Recalculare pensii. Decizia 1104/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (Număr în format vechi 6941/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ Șl ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1104/
Ședința publică din 23.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Constanta Anastasiei C -
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta împotriva sentinței civile nr.1130 din data de 02.07.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Serviciul de Ambulanță Județean C, având ca obiect "contestație decizie de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta reprezentantă de avocat, care depune împuternicire avocațială nr.39/20.02.2009, lipsind intimata Serviciul de Ambulanță Județean
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, prin serviciul registratură, la data de 18.02.2009, intimata a depus întâmpinare (în dublu exemplar), la care s-a atașat și o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare a consilierului juridic.
Curtea comunică avocatului recurentei copie întâmpinare și acordă cuvântul pe cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare a consilierului juridic al intimatei.
Avocatul recurentei se opune cererii de amânare.
Curtea, deliberând, respinge ca nedovedită cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare a consilierului juridic al intimatei și, întrucât dosarul a fost strigat la prima listă de amânări fără discuții, dispune strigarea cauzei la ordine.
La a II-a strigare se prezintă recurenta prin avocat, lipsind intimata Serviciul de Ambulanță Județean
Avocatul recurentei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând copie adeverință emisă de Spitalul Clinic de Urgență, în data de 11.02.2005 și practică judiciară.
Curtea încuviințează pentru recurenta proba cu înscrisuri, urmând a aprecia asupra utilitatii acestora cu ocazia deliberării.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile recurate și pe fond solicită admiterea contestației formulate împotriva deciziilor de sancționare nr.82 și 86 emise de Serviciul de Ambulantă Județean C, arătând că probatoriul administrat și care a stat la baza emiterii acestor decizii, nu este suficient de solid, întrucât nu s-au cercetat suficient faptele și s-a ajuns la sancționarea pe nedrept a recurentei susținând oral motivele de fapt enunțate în cererea de recurs.
Se solicită cheltuieli de judecată, depunând în acest sens, chitanța nr.40/20.02.2009, în sumă de 1428 lei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 11.06.2008 pe rolul Tribunalului Călărași - Secția Civilă sub nr-, contestatoarea a contestat deciziile nr.82/12.05.2008 și nr.86/26.05.2008 emise de intimatul Serviciul Județean de Ambulanță C, prin care a fost sancționată disciplinar.
Prin sentința civilă nr.1130/2.07.2008, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziilor nr.82 din 12.05.2008 și nr.86 din 26.05.208 emise de Serviciul de Ambulanță Județean
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Decizia nr.82 din 12.05.2008 are la bază referatul registratorului medical de urgență prin care aceasta sesizează șefilor ierarhici insulte și alte injurii pe care contestatoarea i le-a adresat după ce aceasta a fost atenționată cu modul de întocmire a procesului verbal din I orele 7-19 din 22.04.2008.
Din analiza acestor două acte rezultă că petenta contestatoare are un comportament neadecvat la locul de muncă.
Apărarea contestatoarei că ar fi la rândul ei jignită nu poate fi reținută, întrucât ea nu a făcut nicio sesizare în acest sens și nici nu a produs vreo probă în apărarea sa.
Afirmația că ar fi contestat graficul de ture și persoana care-l întocmește nu o disculpă, întrucât acesta a fost aprobat de conducerea unității și este respectat de toate angajatele din dispecerat.
Sustine prima instanta ca decizia nu este nulă, întrucât aceasta cuprinde descrierea faptei așa cum este ea descrisă în Regulamentul de Ordine Interioară și legea nu obligă angajatorul să insereze în decizia de sancționare expresii triviale redate integral.
Cu privire la Decizia nr.86 din 26.05.2008, tribunalul arata ca aceasta are la bază referatul asistentei șefe din cadrul intimatului Serviciul Județean de Ambulanță C, care sesizează că petenta contestatoare nu s-a prezentat la serviciu în a-II-a între orele 19-7 din data de 26.04.2008, fiind nevoită să cheme de acasă o altă dispeceră pentru acoperirea serviciului.
