Recalculare pensii. Decizia 120/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 120/R/2010
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul G, precum și de pârâții MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE - SECȚIA PENSII MILITARE și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 1638 din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 12 ianuarie 2010 și 14 ianuarie 2010, încheieri care fac parte din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1638 din 04 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a dmis în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamantul G împotriva pârâților MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE - SECȚIA PENSII MILITARE și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C și în consecință:
A fost obligat pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Secția Pensii Militare să stabilească reclamantului drepturile cu titlu de pensie aferente perioadei 24.10.2002-24.10.2005 conform soldei lunare brute corespunzătoare funcției și gradului militar avute la data trecerii în rezervă și vechimii totale de serviciu.
A fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii C să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului ținând cont de întregul stagiu de cotizare și vechimea în serviciul militar conform Variantei A din raportul de expertiză, raportat la un punctaj mediu anual de 1,18019 puncte și un cuantum al pensiei de 1485,09 lei.
Au fost obligați pârâții Ministerul Apărării Naționale - Secția Pensii Militare și Casa Județeana de Pensii C să-i achite reclamantului sumele de bani restante reprezentând diferența dintre pensia cuvenită și cea achitată începând cu data de 24.10.2002 și până la plata efectivă.
A fost obligat pârâtul Ministerul Apărări Naționale - Secția Pensii Militare să achite reclamantului suma de 2090 lei cheltuieli de judecată.
S-au respins restul capetelor de cerere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. -/1999 reclamantului i s-au stabilit drepturile cu titlu de pensie militară de stat și suplimentară (5-6). Ulterior, prin decizia nr. -/14.08.2003, Casa Județeană de Pensii C i-a stabilit o pensie în cuantum de 5.070.757 lei, punctajul mediu anual fiind de 1,29781 puncte.
La termenul din data de 13.04.2006, instanța a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile, având ca obiectiv calcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, cu luarea în calcul a perioadei în care a fost militar activ, respectiv 01.10.1954-30.10.1978 (62 din dosar nr-).
După efectuarea expertizei judiciare și administrarea întregului probatoriu, prima instanță prin sentința civilă nr. 1732/30.08.2007, a respins cererea reclamantului, reținând că reclamantul nu a făcut dovada că în perioada ianuarie 1999-aprilie 2001, Casa Județeană de Pensii Cas istat plata pensiei din sistemul public.
Împotriva hotărârii primei instanțe reclamantul a declarat recurs ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 28.11.2007.
Instanța de control, prin decizia civilă nr. 273/R/29.01.2008, a admis recursul declarat de reclamant, a casat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a dispune astfel, instanța de control a reținut că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la unul din petitele acțiunii, respectiv obligarea pârâtului să-i achite pensia militară retroactiv pe ultimii 3 ani, respectiv pe perioada 24.10.2002-24.10.2005 deși prin raportul de expertiză contabilă, expertul a calculat sumele datorate în două variante.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 18.02.2008. Cu acest prilej, instanța, având în vedere dispozițiile instanței de control, a dispus, la termenul din data de 27.03.2008, completarea raportului de expertiză întocmit inițial. Din raportul de expertiză completat rezultă că reclamantului i se cuvin drepturile de pensie pentru activitatea desfășurată ca militar, pe perioada 24.10.2002-24.10.2005, situație în care se impune pe lângă plata acestor drepturi, și recalcularea drepturilor cuvenite de către pârâta Casa Județeană de Pensii C conform variantei A din expertiză.
Conform principiului contributivității, în stabilirea cuantumurilor pensiilor și a altor drepturi acordate, trebuie să se reflecte întreaga activitate desfășurată și întreaga perioadă de cotizare, inclusiv perioadele necontributive asimilate stagiului de cotizare.
Pe baza acestui principiu, pentru fiecare an din stagiul de cotizare se stabilește un punctaj, iar pentru întreaga perioadă a stagiului de cotizare, se determină punctajul mediu care constituie baza de calcul la stabilirea cuantumului pensiei.
Potrivit art. 37 alin.1 din Legea nr. 19/2000 republicată, stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat. În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, așa cum prevăd dispozițiile art. 5 alin.1 din Legea 19/2000 republicată.
Calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații prevăzuți la art. 5 alin.1 pct.I și II din Legea nr. 19/2000 se face lunar de către angajator, potrivit dispozițiilor art. 22 alin.1 din lege. În cazul în care salariatul a prestat activitate și i s-a calculat contribuția de asigurări sociale, dar angajatorul nu și-a îndeplinit obligația de virare a acesteia Casei Teritoriale de Pensii, culpa îi aparține acesteia din urmă, și, în consecință, perioada respectivă nu poate fi ignorată atunci când se calculează ori recalculează drepturile cuvenite asiguratului, câtă vreme asigurarea s-a făcut prin efectul legii.
Așa cum prevăd dispozițiile art. 78 alin.4 din Legea nr. 19/2000, modificat prin art. I din Legea nr. 250/2007, punctajul asiguratului stabilit conform prevederilor alin.1 și 2 se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale. Persoana care după pensionare mai desfășoară o activitate aducătoare de venituri, este obligată prin lege să plătească contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat datorată în raport cu veniturile realizate.
În perioada 02.10.1954-30.09.1978 reclamantul a activat ca și cadru militar, apoi ca și ofițer superior în cadrul Ministerului Apărării Naționale și potrivit art.12 lit.b din Legea nr.164/2001 era în drept să i se stabilească o pensie militară de serviciu. La data intrării în vigoare, această lege se adresa nu numai cadrelor militare în activitate, ci și celor în rezervă sau în retragere, ceea ce presupune că începând cu data de 10.04.2001 urma să se calculeze tuturor pensionarilor militari, indiferent de data trecerii în rezervă sau retragerii, stagiul asimilat prevăzut de art.77 alin.3 din acest act normativ.
