat că prin decizia nr.297/17.04.2008 a Comisiei de contestații Pensii MIRA a fost respinsă contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de pensionare, ca nefondată.
S-au avut în vedere dispozițiile art.1 din Ordinul 2037/C din 23.09.1999 conform cărora se încadrează cu caracter permanent în grupa I de muncă personalul militar din Direcția Generală a Penitenciarelor - Direcția Tratament Penitenciar și Siguranța Deținerii și unitățile subordonate Direcției generale a Penitenciarelor precum și din unitățile economice ale Regiei Autonome "Multiproduct" care "desfășoară, asigură sau contribuie la paza, supravegherea și escortarea condamnaților, a persoanelor reținute, arestate preventiv precum și a minorilor internați, în următoarele locuri de muncă și activități: [.] puncte de lucru, spitale, compartimente vizite [.] ori alte locuri similare unde se folosesc deținuți sau minori".
S-a reținut că, în conformitate cu art.3 alin.2 lit.c din același Ordin, personalul militar care beneficiază de grupa I sau grupa a II a de muncă va fi nominalizat prin ordin al comandanților sau directorilor unităților subordonate Direcției Generale a Penitenciarelor pentru maiștrii militari și subofițerii din subordine.
S-a arătat că, reclamantul a fost încadrat în cadrul Penitenciarului Iași cu grad de subofițer, după care agent de penitenciare, iar ulterior fiind încadrat în grupa I de muncă, astfel cum rezultă din decizia directorului Penitenciarului Iași nr.180/31.12.2007.
În atare condiții, s-a apreciat ca fiind irelevantă împrejurarea reținută de Casa de Pensii MIRA - Comisia de Contestații, potrivit căreia reclamantul ar fi fost angajat pe funcția de magaziner I, care se încadrează la condiții deosebite de muncă, câtă vreme față de specificul concret al activității desfășurate de reclamant, acesta a fost încadrat prin decizia directorului în baza actelor normative în vigoare în grupa I de muncă.
Așa fiind, instanța de fond a apreciat că în mod greșit pârâta a procedat la determinarea drepturilor de pensie ale reclamantului, fără a valorifica perioada cuprinsă între 15.06.1999 - 1.04.2000, ca fiind lucrată în condiții speciale de muncă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților - Administrația Națională a Penitenciarelor, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond a omis a se pronunța asupra excepției de necompetență materială invocată prin întâmpinarea formulată în cauză.
S-a susținut că acțiunea a fost îndreptată împotriva deciziei directorului general al, iar acțiunea a fost îndreptată greșit la Tribunalul lași, în condițiile în care decizia atacată este emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor, care este organ al administrației centrale și în acest caz competența de soluționare a cererii ar fi revenit curții de apel, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevăd la alin. 1 că "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel."
Pe de altă parte, recurenta a învederat că instanța de fond nu a cercetat nici excepția prematurității cererii conform prevederilor art. 109 din Codul d e Procedură Civilă care stipulează că " în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
S-a arătat că în cazul de fată reclamantul nu a anexat nici un document la cererea de chemare în judecată, astfel că nu se putea stabili dacă s-a urmat sau nu procedura prealabilă reglementată de Legea nr. 554/2004 la art. 7.
Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că hotărârea susmenționată este dată cu greșită interpretare a normelor juridice incidente în materia grupelor de muncă.
Astfel, s-a arătat că din verificările făcute în evidențele instituției recurente a rezultat faptul că în perioada 15.06.1996-01.04.2001 (data modificării actelor normative privind încadrarea activității desfășurate în condiții speciale), reclamantul a îndeplinit, potrivit ordinelor și deciziilor de numire emise de comandantul/directorul Penitenciarului lași, funcția de magaziner I, specifică sectorului logistică, departament neoperativ al unității.
S-a amintit că legislația în vigoare în această perioadă stabilea că, pentru funcția îndeplinită, persoana beneficia de încadrarea în condiții deosebite de muncă, acestea fiind avute în vedere la momentul când intervine încetarea raporturilor de muncă prin pensionare.
S-a învederat faptul că pentru a beneficia de încadrarea în condiții speciale, ar fi trebuit ca domnul să ocupe, prin emiterea unui document de personal, o funcție din sectorul operativ, așa cum prevede Ordinul ministrului justiției nr. 2037/C/1999.
S-a precizat că numai exercitarea atribuțiilor specifice conferite unui funcționar prin fișa postului pe care este desemnat să-l ocupe în formele prevăzute de lege este de natură să-i confere acestuia drepturi și obligații.
