Recalculare pensii. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR.107/AS
Ședința publică de la 24 iunie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul - reclamant, domiciliat în C,-, -.A,.73, împotriva sentinței civile nr.83/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - reclamant, iar pentru intimata - pârâtă C, consilier juridic, conform delegației nr.4511/12.06.2008.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru. Învederează totodată că recurentul a formulat și o cerere de preschimbare a termenul de judecată acordat la data de 24.06.2008.
Instanța apreciază că cererea de preschimbare termen a rămas fără obiect, având în vedere că termenul care se solicită a fi preschimbat este chiar termenul de astăzi.
Fiind întrebat, reprezentantul intimatei - pârâte precizează că i s-a comunicat un exemplar de pe motivele de recurs formulate de recurentul - reclamant.
Recurentul - reclamant precizează că nu a renunțat la a mai solicita obligarea pârâtei C la plata indemnizației conform Legii 189/2000 ci dimpotrivă a solicitat să i se acorde acest drept.
Fiind întrebate, părțile arată că nu mai au alte cereri, excepții de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța, având în vedere precizările părților, conform cărora nu mai sunt alte cereri, excepții de formulat sau probe de administrat, declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul, având cuvântul solicită admiterea recursului, având în vedere că nu i s-au acordat drepturile potrivit art. 180 din Legea 19/2000.
Mai arată recurentul că nu a beneficiat de nici o recorelare, așa cum s-a stabilit prin HG 332/27.04.2000.
Cu privire la sporul de vechime, recurentul solicită să se aibă în vedere că acesta este de 10%, având în vedere că are o vechime în muncă de peste 20 de ani și nu de 19 ani, 3 luni și 7 zile cum a afirmat instanța.
Referitor la contribuția la pensia suplimentară, recurentul arată că a fost achitată contribuția de 8%.
Reprezentantul intimatei - pârâte, având cuvântul solicită respingerea recursului, având în vedere că instanța de fond în mod corect a reținut că instituția a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale recurentului, în baza cererilor de recalculare depuse de acesta.
Mai arată reprezentantul intimatei că a fost fructificată și perioada studiilor universitare. Cât privește prestarea activității în grupe superioare de muncă, în mod justificat instanța de fond a reținut că la momentul stabilirii drepturilor de pensie ale recurentului nu exista la dosarul de pensionare nici un document care să ateste prestarea activității în grupa I-a sau grupa a II-a de muncă.
Referitor la sporul de vechime, consilier juridic precizează că instanța de fond a constatat că acesta a fost în mod corect fructificat, cu respectarea dispozițiilor art. 164 din legea nr.19/2000 și de asemenea a reținut corect că în ceea ce privește contribuția pentru pensia suplimentară de 8%, acest procent nu a fost reglementat de legislația în vigoare la data acordării drepturilor.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Reclamantul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii C pentru a se dispune recalcularea pensiei cuvenită, având în vedere că la emiterea deciziei din 01.07.2005 s-au comis mai multe erori.
În acest sens, a precizat reclamantul, că pentru stagiul de 20 de ani și 3 luni, nu s-au luat în considerare sporurile pentru grupa I și grupa a II- de muncă; nu i s-au luat în calcul la stagiul asimilat, perioada de studii superioare; la pensia suplimentară i s-a acordat 2% deși a contribuit cu 4%; s-au încălcat prevederile art. 164 al. 3 cu privire la sporul de vechime pentru perioada 1970-1983 care era de 10 % și nu 3,5 și 7% cum s-a calculat; s-a omis indemnizația de la Legea nr. 189/2000 acordată prin decizia nr. 61450/2004.
La termenul de judecată din 05.06.2006, reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie de la intrarea în vigoare Legii nr. 19/2000 și plata diferențelor dintre pensia primită și pensia astfel recalculată.
Prin precizările formulate ulterior, a arătat că obiectul acțiuni îl constituiecontestația împotriva deciziei de recalculare nr. 61450/2005primită la începutul anului 2006; de asemenea, a mai precizat că înțelege să contesteși decizia din 06.10.2006, motivând că nu i s-a luat în calcul stagiu suplimentar ulterior (la 14.12.2007) arătând că nu i -a fost luat în calcul stagiul suplimentar și nu i-au fost recalculate corect drepturile și că nu renunță la capătul de cerere privind indemnizația în baza Legii nr. 189/2000.
Prin sentința civilă nr. 83/07.03.2008, în temeiul art. 264 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecată cu privire la plata indemnizației acordate în temeiul legii nr.189/2000.