De altfel, ulterior, în sistemul public de pensii, stagiul asimilat prevăzut de art.38 alin.1 lit.b din Legea nr.19/2000, a fost recunoscut și asiguraților a căror drepturi s-au deschis anterior intrării în vigoare a acestui act normativ. Dispozițiile Legii nr.164/2001 reglementează un sistem propriu de pensionare prin raportare în mod special la dispozițiile art.194 alin.1-3 din Legea nr.19/2000 întrucât nici o dispoziție legală nu interzice transferul drepturilor de pensie dintr-un sistem în altul, reclamantul optând pentru pensia din sistemul public.
Valorificarea unor perioade dovedite cu adeverințe emise de unitățile ori societățile unde și-au desfășurat activitatea asigurații se face prin recalcularea pensiei. Punctajul anual pentru aceste perioade ori pentru stagiul suplimentar se adaugă la punctajul luat în calcul inițial, modificându-se astfel punctajul mediu și în mod corespunzător crește cuantumul pensiei.
Potrivit art. 164 alin.3 din Legea 19/2000 republicată, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1, se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislațiilor anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Conform prevederilor art.I, pct.7 din Ordinul nr. 680/01.08.2007 al Ministrului, Familiei si Egalității de Șanse, prin sintagma "venitul brut realizat lunar" se înțelege venitul brut în bani achitat din fondul de salarii, reprezentând salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexările, compensările și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază, sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă, activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate, activitate desfășurată de nevăzători, munca prestată în schimbul de noapte, îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază, sporul de fidelitate și altele asemănătoare. De asemenea, sunt incluse sumele plătite pentru timpul nelucrat (concediu de odihnă, concediu de studii, zile de sărbători, zile de repaos suplimentar și orice alte întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaților).
Dispozițiile alin.3 al art. 161 din Legea 192/2000, așa cum a fost completată și modificată (introdus prin art. I din nr.OUG 19/21.03.2007) prevăd că la determinarea punctajului mediu anual se utilizează un punct pentru fiecare lună din stagiul de cotizare realizate în perioadele anterioare datei de 01.09.1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite ori pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale. Pentru perioadele cuprinse între data de 01.09.1947-31.12.1962, se utilizează un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare în situația în care prin valorificarea drepturilor salariale din actele doveditoare rezultă, pentru fiecare lună, un stagiu de cotizare mai mic decât cel prevăzut la litera "b".
Instanța a constatat, din materialul probator existent la dosar, că reclamantului nu i s-au achitat drepturile cu titlu de pensie militară deși pârâtul de rândul Iae mis decizia nr.-/1999 prin care a arătat că pensia va fi plătită cu mandatul nr.-, recunoscându-le astfel.
Raportat la considerentele arătate mai sus, în temeiul art.155 din Legea nr.19/2000 a fost admisă acțiunea reclamantului ca întemeiată și pe cale de consecință, a fost obligat pe pârâtul de rândul l să stabilească drepturile cuvenite reclamantului cu titlu de pensie aferente perioadei de 24.10.2002-24.10.2005, conform soldei lunare brute corespunzătoare funcției și gradului militar avute la data trecerii în rezervă și vechimii totale în serviciu. De asemenea, a fost obligată pârâta de rândul 2 să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului, ținând cont de întregul stagiu de cotizare și vechimea în serviciul militar conform variantei A din raportul de expertiză judiciară.
În temeiul acelorași prevederi legale, au fost obligați pârâții să-i achite reclamantului sumele de bani restante reprezentând diferența dintre pensia cuvenită și cea achitată începând cu data de 24.10.2002 și până la plata efectivă. De asemenea, pe pârâtul de rândul l instanța l-a obligat, conform dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, la plata sumei de 2090 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și onorariu expert, întrucât din culpa acestuia drepturile cu titlu de pensie ale reclamantului nu i s-au achitat la timp, în cuantumul cuvenit și nu s-a putut face în mod corect recalcularea.
Având în vedere cele mai sus arătate, instanța a respins celelalte capete de cerere deoarece atât în precizarea de acțiune cât și scriptul intitulat "concluzii scrise" reclamantul nu a precizat în concret alte capete de cerere față de cele soluționate, mărginindu-se să ceară aplicarea normelor legale în materie fapt pe care instanța l-a dispus având în vedere concluziile din raportul de expertiză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G, solicitând casarea sentinței instanței de fond ca netemeinică și nelegală și judecând cauza pe fond, să se admită cererea acestuia; să fie obligată intimata să respecte decizia de pensionare nr.- din 30.04.1999, necontestată, neanulată și nepusă în plată vreodată și să o pună în plată deîndată; să fie obligate intimatele la plata pensiei retroactiv pe ultimii 3 ani; să fie obligată intimata să recalculeze pensia acordată prin decizia enunțată la zi, conform normelor legale în vigoare; să comunice intimata cuantumul pensiei la Casa Județeană de Pensii C, pentru a se putea face recalculările și în acest sens să fie obligată intimata de rândul 2 să recalculeze și recoreleze pensia la zi, potrivit prevederilor Legii nr.19/2000 actualizată; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului reclamantul arată că instanța de fond, în mod eronat, i-a admis doar parțial cererea de chemare în judecată, pronunțând o sentință astfel trunchiată, care este contrară a ceea ce a cerut și contrară legii.