Apărarea contestatoarei că ar fi solicitat liber și nu i s-a răspuns, considerând un acord tacit, nu a fost reținută de prima instanță, care a apreciat ca aceasta este combătută de cererea din 25.04.2008, pe care se află viza de respingere a cererii de către director, adresa prin care i se aduce la cunoștință că nu i s-a acordat liberul, precum și declarația martorului, directorul Serviciului Județean de Ambulanță C, implicat nemijlocit în cauză.
Tribunalul a reținut că orice angajat este obligat să respecte programul de lucru, program aprobat de conducere și nu poate lipsi decât dacă este învoit ori în caz de forță majoră.
Apărarea contestatoarei că a considerat o aprobare tacită a cererii sale este de nereținut, întrucât locul său de muncă este unul specific de "foc continuu" ea fiind obligată să aștepte răspunsul conducerii.
Or, din probele administrate a rezultat clar că aceasta nu a primit învoirea, avea cunoștință de acest lucru din procesul verbal al comisiei de disciplină rezultând că a lipsit din "rea voință".
Mai retine tribunalul ca din materialul probator rezulta că petenta contestatoare are un comportament neadecvat față de colegi și conducere, agasează cu telefoane, le face "pamflete", un astfel de pamflet fiind depus chiar la dosar si care confirmă temeinicia deciziei nr.82/12.05.2008 privind comportamentul contestatoarei în unitate și relațiile sale cu colegii de serviciu.
Relațiile tensionate dintre aceasta și colegi rezultă și din faptul că petentei, deși i s-a admis proba testimonială nu a propus niciun martor de la locul de muncă pentru că nu se afla în relații normale cu nimeni.
Abaterea contestată și sancționată prin decizia nr.86/26.05.2008 este una gravă, de natură să perturbe activitatea unui serviciu de importanță vitală pentru sănătatea și viața oamenilor.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat, întemeiat în drept pe disp. art.281 și urm. Codul muncii și art.274, 3041Cod procedură civilă, recurenta-contestatoare, criticând sentința pentru următoarele motive:
Referitor la dispoziția nr.82/2008, apreciază că instanța a interpretat probatoriul numai în interesul angajatorului, fără să țină cont de prevederile art.263 și 268 din Codul muncii, deși actele care au stat la baza emiterii acestei dispoziții duc fără dubiu la concluzia că în cauză este vorba nu de încălcarea normelor de comportament în legătură cu munca sa, ci de o discuție dintre ea și numita, provocată de aceasta din urmă atunci când a acuzat-o că nu-și cunoaște atribuțiile de serviciu, întrucât a greșit la numerotarea în registrul de urgență, deși aceasta nu este o greșeală de fond.
Prin nota explicativă pe care a dat-o, a arătat că aceasta din urmă jignește permanent, fără motiv, fiind persoana din cauza căreia a fost concediată în anul 2007.
În cauză nu este vorba de un limbaj trivial care să nu poată fi descris, ci de un schimb de cuvinte la predarea turei.
Consideră recurenta că nedescrierea faptei care constituie abatere disciplinară duce la nulitatea absolută a actului administrativ de sancționare, întocmit cu încălcarea prevederilor art.268 din Codul muncii. De asemenea, apreciază că fapta pentru care este acuzată nu poate fi probată numai cu declarația celei care a acuzat-o, întrucât relațiile dintre ele sunt tensionate din cauza încercărilor acesteia de a-i ocupa postul.
În cauză nu sunt întrunite nici cerințele art.263 din Codul muncii, întrucât nu este vorba de fapte care au legătură cu munca sa, sau cu încălcarea Regulamentului de Ordine Interioară.
În privința dispoziției nr.86/2008 care are la bază lipsa recurentei de la serviciu în a-II-a din 26.04.2008, aceasta apreciază că instanța a interpretat în mod eronat probatoriul administrat în cauză. Astfel, s-a reținut fără nicio dovadă că recurenta a avut cunoștință de respingerea cererii prin care a solicitat o zi liberă, cerere neaprobată de directorul interimar al angajatorului. A fost luată în considerare declarația acestuia, fără a exista dovada că i s-ar fi comunicat cererea cu rezoluția respectivă. Cererea a fost prezentată la instanță în xerocopie, fapt ce nu poate duce la concluzia că i-a fost comunicată, întrucât nici nu se comunica cererea, ci doar răspunsul (adresă scrisă).