A fost respinsă acțiunea sub aspectul celorlalte pretenții ale reclamantului.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut în esență următoarele aspecte:
Prin decizia nr. 61450/26.03.1981 Casa Județeană de Pensii Caa cordat numitului o pensie pentru pierderea capacității de muncă având în vedere o vechime în muncă de 19 ani, 9 luni și 7 zile prestată în grupa a III-a d de muncă, cu o perioadă de 14 ani cu contribuție de 8% (fără a se preciza tipul contribuției și destinația acesteia).
Prin decizia nr. 61450/01.07.2005 s-a dispus recalcularea pensiei pentru limită de vârstă de care beneficia asiguratul (în temeiul nr.OUG 04/2005) rezultând un punctaj mediu anual de 1,68595, căruia îi corespunde un venit de 499 lei/lună, ce se plătește de la 01.07.2005 (fila 13 dosar).
Prin cererea nr. 5132/EV/03.05.2007, reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor ce i se cuveneau, avându-se în vedere adeverința nr. 3376/2001.
Urmare acestei cereri, s-a emis decizia nr. 61450/26.07.2006 prin care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,70607 căruia îi corespunde o pensie de 505 lei care se plătea de la aceeași dată 01.07.2005.
În cursul procesului, s-a emis decizia nr. 61450/06.10.2006 pentru recalcularea pensiei pentru limită de vârstă prin care s-a stabilit în favoarea contestatorului,de la data de 01.01.2005, un punctaj mediu anual de 0,71449 (din care 0, - pentru stagiu adăugat) ce a rezultat dintr-un stagiu total de cotizare de 38 ani, 1 lună și 4 zile din care 19 ani, 9 luni și 7 zile în condiții normale și un stagiu asimilat de 18 ani, 3 luni și 14 zile.
Verificând buletinul de calcul aferent acestei decizii prima instanță a constatat că s-a avut în vedere perioada de studii superioare (1954-1956 și 1957-1960) în care reclamantul a urmat cursurile Universității Tehnice de Construcții B, astfel că, s-a dat curs solicitării acestuia, prin cererea 29415/13.12.2004 iar drepturile au fost acordate conform art. 169 din Legea nr. 19/2000, începând cu luna următoare cererii de recalculare.
În ce privește perioada prestată în grupa I-a și a II-a, instanța a constatat că reclamantul a fost pensionat pentru pierderea capacității de muncă din motive medicale în cursul anului 1981, iar pentru încadrarea în aceste categorii de muncă reclamantul invocă faptul că ar fi lucrat în construcții.
Cu toate acestea, la data acordării drepturilor -01.02.1981-, nu exista, la dosarul de pensie, nici un act care să ateste prestarea vreunei perioade contributive în grupa I-a sau grupa a II-a de muncă iar actul care atestă ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, perioada prestată pe șantierele de construcții-montaj (HG nr. 1223/20.01.1990) putea produce efecte doar pentru viitor.
Instanța nu a avut în vedere nici critica referitoare la cuantumul sporului de vechime pentru perioada 1970-1981, deoarece se pretinde pentru toată perioada, acordarea unui spor de 10%, în condițiile în care, potrivit art. 164 al. 3 pct. 4, acesta se acordă doar beneficiarilor care au depășit o vechime în muncă de 20 ani, ceeace nu este cazul reclamantului care are o vechime de 19 ani, 3 luni și 7 zile.
În privința contribuției la pensia suplimentară, instanța a reținut că s-a stabilit un punctaj de 4,16377, corespunzător unei cote de 2% iar reclamantul nu a făcut dovada că ar fi cotizat la acest fond cu o sumă mai mare.
Pornind de la prevederile art. 1169 Cod civil, care obligă pe acela care face o propunere înaintea judecății, să o dovedească, instanța de fond a pus în discuția părților efectuarea unei expertize contabile.
Reclamantul s-a opus la această probă și întrucât nu a propus nici un alt mijloc de probă în dovedirea afirmaților sale conform cărora intimata a comis greșeli în stabilirea drepturilor sale de pensie, a fost respinsă contestația ca neîntemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea reclamantului cu privire la cererea de plată a indemnizației conform Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul care a formulat următoarele critici:
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere prin care se solicită verificarea modului in care s-au aplicat dispozițiile art. 180 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Având în vedere schimbările legislative intervenite in domeniul pensiilor, după 1991, conform art.168 din Legea nr. 19/2000, trebuiau recalculate toate pensiile iar reclamantul nu a beneficiat de nicio recalculare iar instanța nu s-a pronunțat nici pe acest capăt de cerere.
Deși reclamantul trebuia să beneficieze de indemnizația acordată persoanelor refugiate si s-a invocat în instanță faptul ca aceasta indemnizație nu a fost prevăzută prin decizia nr. 61450/30.06.2005, instanța nu a analizat nici acest aspect.
