Recalculare pensii. Decizia 1202/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1202/
Ședința publică din 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în Focșani,-, - 10,.54, jud.V și de către pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în B,--5, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 270/13.04.3009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, cauza având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-reclamant personal și recurenta-pârâtă MINISTERUL APĂRĂRII reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul-reclamant a depus la dosar întâmpinare la recursul declarat de pârâta Ministerul Apărării care a fost comunicată acesteia;după care:
Curtea, din oficiu invocă excepția necompetenței teritoriale a instanței de fond.
Recurentul-reclamant, față de excepția necompetenței teritoriale precizează că aceasta este neîntemeiată invocând disp.art.8 al.1 Cod procedură civilă care prevăd o competență alternativă, astfel că solicită instanței respingerea excepției.
Reprezentantul recurentei-pârâte apreciază că Tribunalul Vrancea este instanța competentă să soluționeze cauza pe fond, solicitând astfel respingerea excepției ca neîntemeiată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență teritorială a instanței de fond.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.270/13.04.2009 Tribunalul Vranceaa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării, pentru recalculare pensie.
A obligat pârâtul să recalculeze pensia reclamantului prin includerea sporului de 9% reprezentând pensie suplimentară începând cu data introducerii acțiunii.
A respins ca neîntemeiată excepția prematurității capătului de cerere privind indemnizația de comandă.
A respins capătul de cerere privind indemnizația de comandă și excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr.102/91/19.01.2009 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării pentru ca prin hotărâre judecătorească să i se recalculeze pensia stabilită prin decizia nr.-/29.08.2007.
A arătat reclamantul că pârâta a omis să adauge ca elemente de calcul ale pensiei îndemnizația de comandă care la data de 17.05.1995 era de 19500 lei și sporul de 9% prevăzut de Legea nr.164/2001 pentru pensia suplimentară.
A arătat reclamantul că prin adeverința nr. A 67/08 ianuarie 2009 obținută de la ultimul loc de muncă (Centrul Militar Zonal V) se arată că a avut o îndemnizație de comandă de 19500 lei în luna mai 1995 și aceasta nu a fost inclusă în baza de calcul.
A mai arătat reclamantul că la această pensie trebuia să se adauge și sporurile de 9% prev.de art.78 din Legea nr.164/2001 care se acordă cadrelor militare care au contribuit peste 25 de ani la pensia suplimentară.
Prin precizările la acțiune din 11.02.2009 reclamantul a solicitat ca pensia calculată prin includerea îndemnizației de comandă să-i fie achitată începând cu data ieșirii la pensie.
Iar sporul de 9% a solicitat să fie evidențiat separat atât în fișa de calcul cât și în cuponul lunar.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția prematurității privind capătul de cerere referitor la îndemnizația de comandă deoarece de abia cu adresa nr.A 67/08 ianuarie 2009 reclamantul a făcut dovada că a beneficiat de îndemnizație de comandă la data trecerii în rezervă și acesta s-a adresat cu cererea direct instanței.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii deoarece reclamantul nu a depus actele prin care să se facă dovada că a avut îndemnizație de comandă la data ieșirii la pensie.
Sporul de 9% face parte din celelalte sporuri prev.de art.22 - 24 din Legea nr.164/2001 din totalul procentelor ce se i-au în calcul la actualizarea pensiei și nu poate fi mai mare decât baza de calcul avută în vedere la actualizarea pensiei.
În cazul reclamantului a rezultat un procent total de 113% ce depășește baza de calcul avută în vedere la actualizarea pensiei potrivit art.25 din Legea nr.164/2001 și s-a luat în calcul în aceste condiții, procentul de 100% astfel cum este exemplificat la pct.B din decizia de recalculare depusă la dosarul cauzei.
Prin precizările la întâmpinare pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește îndemnizația de comandă deoarece potrivit Legii nr.479/2003 se acordă de la data intrării în vigoare (luna iulie 2009) și se plătesc în termenul general de prescripție, respectiv art.1 și 3 din Decretul 167/1958.
