Recalculare pensii. Decizia 113/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 113
Ședința publică din data de 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul G, domiciliat în P,-, bloc.9, scara B, rtaj.2,.24, județul P, împotriva sentinței civile nr.1256 din 02.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII P, cu sediul în P,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 30 ianuarie 2008 ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 6 februarie 2008 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față,
in baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr-, contestatorul Gas olicitat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P, anularea deciziei nr.64587 emise la 31 august 2005 privind recalcularea pensiei și revizuirea stagiului complet de cotizare, utilizat la determinarea punctajului mediu anual.
În motivarea contestației, contestatorul a susținut că prin luarea în calcul a unui stagiu de cotizare de 30 ani în loc de 20 ani la recalcularea pensiei sale a rezultat un punctaj mediu anual cu 33,3% mai mic ceea ce a determinat diminuarea cuantumului pensiei sale deși a lucrat 20 ani și 4 luni în unități miniere-în subteran, perioadă care se încadrează în condițiile speciale pentru care stagiul de cotizare este de 20 ani.
A mai susținut contestatorul că prima decizie de pensionare a fost emisă la 1 martie 1983, dar a continuat să lucreze până la 12 octombrie 1992, când i-a fost emisă o nouă decizie prin care pensia a fost recalculată, iar prin decizia a cărei
anulare o solicită, a fost luat în calcul un alt stagiu de cotizare-de 30 ani - având drept efect diminuarea cuantumului pensiei la care este îndreptățit.
În dovedirea susținerilor sale, contestatorul a depus înscrisuri(filele 5-28).
Intimata Casa Județeană de Pensii Paf ormulat întâmpinare(filele 30-35) prin care a solicitat pe cale de excepție respingerea contestației pentru existența autorității de lucru judecat ori a tardivității, iar în subsidiar,în fond-ca neîntemeiate.
Astfel, incidental pârâta a susținut că o contestație similară a fost soluționată prin sentința civilă nr.672/25 aprilie 2007 Tribunalului Prahova, nefiind posibilă judecarea unei noi pricini având același obiect, aceleași părți și aceeași cauză; că în plus, contestația de față este tardivă, termenul legal de 45 zile de la comunicare nefiind respectat de contestator.
În fondul cauzei, intimata a susținut că decizia de recalculare a pensiei contestatorului este corectă deoarece acesta a fost înscris la pensie la data de 1 martie 1983 în baza prevederilor Legii nr.3/1977, deci anterior datei de 1 februarie 1990, așa încât dispozițiile nr.267/1990 nu îi sunt aplicabile.
Intimata a depus în dovedirea susținerilor din întâmpinare, înscrisuri(filele 36-54).
Tribunalul Prahova, analizând actele și lucrările dosarului, prin sentința civilă nr.1256 din 2 octombrie 2007, respins ca neîntemeiate excepția tardivității formulării contestației și contestația în fondul său.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut sub aspectul excepției tardivității, că din actele și lucrările dosarului nu rezultă data la care decizia contestată a fost comunicată, așa încât termenul de 45 zile prevăzut de art.87 din Legea nr.19/2000-modificată și completată a fost respectat de contestator.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit înscrisurilor depuse în dosar, înscrierea contestatorului la pensie pentru vechime în muncă și limită de vârstă, s-a făcut la data de 1.03.1983, prin decizia nr.64587, potrivit Legii nr.3/1977.
Ulterior, pensia astfel stabilită a fost recalculată, în conformitate cu dispozițiile.1550/2004, la emiterea deciziei de recalculare din 31 august 2005, fiind avute în vedere salariile tarifare de încadrare și sporurile cu caracter permanent înscrise în carnetul de muncă al contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere la recalcularea dreptului de pensie in cazul persoanelor pensionate potrivit Legii nr.3/1977 este de 30 ani și nu de 20 ani, cum susține contestatorul, căruia nu i se aplică prevederile nr.267/1990.
Având în vedere că dreptul la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă a contestatorului s-a deschis la data 1.03.1983, conform Legii nr.3/1977, deci anterior datei de 1.02.1990, acesta nu beneficiază de dispozițiile nr.267/1990, motiv pentru care prima instanță a respins ca nefondată contestația.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs contestatorul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.(filele 4-5).
Recurentul a susținut că în mod greșit a reținut instanța fondului că dreptul său la pensie s-a deschis la data de 1.03.1983, câtă vreme el și-a continuat activitatea până la 12.10.1992, aceasta fiind data la care s-a pensionat efectiv. Drept
urmare, data reală a deschiderii dreptului său la pensie este aceasta din urmă și de aceea, la recalcularea pensiei în mod greșit intimata nu a luat in considerare prevederile nr.267/1990.
Totodată, recurentul a criticat și greșita aplicare a principiului egalității, pensie egală la condiții egale de pensionare-indiferent de anul ieșirii la pensie- fiind discriminat în raport de ceilalți pensionari, prin luarea în calcul a unui stagiu de cotizare de 30 ani, iar nu 20 ani cum nelegal a procedat intimata Casa Județeană de Pensii P, încălcând dispozițiile art.20(1), art.43(1) și art.77 din Legea nr.19/2000.