În speța de față este vorba despre un concurs de pensie militară cu pensie civilă. A solicitat obligarea intimatei de rândul 1 la punerea în plată a pensiei militare, corelativ cu recalcularea pensiei civile, la nivelul anilor de muncă în sistem civil. Instanța de fond a obligat la recalcularea pensiei civile, pe intimata de rândul 2, iar pe intimata pârâtă de rândul 1 obligat-o doar la plata retroactivă a pensiei militare, nu și la punerea ei în plată de acum înainte.
Cele două sisteme de calcul ale pensiei sunt total diferite. de calcul al pensiei militare nu se bazează pe puncte de pensie, ci pe soldă, gradul avut, decorații și categoria unității unde și-a desfășurat activitatea. Astfel, în prezent, reclamantul recurent are 2,58862 puncte, iar după scoaterea perioadei militare din calculul pensiei civile, are, conform expertizei, 1,18019 puncte de pensie - punctaj mediu anual. Drept urmare, pensia i se diminuează.
Neobligarea intimatei de rândul 1 de a pune pensia militară în plată și de aoa ctualiza, duce la diminuarea pensiei efective la care are dreptul reclamantul și încalcă art.20 din Legea nr.164/2001.
Astfel, cum Casa Județeană de Pensii C nu cunoaște algoritmul de calcul al pensiei militare, ar însemna să nu îi aplice acelei părți a pensiei nici o majorare sau indexare, situație contrară legii, care ar crea o discriminare față de orice alt pensionar.
Potrivit legislației pensiilor, atât în sistem militar, cât și în sistem civil, dreptul la pensie nu este pe perioadă determinată, ci până la decesul asiguratului (art.2, raportat la art.7 din Legea nr.19/2000 actualizată, raportat la art.14, 15, 17 din Legea nr.164/2001). Astfel, obligând intimata de rândul 1 să acorde numai diferența de pensie, retroactiv pe trei ani, 24.10.2002-24.10.2005, fără obligarea la punerea în plată a pensiei militare, transformă dreptul recurentului la pensie militară într-un drept temporar, pe durata sus-indicată.
De asemenea, în mod legal, intimata trebuia obligată la plata diferențelor la pensie la zi, începând din data de 24.10.2002. Subliniază recurentul că a fost întrerupt cursul prescripției de la data introducerii acțiunii, 24.10.2005, potrivit art.16 lit.b) din Decretul nr.167/1958. Nu este culpa recurentului reclamant faptul că prezentul litigiu a durat mai mult de 4 ani, deci nu poate fi sancționat prin a suporta o pensie mult inferioară celei ce i se cuvine.
Instanța de fond dispune, în 2009, recalcularea pensiei la un cuantum de 1485,09 RON, cuantum valabil în 2006. O altă față a discriminării.
Se consideră că întreaga sentință atacată este o încălcare flagrantă a art.1, Protocolul 1 și art.14 a Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În drept invocă dispozițiile art.1, 7, 12, 15, 20, 21 din Legea nr.164/2001, art.1, 2, 76 și urm. art.194 din Legea nr.19/2000, art.14, art.1 Protocol 1 Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva aceleiași hotărâri a mai declarat recurs și pârâta Casa Județeană de Pensii C, cu motivarea că instanța de fond a soluționat cauza pe baza unui calcul matematic, care nu a putut fi indicat în expertiză, fără însă a adăuga soluției o bază juridică adecvată și chiar a omis a răspunde unor argumente ale acesteia.
Instanța de fond nu a observat că punctajul de 1.18019 puncte din varianta A la raportul la expertiză este fără numărul de puncte corespunzătoare stagiului suplimentar cum experta arată, acesta fiind de 0.01817 puncte. Experta nu a aplicat în cadrul expertizei dispozițiile art.78, 8 din Legea nr.19/2000.
În cazul de față se observă că s-a contribuit la sistemul public după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, o perioadă de 7 luni, în intervalul 28.01.1999-01.09.1999, acordându-se un punctaj suplimentar de 0.01817 puncte, evidențiat la pagina 4 din anexele la buletinul de calcul "punctajul anual".
Reclamantul a desfășurat activitate după pensionare în perioada 01.09.2001-04.08.2002, conform carnetului de muncă, pozițiile 65-69. Mai mult, reclamantul nu a solicitat adăugarea vechimii lucrate după pensionare la casa de pensii, ultima cerere fiind depusă în 2006, când nu avea minimum 12 luni lucrate, pentru a putea beneficia de prevederile art.95 din Legea nr.19/2000, modificat de decizia Curții Constituționale nr.264/2007.
Cât privește calculul punctelor pentru pensia suplimentară pentru anii 1999, 2001, 2002, 2003, punctajul corect care ar rezulta în urma acestor calcule prin luarea în considerare a stagiului din sistemul de stat plus vechimea din sistemul militar dar fără salarii este mai mic decât cel acordat de expert și instanță.
Mai mult, diferențele la care a obligat-o instanța pe numita recurentă pârâtă nu sunt corecte, neexistând nici o diferență de acordat.
Exprimarea instanței dă loc la interpretări în ce privește sintagma "ținând cont de întregul stagiu de cotizare și vechimea în sistemul militar", deoarece nu rezultă cu claritate dacă a respectat textul legal care interzice luarea în calcul și a salariilor pe perioada din sistemul militar (art.194 din Legea nr.19/2000).