S-a menționat că dacă directorul unității ar fi emis o decizie de numire a reclamantului pe una din funcțiile specifice sectorului operativ, atunci acesta ar fi putut beneficia de condiții speciale de muncă, deoarece acest drept este în strânsă corelare cu riscurile la care este expus un funcționar pe timpul serviciului, iar o interpretare contrară ar fi de natură a extinde în mod nejustificat sfera beneficiarilor acestuia.
S-a adăugat că instanța de fond a primit fără nicio verificare afirmațiile domnului, potrivit cărora ar fi asigurat și supravegherea persoanelor private de libertate scoase la muncă la magazie, acest lucru fiind imposibil deoarece activitatea de supraveghere este atributul specific al persoanelor numite potrivit legii în aceste funcții și instruite corespunzător la intrarea în serviciu.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. instanța are obligația de a indica în hotărâre motivele de fapt și drept avute în vedere la soluționarea cauzei, precum și considerentele pentru care a înlăturat apărările părților.
În speță, instanța de fond a încălcat prevederile legale amintite, întrucât a omis a examina excepția de necompetență materială invocată de către recurentul pârât prin întâmpinarea formulată în cauză, întemeiată pe dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
De asemenea, prima instanță nu s-a preocupat să cerceteze nici excepția prematurității cererii întemeiată pe dispozițiile art. 109 din Codul d e procedură civilă invocată de către același pârât.
Prin urmare, de vreme ce au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 pr.civ. respectiv principiul disponibilității, ca urmare a ignorării apărărilor părții pârâte, se impune casarea sentinței recurate în temeiul art.304 pct.5 pr.civ. fiind astfel întemeiat primul motiv de recurs invocat de către recurentă.
Totodată, Curtea constată că prima instanță practic nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, în condițiile în care nu a fost stabilit corect obiectul litigiului dedus judecății, împrejurare de natură a atrage casarea hotărârii recurate, în temeiul art.312 pct.5 pr.civ.
Astfel, Curtea reține că rin p. cererea adresată Curții de apel Iași, întemeiată pe dispozițiile art.54 pct.3 din Legea nr.164/2001, reclamantul a chemat în judecată Administrația Penitenciarelor pentru a fi obligată să-i recalculeze pensia, susținând faptul că nu i s-a luat în considerare 4 ani 9 luni și 16 zile ca fiind lucrați în condiții speciale de muncă, deși a lucrat ca magaziner la depozitele de alimente ale Penitenciarului și lucra zilnic cu deținuții pe care îi supraveghea, raportat la prevederile Ordinul Ministerului d e Justiție nr.2037/23.09.1999 conform cărora "în grupa I de muncă se încadrează cu caracter permanent personalul militar care desfășoară, asigură sau contribuie la paza, supravegherea și escortarea condamnaților și în următoarele condiții de muncă și activități. puncte de lucru ori alte locuri similare în care se folosesc deținuții."
Instanța de fond a dispus obligarea pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor la recalcularea pensiei anticipate cuvenită reclamantului cu începere din 1.01.2008, în raport perioada lucrată în condiții speciale cuprinsă între 15.06.1996 - 1.04.2001, fără a stabili în mod corect cadrul procesual dedus judecății și fără a indica care sunt acele prevederi legale în baza cărora pârâta avea obligația să recalculeze pensia reclamantului, fiind evident ignorat faptul că pensia acestuia nu a fost stabilită de către Administrația Națională a Penitenciarelor, ci de către Casa de Pensii din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, astfel cum rezultă din decizia nr.-/19.02.2008 depusă la dosarul cauzei.
În conformitate cu prevederile art.129 alin.4 pr.civ. cu privire la situația de fapt și motivarea în drept invocate de către părți în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul fondului avea posibilitatea de a cere acestora să prezinte explicații, precum și facultatea de a pune în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept.
Or, în speță, instanța de fond nu a lămurit pe deplin situația de fapt, de vreme ce nu a solicitat reclamantului să precizeze care sunt pretențiile solicitate față de partea pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor, în condițiile în care acesta a invocat în acțiunea introductivă prevederile art.54 alin.3 din Legea nr.164/2001, potrivit cărora deciziile comisiilor de contestații pot fi atacate în instanță potrivit Legii nr.19/2000, decizia nr. 297/17.04.2008 fiind emisă de către Comisia de contestații Pensii MIRA, iar nu de către Administrația Națională a Penitenciarelor.
De asemenea, instanța de fond în mod greșit nu a cerut lămuriri reclamantului cu privire la cererea depusă la termenul de judecată din data de 17.06.2009, prin care acesta a învederat că înțelege să conteste de fapt amestecul Funcționarilor de la Administrația Națională a Penitenciarelor în dosarul de pensionare.
Față de cele mai sus arătate, în baza art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților - Administrația Națională a Penitenciarelor, împotriva sentinței civile nr.6433 din data de 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37773/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
24.03.2010
Jud. fond:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Bodea Adela Cosmina