Recurentul a cerut admiterea recursului, casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța fondului și a depus înscrisuri(filele 6-24).
Intimata Casa Județeană de Pensii Paf ormulat întâmpinare(filele 31-36) în care a reiterat apărările și susținerile făcute și la instanța fondului în sensul respingerii recursului ca nefondat și menținerii hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Recurentul-contestator a depus concluzii scrise însoțite de copia carnetului său de muncă și copia unei decizii a Curții, care s-a pronunțat într-o cauză similară.(filele 50-59).
Curtea, verificând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a actelor și lucrărilor dosarului dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, constată nefondată calea de atac exercitată, pentru considerentele care succed:
Sub aspectul excepției tardivității, prima instanță a procedat corect respingând această apărare a intimatei care nu a făcut dovada datei la care a comunicat contestatorului, decizia în cauză, considerând astfel că acesta a exercitat calea de atac a contestației în termenul legal de 45 zile.
În privința fondului cauzei, este incontestabil că recurentul-contestator a fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă cu vechime integrală prin decizia nr.64587 emisă de intimată la data de 8 martie 1983, când s-a deschis dreptul său la pensie.(fila 6 dosar recurs) în conformitate cu dispozițiile Legii nr.3/1977.
De asemenea nu se poate tăgădui împrejurarea că salariatul a continuat activitatea la același loc de muncă-Combinatul Minier - prevederile art. 15 alin.1,2 rap.la 8 alin.3 din actul normativ sus-arătat fiind aplicabile.
Recurentul-contestator Gal ucrat în continuare, potrivit mențiunilor din carnetul său de muncă până la data de 12 octombrie 1992, păstrându-și dreptul la pensie potrivit grupei de muncă din care a provenit, iar perioada lucrată în continuare luându-i-se în considerare ca vechime în respectiva grupă de muncă.
Pentru perioada lucrată in continuare, după deschiderea dreptului la pensie, plata pensiei a fost suspendată, iar aceasta a devenit efectivă la data încetării activității, respectiv 12 octombrie 1992, când intimata a emis sub același număr de dosar o nouă decizie, recalculând pensia contestatorului și cu perioada lucrată în continuare, considerată ca vechime în muncă așa cum impuneau prevederile Legii 3/1977, sus-citate -în vigoare la acea dată (fila 7 dosar recurs).
Ceea ce contestatorul a reclamat în justiție a fost modalitatea de recalculare succesivă-prin 5 decizii-a pensiei sale, în sensul reținerii unui alt stagiu de
cotizare, de 30 ani, decât cel la care era îndreptățit conform art.20(1), art.43(1), art.77(1,2) din Legea nr.19/2000, adică 20 ani.
Analizând incidența acestor dispoziții legale, prima instanță a constatat că intimata Casa Județeană de Pensii Pap rocedat corect, stagiul complet de cotizare ce trebuia avut în vedere la recalcularea drepturilor de pensie pentru persoanele pensionate în temeiul Legii nr.3/1977 fiind de 30 ani, iar nu de 20 ani cum a susținut contestatorul.
Dispozițiile nr.267/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria minieră, invocate de recurentul-contestator ca incidente în cauză, nu sunt aplicabile în privința sa, câtă vreme așa cum a reținut și tribunalul, dreptul său la pensie s-a deschis în luna martie 1983, pe baza dispozițiilor Legii nr.3/1977 de care a beneficiat atât sub aspectul condițiilor de pensionare cât și al posibilității continuării activității la același loc de muncă.
Că aceasta a fost voința legiuitorului, rezultă din Normele Metodologice-anexă ale nr.1550/2004-aflate în copie la dosarul de fond la filele 24-26-care prevăd expres și explicit în art.2 și 3 că:
-deschiderea dreptului la pensie are loc la data când persoana a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază, în cazul contestatorului 1.03.1983;
-stagiul complet de cotizare( înțeles ca vechime integrală în muncă la data deschiderii dreptului la pensie) utilizat pentru determinarea punctajului mediu anual, pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001este cel reglementat de Legea nr.3/1977, adică 30 ani.
Drept consecință, în mod corect nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor nr.267/1990, incident în situația deschiderii dreptului la pensie începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 și respectiv abrogării exprese a Legii nr.3/1977.
Pentru considerentele care preced, reținând că prima instanță a interpretat si aplicat corect dispozițiile legale, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul-contestator ca nefondat, în temeiul art.312(1) cod pr.civ.chiar dacă prin hotărârea recurată excepția autorității de lucru judecat invocată în principal de intimată, nu a fost soluționată în nici un mod.
Cum intimata nu a exercitat recurs, iar în calea de atac declanșată de recurentul-contestator cercetarea acestui aspect nu s-ar putea face decât cu încălcarea art.315(4) cod pr.civ. și având în vedere că în fondul său excepția nici nu se justifica-deoarece prin sentința anterioară, cauza a fost soluționată pe cale de excepție(filele36-38 dosar fond)- sentința va fi menținută în întregime ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul G, domiciliat în P,-, bloc.9, scara B, rtaj.2,.24, județul P, împotriva sentinței civile nr.1256 din 02.10.2007 pronunțată
de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII P, cu sediul în P,-, județul
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex./25.02.2008
dosar fond - -- Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