În consecință solicită admiterea recursului și modificarea sentinței nr.1638/2009 a Tribunalului Cluj în sensul respingerii acțiunii.
În drept invocă dispozițiile art.299, 3041, 312.pr.civ. Legea nr.19/2000, nr.HG1550/2004, nr.OUG4/2005, Legea nr.78/2005.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale - pentru Direcția Financiar - Contabilă, Secția Pensii Militare, s-a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâtul consideră că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Dispozițiile art.12 din Legea nr.164/2001, în forma inițială, nu îi sunt aplicabile reclamantului, deoarece, în primul rând, acest act normativ a intrat în vigoare ulterior trecerii în rezervă a contestatorului și stabilirii dreptului de pensie al acestuia, iar în al doilea rând, acest articol de lege face referire expresă la cadrele militare în activitate, nu și la cadrele militare în rezervă.
Pe de altă parte, în anul 1999, dreptul de pensie militară al reclamantului nu putea fi stabilit decât sub incidența prevederilor Decretului nr.214/1976 privind pensiile militare de stat, mai precis a dispozițiilor art.16, conform cărora " din cadrele permanente care la data trecerii în rezervă nu au vechimea integrală în serviciu, dar au o vechime de cel puțin 15 ani, li se acordă pensie la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile, proporțional cu numărul anilor de vechime".
Astfel, dreptul de pensie al d-lui. Gaf ost stabilit în baza prevederilor Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, întrucât și-a desfășurat activitatea în sistemul de învățământ până la împlinirea vârstei de 62 de ani.
Reclamantul a optat pentru pensia din sistemul public, iar întreaga vechime de serviciu, inclusiv cea de cadru militar, a fost valorificată integral în acest sistem, cum rezultă din decizia de pensie nr.- din 14 august 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii
De altfel, prima instanță corect a reținut că nici o dispoziție legală nu interzice transferul drepturilor de pensie dintr-un sistem în altul, reclamantul optând pentru pensia din sistemul public, dar a omis să constate că în ambele sisteme de pensii acestuia i-au fost calculate drepturile pentru întreaga perioadă de 45 de ani vechime în muncă și i-au fost plătite integral de sistemul public de pensie, pentru care a optat.
Cum dl. G nu a făcut niciodată dovada sistării pensiei din sistemul public de pensie, sistemul în care i-au fost valorificați și anii de serviciu militar, pensia militară nu putea și nu poate fi pusă în plată, deoarece ar beneficia de două pensii pentru aceeași vechime în muncă.
Ca urmare a cererii formulate de reclamant la data de 25.01.1999, în baza prevederilor Decretului nr.214/1977 privind pensiile militare de stat, în vigoare la acea dată, Direcția Financiar - Contabilă, Secția Pensii Militare, a emis decizia nr.-/28.01.1999, stabilind o pensie militară în cuantum de 1.528.336 lei vechi (pensie de serviciu - 1.331.710 lei și pensie suplimentară - 196.626 lei), pentru o vechime de 44 ani, 3 luni și 3 zile, întregit la 44 ani.
Punerea în plată a pensiei militare de stat a fost condiționată, pe pagina verso a deciziei de pensie, de prezentarea de către contestator a unui document din care să rezulte desfacerea contractului de muncă din sistemul public unde și-a desfășurat activitatea, precum și de prezentarea unei adeverințe de salarizare emise de Unitatea Militară nr.02405 Pitești (aspect esențial, omis a fi precizate de contestator în cererea sa de chemare în judecată).
În baza documentelor prezentate, la data de 30.04.1999, Direcția Financiar - Contabilă, Secția Pensii Militare, a emis decizia nr.-, stabilind o pensie în cuantum de 1.429.127 lei (pensie de serviciu - 1.282.290 lei și pensie suplimentară 146.837 lei), pentru o vechime de 44 ani, 8 luni și 3 zile, întregită la 45 ani.
Și de această dată, punerea în plată a pensiei militare de stat a fost condiționată, pe pagina verso a deciziei de pensie, de prezentarea unui document de la oficiul de asigurări sociale, din care să rezulte sistarea plății pensiei din sistemul public de pensii, condiție impusă de principiul conform căruia o persoană poate primi o singură pensie integrală de asigurări sociale.
Întrucât în perioada aprilie 1999 - aprilie 2001, reclamantul nu a prezentat nici un document din care să rezulte sistarea plății pensiei din sistemul public de asigurări sociale, decizia la care face referire contestatorul nu a putut fi pusă în plată.
Potrivit prevederilor art. 160 din Legea nr. 19/2000, coroborat cu cele ale art. 77 din Legea nr. 164/2001, vechimea în muncă sau în serviciu recunoscută pentru stabilirea pensiei până la intrarea în vigoare a legii pensiilor militare de stat constituie stagiu de cotizare, respectiv, vechime în serviciu, în unul din cele două sisteme de pensii.
În baza acestor prevederi legale, cât și a Cap.I pct. 2 alin. 3 din Nota comună nr. 1948/3042/2001, referitoare la aplicarea Legii nr. 19/2000 și a Legii nr. 164/2001, încheiată între Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei - Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, drepturile cuvenite sau aflate în plată până la data de 01.04.2001 se plătesc în continuare de către sistemul de pensii unde se aflau în plată.