Nu este un salariat cu probleme, așa cum a reținut instanța fără a analiza probatoriul său, problemele s-au ivit după ce aceasta a suferit o gravă intervenție chirurgicală, iar la revenirea sa din spital postul său era "arvunit" pentru numita. Consideră recurenta că a fost concediată nejustificat, însă ceea ce a generat această stare conflictuală a fost reintegrarea sa în funcție în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și faptul că își manifestă nemulțumirea față de salariul mic pe care angajatorul i l-a stabilit la reintegrare, în raport cu colegii săi. Aceasta nu înseamnă că este o persoană răzvrătită, ci duce la concluzia că își apără drepturile și ține să aibă un cuvânt de spus cu privire la respectarea legislației de către angajator.
Consideră recurenta că nu poate fi învinovățită că nu a adus martori, știind că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, a apreciat că prin întrebările puse martorilor propuși de acesta, va putea dovedi adevărata cauză care a dus la sancționarea sa.
Instanța de fond nu a ținut cont de răspunsurile la interogatoriul dat de angajator și nu a coroborat nici declarațiile celor doi martori cu privire la data la care trebuia solicitată angajatorului zi liberă pentru orele suplimentare lucrate peste programul normal de lucru.
Deși cei doi martori au declarat 3 zile, respectiv 5 zile înainte de data la care solicita ziua liberă, instanța a reținut că cererea trebuia făcută cu 8 zile înainte.
Solicită a fi reținut că motivarea în drept a deciziei de sancționare (art.23 pct.4,5 și art.15 din I) nu are nicio legătură cu fapta. Aceste prevederi se referă la părăsirea locului de muncă, refuzul de a îndeplini sarcinile trasate și nerealizarea sarcinilor de serviciu, or în cauză nu e vorba de asemenea fapte.
La data de 18.02.2009, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata-pârâtă Serviciul de Ambulanță Județean C, solicitând respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, pentru următoarele motive:
În fond, prin dispoziția nr.82/12.05.2008 emisă de unitatea angajatoare, s-a dispus sancțiunea cu avertisment scris a d-nei pentru nerespectarea normelor de comportare în cadrul relațiilor de serviciu, aceasta folosind un limbaj neadecvat față de colegi. Recurenta prin comportamentul pe care îl adoptă sfidează colegii și șefii ierarhici, dovada fiind și exemplarul din dispecerat al Regulamentului de Ordine Interioară ( cu adnotări batjocoritoare sub semnătură ). Precizează că recurenta este cea care inițiază discuții în contradictoriu și injurii Ia adresa colegilor și cu bună știință se victimizează, întrucât niciun angajat nu i-a adresat expresii de genul celor invocate în cererea de chemare în judecată. Consideră intimata că fapta a fost descrisă nefind necesar a se folosi un limbaj trivial cu toate invectivele pe care recurenta le adresează colegilor, deoarece le-a considerat nonconforme cu statutul unei instituții publice.
Prin dispoziția nr.86/26.05.2008 s-a reținut în sarcina recurentei faptul că a lipsit nemotivat în ziua de 26.04.2008, iar la cercetarea disciplinară a avut un comportament necuviincios față de comisia de disciplină, fapte deosebit de grave, ținându-se cont că recurenta ocupa un post în regim de urgenta 24h din 24h conform fișei postului și I, graficul de lucru fiind făcut cu o lună înainte. La cererea sa din data de 25.04.2008 prin care solicita liber, i s-a pus rezoluția turele vor fi respectate conform graficului aprobat, în același timp managerul unității i-a comunicat și verbal că nu îi poate acorda liber, mai mult decât atât, a fost întocmită și o adresă în aceeași zi prin care i s-a comunicat că cererea nu se aprobă întrucât nu este timp suficient pentru a se modifica graficul de lucru dar recurenta a refuzat să o primească.