În acest sens, arată recurentul că în mod greșit instanța a luat act de renunțarea sa la judecata acestui capăt de cerere, deoarece nu a formulat niciodată o astfel de cerere de renunțare.
În mod greșit s-a stabilit că reclamantul a avut o contribuție de 2% la pensia suplimentara, deoarece a făcut dovada contribuției de 8%, cu decizia de invaliditate nr. 61450/26.03.1981.
- Nu s-a luat in calcul la stabilirea pensiei, întreaga perioadă de 10 ani cât beneficiat de grupa I si II de munca în sectorul construcții-montaj.
Pentru toate acest aspecte, recurentul solicită admiterea recursului si modificarea sentinței recurata in sensul admiterii tuturor capetelor de cerere.
Prin întâmpinare, Casa Județeană de Pensii a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât instanța de fond a reținut în mod corect că pensia cuvenită reclamantului a fost recalculata în baza tuturor adeverințelor depuse de acesta la dosarul administrativ.
Analizând sentința recurată in raport de materialul probator administrat și de criticile formulate, Curtea constată că recursul este întemeiat,in cauză fiind incidente dispozițiile art. 312 pct. 5 cod procedură civilă care atrag casarea sentinței atacate.
Potrivit art. 129 alin. ultim cod procedură civilă, in toate cazurile, judecătorii hotărăsc asupra obiectului cererii cu care a fost investită.
Reclamantul a criticat ultimele decizii emise de Casa Județeană de Pensii pentru faptul că nu au avut în vedere: perioada în care a beneficiat de grupa I si II de munca; nu a luat in calcul contribuția suplimentară de 8%; nu s-a aplicat sporul de vechime de 10% pentru întreaga perioadă lucrată; nu s-au avut in vedere perioadele asimilate stagiului de cotizare; nu s-a inclus pe decizia de pensie, indemnizația prevăzută de Legea 189/2000.
Aceste capete de cerere au fost menținute în toate precizările formulate atât oral cat și în scris.
Instanța de fond a analizat toate capetele de cerere in raport de probele făcute de părți, mai puțin cererea prin care reclamantul reclama faptul ca nu a fost luată în calcul indemnizația de care trebuia sa beneficieze in temeiul Legii 189/2000.
Cu privire la acest capăt de cerere, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 246 cod procedură civilă, luându-se act de renunțarea la judecata.
Cu toate acestea, în calea de atac a recursului, se arată că în mod greșit instanța a apreciat că s-a renunțat la judecata acestei cereri deoarece, arată recurentul, este lipsit de logică să renunțe la un drept al său, recunoscut de lege.
Legea recunoaște părților dreptul disponibilității procesuale dar, pentru a lua act de o cerere de renunțare la judecată, trebuie ca instanța să vegheze ca renunțarea să fie necondiționată, expresă, clar formulată și fără echivoc.
Acesta este si motivul pentru care, art. 246 cod procedură civilă arată că renunțarea se face verbal în ședință sau, prin cerere scrisa.
În încheierea de ședință din 07.03.2008, s-a menționat că reclamantul a renunțat la judecată, cu privire la plata indemnizației prevăzută de Legea nr. 189/2000, dar din această mențiune a grefierului nu se poate deduce dacă reclamantul a cunoscut limitele acestei renunțări sau dacă i s-au adus la cunoștință consecințele unei astfel de cereri.
Indemnizația prevăzută de Legea nr. 189/2000 trebuie menționată și în decizia de pensie și în condițiile în care reclamantul renunță la judecată cu privire la acest capăt de cerere, instanța avea obligația să-i aducă la cunoștință în temeiul rolului său activ, consecințele renunțării,in raport de posibilitatea de a mai formula ulterior, o astfel de cerere cu respectarea termenelor prevăzute de lege.
Din actele dosarului, Curtea retine ca in cauza, reclamantul nu a înțeles să renunțe la acest capăt de cerere, astfel că in mod greșit instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 246 cod procedură civilă.
Pronunțarea hotărârii fără a fi analizate toate capetele de cerere, echivalează cu necercetarea fondului, împrejurare față de care, Curtea constată că in cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 pct. 5 cod procedură civilă, motiv pentru care va admite recursul si va casa sentința recurată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța va analiza si celelalte aspecte învederate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul - reclamant, domiciliat în C,-, -.A,.73, împotriva sentinței civile nr.83/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored.dec.-jud. -
10.07.2008/4 ex.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Vă înaintăm dosarul nr- al Curții de Apel Constanța, având _____ file, întrucât prin decizia civilă nr.107/AS/24.06.2008 Curtea a admis recursul civil declarat de recurentul - reclamant, împotriva sentinței civile nr.83/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