În baza textelor de lege evocate mai sus, în art. 26 din Normele metodologice pentru aplicarea, în Ministerul Apărării Naționale, a prevederilor Legii nr. 164/2001, aprobate cu Ordinul ministrului apărării naționale nr. 43/2003, se prevede în mod expres modul în care se procedează în astfel de situații:
"(1)Vechimea în serviciu sau în muncă, valorificată printr-un titlu de pensie rămas definitiv până la data de 10.04.2001, devine vechime utilă la pensionare, respectiv stagiu de cotizare în sistemul de pensie pentru care s-a optat până la acea dată, în sensul prevederilor art.77din legea nr.164/2001 și ale art. 160 din Legea 19/2000.
(2)Întrucât, după data de 10.04.2001, legislația de pensie din cele două sisteme de pensii nu conține prevederi referitoare la posibilitatea opțiunii la drepturi de pensie între acestea, se va proceda astfel:
a) revizuirea unor perioade de vechime în muncă sau în serviciu, neavute în vedere la stabilirea inițială a dreptului de pensie, se va efectua în cadrul sistemului în care s-a realizat pensionarea, cu îndeplinirea condițiilor existente la data emiterii deciziei inițiale;
b)valorificarea vechimii în serviciu, respectiv a vechimii în muncă și a stagiului de cotizare, pentru cadrele militare care îndeplinesc condițiile de pensionare după data trecerii in rezervă, în condițiile legii, se efectuează de către fiecare sistem de pensii, pentru perioadele recunoscute, la îndeplinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de Legea nr. 19/2000.
Cu scrisoarea înregistrată la Direcția Financiar - Contabilă sub nr. CR. 16/05.01.2004, dl. Gas olicitat înscrierea la pensia militară de stat prin renunțarea la pensia din sistemul public.
Prin răspunsul la această scrisoare, înregistrat cu nr. CR.16/ 12.01.2004, Direcția Financiar - Contabilă a făcut cunoscut petentului faptul că, potrivit noilor reglementări privind pensiile de asigurări sociale, respectiv Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 164/2001, nu există posibilitatea opțiunii pentru pensie militară de stat prin renunțarea la pensia din sistemul public.
Petentul a revenit cu aceeași solicitare prin adresele înregistrate cu nr. 23066/19.08.2005 și 24219/05.09.2005, la care i s-a răspuns prin adresa nr. 23066/12.09.2005, cu menținerea punctului de vedere exprimat anterior.
Cu nr. CR. 2744/09.10.2005, dl. G s-a adresat în scris Președintelui României, cu aceeași solicitare.
De altfel, prin decizia de recalculare a pensiei nr. -/14.08.2003, emisă de Casa Județeană de Pensii C, contestatorului i s-au recalculat drepturile de pensie din sistemul public, reconfirmându-i-se întreaga vechime în serviciu valorificată inițial, inclusiv vechimea în serviciu ca militar.
După cum rezultă și din conținutul adresei nr. 792/29.04.1999, Dl. Gputea fi înscris la pensie militară de stat începând cu data încetării plății pensiei de asigurări sociale, deschiderea dreptului de pensie militară fiind condiționată de îndeplinirea calității de pensionar pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii.
De asemenea, sistarea plătii pensiei din sistemul publicse făcea numai la cererea expresă a beneficiarului acestei pensii,Oficiul de pensii de Stat C (cu denumirea avută atunci), având numai obligația comunicării datei și stării pensiei civile.
Or, din probatoriul administrat în cauză nu s-a făcut dovada existentei cererii de sistare a pensiei din sistemul public de pensii și nici dovada comunicării acesteia.
Întrucât reclamantul solicită acordarea drepturilor de pensie militară de serviciu retroactiv, începând cu data de 24.10.2002, rezultăcă pentru vechimea în serviciu militar, de24de ani, care a fost deja valorificată și.în sistemul public de pensii,acesta ar beneficia de două pensii.
În concluzie, pentru motivele mai sus dezvoltate, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. și celelalte acte normative invocate.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 octombrie 2009, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant.
În motivare, arată că reclamantul critică soluția instanței de fond sub aspectul încălcării art.14, 15, 17 și 20 din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat.
Precizează că, așa după cum a menționat și în recurs, dispozițiile art.14, 15, 17 și 20 din Legea nr.164/2001 nu îi sunt aplicabile reclamantului, deoarece acest act normativ a intrat în vigoare ulterior trecerii în rezervă a contestatorului și stabilirii dreptului de pensie al acestuia.
În plus față de cele arătate în cererea de recurs formulată, s-a mai arătat că nu este îndeplinită nici condiția esențială prevăzută de lege, aceea că vechimea în muncă să fie nevalorificată, astfel că nici sub acest aspect art.20 din Legea nr.164/2001 nu i se aplică și actualizarea pensiei se realizează conform procedurii instituite de Hotărârea nr.1550/2004 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr.4/2005 și nu conform procedurii prevăzute de art.79 din Legea nr.164/2001, legislația în vigoare după data de 10.04.2001 neoferind posibilitatea de a opta la o pensie într-un sistem de pensie prin renunțarea la pensia stabilită și plătită în alt sistem.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
1. Cercetând cu prioritate chestiunea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, Curtea constată, cu majoritate de opinii, că nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor legale incidente sub acest aspect, anume, art. 156 din Legea nr. 19/2000, având în vedere că problema necompetenței teritoriale a Tribunalului Clujs -a invocat pentru prima dată în dosarul inițial, nr. 7678/2005 al Tribunalului Cluj, de către pârâtul Ministerul Apărării Naționale, fără a determina declinarea de competență din partea instanței. Prin pronunțarea deciziei nr. 273/R/2008 a Curții de Apel Cluj, în recursul cu care a fost atacată sentința pronunțată în acest dosar, cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, astfel încât, chiar dacă nu a fost dezlegată în mod explicit problema competenței teritoriale de soluționare a cauzei, o atare dezlegare s-a dat în mod implicit, având în vedere că excepția a fost invocată și în ședința publică din data de 15 ianuarie 2008 Curții de Apel Cluj, fiind consemnată în încheierea ce face corp comun cu decizia nr. 273/R/2008 a Curții de Apel Cluj, fără a i se da curs nici de această dată.