Analizand recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
In ceea ce priveste dispoziția nr.82/2008, prin care s-a dispus sanctionarea recurentei cu avertisment pentru nerespectarea normelor de comportare in cadrul relatiilor de serviciu, Curtea apreciază că aceasta indeplineste atat cerintele de legalitate, cat si pe cele de temeinicie. Nu poate fi retinuta sustinerea recurentei, in sensul ca intre ea si ar fi avut loc doar o discutie, fara a se incalca normele de comportament, intrucat probatoriul administrat in cauza confirma contrariul. Astfel, din referatul intocmit de si inregistrat la C sub nr. 1042/23.04.2008 (fila 22 dosar fond) si din declaratiile celor doi martori audiati in cauza (filele 46, 47 dosar fond) rezulta ca recurenta a adresat injurii numitei. Nu intereseaza faptul ca si aceasta din urma ar fi adresat injurii recurentei, intrucat obiectul analizei il constituie decizia prin care a fost sanctionata disciplinar.
Abaterea disciplinara a fost descrisa suficient in cuprinsul deciziei, "folosirea unui limbaj neadecvat de colegi" fiind o fapta precis determinata. Indicarea in cuprinsul deciziei chiar a cuvintelor folosite nu era nici necesara, si nici oportuna, cele descrise fiind suficiente pentru exercitarea controlului judecatoresc.
Nu va fi retinuta sustinerea recurentei, in sensul ca fapta pentru care a fost sanctionata cu avertisment a fost probată numai cu declarația subiectiva a celei care a acuzat-Dupa cum s-a aratat mai sus, ambii martori audiati in cauza au confirmat temeinicia deciziei de sanctionare, iar instanta de fond a respectat dreptul la aparare al recurentei, prin aceea ca a incuviintat si pentru aceasta proba testimoniala si i-a dat si posibilitatea de a adresa intrebari martorilor propusi de partea adversa.
Desi sustine ca aceasta fapta nu are legătură cu munca sa, si nici cu încălcarea Regulamentului de Ordine Interioară, aceasta critica va fi inlaturata de C, intrucat la pct. 5 lit. h din (fila 24 dosar fond), mentionat ca temei si in cuprinsul deciziei contestate, se prevede expres ca salariatii sunt obligati sa respecte normele de comportare in cadrul relatiilor de serviciu.
În privința dispoziției nr.86/2008, prin care recurenta a fost sanctionata cu reducerea salariului cu 10% pe luna mai 2008, pentru lipsa de la serviciu în a-II-a din 26.04.2008, Curtea apreciaza ca prima instanta a retinut in mod corect ca cererea de acordare a unei zile libere fusese respinsa, iar recurenta avea cunostinta de acest lucru. Simpla formulare a unei cereri de acordare a unei zile libere nu este suficienta pentru aprobarea acesteia. Probatoriul administrat in cauza confirma ca aceasta cerere fusese respinsa si ca recurenta avea cunostinta de acest aspect (rezolutia directorului interimar pusa pe cerere - fila 17 dosar fond, declaratia acestuia in calitate de martor - fila 46 dosar fond).
Intreaga aparare a recurentei in privinta acestei decizii este contruita in jurul faptului ca nu a avut cunostinta de neaprobarea cererii sale de acordare a unei zile libere. ca nu i s-ar fi comunicat solutia in privinta cererii sale (desi din probe rezulta contrariul), acest lucru nu o indreptatea sa considere ca cererea este aprobata, ci, dimpotriva, ca pana la aflarea unui raspuns concret, turele urmeaza a fi respectate si efectuate conform graficului prestabilit.
Cu privire la data la care poate fi solicitata o zi libera (cu 3, 5 sau 8 zile inainte), Curtea apreciaza ca stabilirea cu exactitate a acestui aspect este lipsita de relevanta in aprecierea temeiniciei deciziei. Indiferent ca aceasta cerere a fost facuta in termenul prevazut de sau cu depasirea acestuia, esential este faptul ca cererea nu a fost aprobata si ca recurenta a lipsit nemotivat de la serviciu, aceasta fiind fapta pentru care a fost sanctionata disciplinar.
de considerentele expuse, Curtea, in baza art. 312.proc.civ. va respinge recursul ca nefondat, cu consecinta mentinerii sentintei tribunalului ca fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.1130/2.07.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SERVICIUL JUDEȚEAN DE AMBULANȚĂ
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.: /11.03.2009
Dact.:
2 ex.
2.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Mariana Constanta AnastasieiJudecători:Mariana Constanta Anastasiei, Lizeta Harabagiu, Silvia