Pe de altă parte, trebuie considerat faptul că litigiul a debutat în luna octombrie a anului 2005, astfel încât pronunțarea în ianuarie 2010 unei soluții de casare cu trimitere față de necompetența teritorială a instanței, după ce litigiul a fost judecat de două ori în fond și recurs, parcurgând deci două cicluri procesual complete, ar reprezenta o gravă încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil sub aspectul judecării într-un termen rezonabil a cererii sale, drept garantat prin dispozițiile art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Nu în ultimul rând, se constată că în primul ciclu procesual acțiunea a fost extinsă și față de pârâta Casa Județeană de Pensii C, astfel încât anterior oricărei statuări a instanței, implicite sau explicite, asupra competenței teritoriale de soluționare a cauzei, chestiunea competenței s-a complicat prin împrocesuarea unui nou pârât, care atrăgea o altă competență teritorială de soluționare a cauzei. Astfel, s-a putut considera în mod legal prorogarea de competență sub aspectul soluționării petitelor formulate în contradictoriu cu primul pârât în favoarea instanței competente să soluționeze litigiul în contradictoriu cu al doilea pârât, conform art. 9.proc.civ. fără a se putea da o mai mare greutate competenței speciale teritoriale în raport de primul pârât, întrucât și competența în raport de cea de a doua pârâtă este în egală măsură specială, așa cum arată dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, ce prin sine instituie o excepție de la regula stabilită de art. 5.proc.civ.
Cu alte cuvinte, dacă regula în dreptul procesual civil o constituie competența teritorială a instanței de la domiciliul pârâtului, art. 156 din Legea nr. 19/2000 instituie o excepție de la aceasta, în favoarea reclamantului, statuând competența instanței în a cărei rază teritoriala își are domiciliul sau sediul reclamantul în soluționarea cererilor îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, și ca o excepție de la această excepție, competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul, în cazul celorlalte cereri, printre care se numără și cea îndreptată împotriva Ministerului Apărării Naționale.
Într-un atare caz, așa cum s-a arătat mai sus, devin aplicabile dispozițiile art. 9 Cod proc.civ. ce statuează că acea cerere îndreptată împotriva mai multor pârați poate fi făcută la instanța competentă pentru oricare dintre ei; în caz când printre pârați sunt și obligați accesorii, cererea se face la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali. Or, în speță, ambii pârâți au calitatea de obligați în principal.
2.Recursul formulat de reclamant este întemeiat.
Așa cum a arătat acesta în cererea sa de recurs, sentința pronunțată acordă altceva decât a cerut reclamantul.
solicitării sale a vizat punerea în plată a pensiei militare, recorelată la zi, în paralel cu pensia din sistemul public civil, care să fie de asemenea recalculată în consecință.
Ceea ce a acordat instanța de fond a fost o recalculare a drepturilor de pensie din sistemul public civil, cu ignorarea principiuluinon reformatio în pejus, adică, neagravarea situației reclamantului în propria acțiune, prin aceea că a îngreunat situația pe care reclamantul o avea anterior pornirii acțiunii: punctajul acestuia era de 1,29781 la nivelul lunii august 2003, iar prin sentința pronunțată la data de 4 iunie 2009 i se recunoaște un punctaj de 1,18019 puncte, evident, datorită neanalizării punctuale a cererii reclamantului de către instanța de fond.
Pe de altă parte, se constată că prin decizia civilă nr. 273/R/2008 a Curții de Apel Cluj, s-a casat sentința pronunțată inițial în cauză și s-a trimis litigiul spre rejudecare instanței de fond, cu dezlegarea unor probleme de drept, astfel încât acestea sunt în mod irevocabil tranșate și soluția prefigurată de instanța de recurs nu poate fi ignorată: astfel, s-a stabilit că "dispozițiile art. 77 din Legea nr. 164/2001 și art. 160 din Legea nr. 19/2000, privitoare la recunoașterea vechimii în muncă sau în serviciu între cele două sisteme de pensii, nu pot fi interpretate în sensul că reclamantul și-ar fi pierdut dreptul cuvenit la pensia militară, deoarece o atare interpretare ar contraveni normei imperative prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 164/2001, referitoare la imprescriptibilitatea dreptului la pensie și ar goli de conținut art. 1 din aceeași lege, privitor la garantarea de către stat a acestui drept".
Ca atare, trebuie constatat că prin menționata decizie, dreptul reclamantului la plata pensiei militare a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, devenind astfel indiscutabil.
Este deci dată cu aplicarea greșită a legii sentința atacată, urmând a fi modificată în parte, sensul obligării pârâtului de rândul 1 să pună în plată decizia de pensie nr. -/30.04.1999 recalculată la zi conform normelor în vigoare.
Totodată, având în vedere că pensia militară, deși datorată, nu a fost pusă în plată, urmează a obliga aceeași pârâtă să achite reclamantului suma de 26770,22 lei, reprezentând pensie aferentă perioadei 01.11.2002 - 31.12.2006, precum și pensia aferentă perioadei 01.01.2007 până la zi. Pentru stabilirea cuantumului precizat, se are în vedere expertiza efectuată în cauză de expert (fila 61 dosar fond), necontestată de către pârâtul Ministerul Apărării Naționale sub raportul cuantumului precizat conform variantei A (așa cum arată acest pârât în obiecțiunile depuse la dosarul de fond nr-, fila 86).
Alegerea variantei A de către C s-a făcut în considerarea coroborată a prevederilor art. 22 lit. a), art. 24 și art. 15 din Legea nr. 164/2001 și a art. 16 din Decretul nr. 214/1977, care statuează în egală măsură principiul proporționalității între pensia primită (cuantumul ei) și vechimea integrală în serviciu, astfel încât, chiar dacă nu există un text de lege care să instituie regula diminuării cu 2% a pensiei pentru fiecare an care lipsește din vechimea standard pentru ieșirea la pensie, această regulă se deduce din reglementarea adaosului de 2 % pentru fiecare an în plus peste vechimea de 25 de ani în serviciu, reglementat de art. 24 din Legea nr. 164/2001, și din stipularea proporționalității, așa cum s-a arătat mai sus, prin prevederile art. 15 din Legea nr. 164/2001 și ale art. 16 din Decretul nr. 214/1977. Or, aplicarea acestui principiu se reflectă, practic, prin diminuarea cu 2% a cuantumului pensiei pentru anii lipsă din vechimea standard, ce este de 30 de ani, conform art. 8 din Decretul nr. 214/1977, ce a reglementat ieșirea la pensie a reclamantului.
De altfel, trebuie constatat că perioada pentru care Curtea a admis acțiunea, corespunzând perioadei ce se încadrează în termenul general de prescripție mergând retroactiv de la data sesizării instanței cu cererea introductivă de instanță, este ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001, astfel încât aplicarea principiilor acestei legi se impune față de stipulațiile art. 79 din lege.
O consecință firească a modificării sentinței în sensul mai sus arătat trebuie să fie bligarea pârâtului de rândul 1 să comunice cuantumul pensiei pârâtei de rândul 2 în vederea efectuării recorelărilor și recalculărilor începând cu 01.11.2002 și corespunzător, obligarea pârâtei de rândul 2 la efectuarea recalculării și recorelării pensiei reclamantului.
Aceasta, pentru a elimina din calculul pensiei civile de care beneficiază reclamantul veniturile obținute de acesta ca militar, în scopul de a nu se pune problema plății duble a pensiei pentru acea perioadă.
3. Raportat la recursul pârâtului Ministerul Apărării Naționale, se constată că nu se pot admite acele motive de recurs care redeschid discuția asupra admisibilității cererii reclamantului de punere în plată a pensiei militare, fiind statuat, așa cum s-a arătat mai sus, printr-o hotărâre irevocabilă, acest drept al reclamantului. Or, prin acele motive de recurs se tinde la o modificare a menționatei decizii, ce își produce efectele, ca fiind intrată în puterea și autoritatea de lucru judecat, lucru inadmisibil față de prevederile art. 1200 pct. 4 Cod civ.
Cât privește motivele ce vizează imposibilitatea coexistării a două decizii de pensie ce să fructific e aceeași vechime în muncă, s-a arătat în cele ce preced consecința recalculării pensiei plătită în sistemul public civil, prin înlăturarea perioadei cât reclamantul a activat ca militar din stabilirea cuantumul pensiei civile.
Motivul invocat repetat de recurent, cum că punerea în plată a pensiei militare a reclamantului a fost condiționată de prezentarea unui document din care să rezulte sistarea plății pensiei din sistemul public de pensii (inexistentă, această pensie, la data emiterii deciziei de acordare a pensiei militare) a fost înlăturat prin decizia nr. 273/R/2008 a Curții de Apel Cluj, ca atare nu poate fi reiterat fără a se considera acest fapt ca o încercare de încălcare a autorității de lucru judecat.
În plus, trebuie constatat că din dispozițiile art. 194 din Legea nr. 19/2000, reiese că, deși "ntre sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, - prestațiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem". Ca atare, apare ca legală solicitarea de a se acorda pensia militară astfel cum a fost stabilită în favoarea reclamantului, conform modului specific și favorabil reclamantului de calcul a acesteia, iar nu în modalitatea invocată de recurentul Ministerul Apărării Naționale, anume, ca luare în considerare a vechimii ca militar la calculul pensiei civile.
Cât despre menționata notă comună nr. 1948/3042/2001, referitoare la aplicarea Legii nr. 19/2000 și a Legii nr. 164/2001, încheiată între Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei - Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, potrivit căreia "drepturile cuvenite sau aflate în plată până la data de 01.04.2001 se plătesc în continuare de către sistemul de pensii unde se aflau în plată", Curtea constată că aceasta nu poate înfrânge dispozițiile legii, or fundamentarea acestei note se regăsește în constatarea că legislația în vigoare nu prevedea posibilitatea opțiunii la drepturile de pensie specifice celor două sisteme, cel civil și cel militar, argument ce nu se poate impune instanței, întrucât aceasta nu poate invoca insuficiența legii pentru a refuza judecata. Dreptul reclamantului la plata unei pensii militare fiind necontestat, nu se poate refuza punerea acesteia în plată sub pretextul lipsei unei opțiuni a reclamantului între cele două tipuri de pensie, manifestată înainte de data de 10.04.2001, în condițiile în care legislația nu cuprinde nici o prevedere prin care să restricționeze dreptul la pensie al reclamantului în maniera în care a procedat pârâta și nici obligația de a opta, așa cum i-a solicitat pârâta, anterior datei arătate, pentru una din pensii. Practic, din caracterul insuficient de lămurit al legislației, s-a dedus în practică un supliment de obligații pentru reclamant, fără ca legislația pertinentă să prevadă aceste obligații. În plus, s-a reproșat reclamantului că nu s-a conformat acestor obligații, fără însă a-i fi comunicate anterior. Or, o atare practică reprezintă, așa cum a considerat instanța în cuprinsul deciziei civile nr. 273/R/2008 a Curții de Apel Cluj, o încălcare a dreptului de proprietate al reclamantului, privit în varianta de drept de creanță și ocrotit prin dispozițiile art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum au fost interpretate în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Curtea apreciază că prin aceste considerente a răspuns motivelor de recurs invocate de pârâtul Ministerul Apărării Naționale.
4. Raportat la recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C, Curtea constată că nu se impune a se răspunde punctual fiecărui motiv de recurs invocat, întrucât modificarea sentinței prin decizia de față lasă practic fără obiect aceste critici. Astfel, așa cum s-a arătat în cele în cele ce preced, Curtea a dispus bligarea pârâtului de rândul 1 să comunice cuantumul pensiei militare pârâtei de rândul 2 în vederea efectuării recorelărilor și recalculărilor începând cu 01.11.2002 și corespunzător, obligarea pârâtei de rândul 2 la efectuarea recalculării și recorelării pensiei "civile" de stat a reclamantului, pentru a elimina din calculul pensiei civile de care beneficiază reclamantul veniturile obținute de acesta ca militar, în scopul de a nu se pune problema plății duble a pensiei pentru acea perioadă.
Ca urmare, partea din sentință ce a fost criticată prin recursul Casei Județene de Pensii Caf ost înlăturată cu totul, situație în care rămân fără obiect motivele de recurs formulate de această pârâtă recurentă. Față de modul favorabil recurentei de modificare a sentinței, soluția pronunțată de C în raport de acest recurs este de admitere.
Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, art. 304 ind. 1 și art. 312 alin. 1 și 3.proc.civ. sentința urmează a fi modificată în parte, în sensul arătat în cele ce preced. Totodată, vor fi menținute dispozițiile privind obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la plata cheltuielilor de judecată la fond, față de respingerea recursului acestui pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pârâtului MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE - SECȚIA PENSII MILITARE.
Admite recursurile declarate de reclamantul G, respectiv de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 1638 din 04 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în parte și în consecință:
Admite acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Obligă pârâtul de rândul 1 să pună în plată decizia de pensie nr. -/30.04.1999 recalculată la zi conform normelor în vigoare.
Obligă pârâtul de rândul 1 să achite reclamantului suma de 28927 lei, reprezentând pensie aferentă perioadei 01.11.2002 - 31.12.2006, precum și pensia aferentă perioadei 01.01.2007 până la zi.
Obligă pârâtul de rândul 1 să comunice cuantumul pensiei pârâtei de rândul 2 în vederea efectuării recorelărilor și recalculărilor începând cu 01.11.2002.
Obligă pârâta de rândul 2 la efectuarea recalculării și recorelării pensiei reclamantului.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
u opinie separată
în sensul admiterii recursurilor,
casării hotărârii și trimiterii cauzei
spre competentă soluționare în primă instanță
la Tribunalul București
GREFIER,
Red.T/.
5 ex./19.02.2010
Motivarea opiniei separate a judecătorului
În ședința publică din data de 12.01.1010, Curtea a pus în discuția părților și incidența în cauză a dispozițiilor art.156 din Legea nr.19/2000, ce privesc competența teritorială de soluționare a litigiilor de asigurări sociale în primă instanță.
Astfel, potrivit disp.art.54 alin.3 din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, deciziile comisiilor de contestații pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale pot fi atacate în instanță potrivit Legii nr.19/2000.
Conform disp.art.156 din Legea nr.19/2000, cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva casei teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Potrivit disp.art.159 pct.3 din Codul d e procedură civilă, necompetența este de ordine publică, când pricina este de competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Potrivit disp.art.158 alin.1 din Codul d e procedură civilă, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ de jurisdicție competent.
De altfel, verificarea competenței de soluționare a litigiului reprezintă una dintre primele îndatoriri ale oricărei instanțe, după investirea sa, aceasta având posibilitatea de a invoca chiar din oficiu motivele de necompetență de ordine publică.
În materia litigiilor de asigurări sociale, competența teritorială este exclusivă, guvernată de norme legale imperative, astfel încât consider că în prezenta cauză, prin care se solicită respectarea unei decizii de pensie militare, obligarea la plata retroactivă a pensiei militare pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, precum și la recalcularea pensiei militare, cerere formulată în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale - Secția Pensii Militare, cu sediul în B, competența de soluționare în primă instanță nu revenea Tribunalului Cluj -instanța domiciliului reclamantului, ci Tribunalului București, în a cărui rază teritorială își are sediul pârâtul.
De altfel, această excepție, a necompetenței teritoriale absolute, a fost invocată de către Ministerului Apărării Naționale, chiar prin întâmpinarea formulată în cauză, fără ca prima instanță să se pronunțe asupra acesteia.
Când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, incident în cauză este motivul de casare prevăzut de disp.art.304 pct.3 din Codul d e procedură civilă.
Pentru aceste motive, consider că, în temeiul disp.art.312 alin.6 Cod. proc.civilă, se impunea casarea hotărârii și trimiterea cauzei instanței competente aos oluționa în primă instanță, respectiv Tribunalului București.
Judecător,
Red./Tehnored.:;
24.02.2010.
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Cristina