Acțiunea a fost considerată întemeiată în parte pentru următoarele motive:
În ceea ce privește pensia suplimentară în procent de 9% este reglementată de art.78 din cap.IV dispoziții tranzitorii din Legea nr.164/2001 și se acordă cadrelor militare care au contribuit la fondul de pensie suplimentară peste 25 de ani.
Potrivit aliniatului 1 al aceluiași text de lege, sporul se calculează la cuantumul pensiei stabilite conform art.22 - 24 fără a se face trimitere și la aplicarea art.25.
În concluzie acordarea sporului de 9% nu este supusă limitării de la art.25 motiv pentru care acest capăt de cerere fost admis cu începere de la data introducerii acțiunii.
În ceea ce privește îndemnizația de comandă s-a reținut că instanța poate verifica această împrejurare(a includerii sau neincluderii în baza de calcul a pensiei) în măsura în care Secția Pensii Militare a fost investită de reclamant cu o asemenea cerere și a respins solicitarea. Instanța nu a putut să se pronunțe în mod direct asupra bazei de calcul ci verificat legalitatea și temeinicia deciziei de pensionare sau de recalculare în raport de actele depuse de reclamant la pârât.
Ori reclamantul nu s-a adresat pârâtului în sensul de a i se lua în calcul această îndemnizație motiv pentru care a fost respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Pe cale de consecință nici excepția prescripției dreptului la acțiune nu este întemeiată întrucât verificarea împlinirii prescripției se raportează tot la o decizie de pensionare care să facă referire la îndemnizația de comandă.
Și excepția prematurității nu este întemeiată deoarece este analizată în contextul invocat de către reclamant care apreciază că instanța este cea care trebuie să-i acorde drepturile cu începere de la 17.05.1995, dar nu este cazul chiar dacă se invocă art.480 cod civil care se referă la drepturile reale nu la cele de creanță așa cum este și îndemnizația de comandă.
Pentru aceste motive a fost admisă în parte acțiunea.
A fost obligat pârâtul să recalculeze pensia reclamantului prin includerea sporului de 9% reprezentând pensia suplimentară.
Au fost respinse excepțiile și capătul de cerere privind îndemnizația de comandă ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică.
Instanța de recurs, din oficiu, la termenul de judecată din data de 02.11.2009, a invocat un motiv de recurs de ordine publică, în baza disp. art. 306 alin. 2.pr. civilă ce se raportează la disp. art. 304 pct. 3.pr. civilă.
Astfel, s-a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive a primei instanțe - Tribunalul Vrancea de a soluționa prezenta cauză în fond și, față de disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos, cercetarea în fond a pricinii.
Față de această excepție, ambele părți au considerat că era competent Tribunalul Vrancea să soluționeze cauza în fond.
Instanța apreciază că motivul de recurs invocat din oficiu este întemeiat și astfel este de prisos analizarea celorlalte motive de recurs invocate, față de disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, art. 306 alin. 2.pr. civilă, art. 304 pct. 3.pr. civilă, art. 159 pct. 3.pr. civilă.
Astfel, recurentului contestator i s-au recalculat drepturile de pensie de serviciu prin decizia nr. -/29.08.2007 emisă de către Ministerul Apărării Naționale, în baza art.2 din Legea nr.90/2007 coroborate cu prev.art.53 din Legea 164/2001 privind pensiile militare de stat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea la recalcularea pensiei stabilite prin decizia nr.-/29.08.2007 în sensul de a adăuga la elementele de calcul a pensiei indemnizația de comandă și sporul de 9% prev.de art.78 din Legea 164/2001.
Prin Legea nr. 19/2000 sunt prevăzute norme cu caracter imperativ prin care se instituie o competență teritorială excepțională, specială, a instanțelor care soluționează cererile în materia respectivă.
Disp. art. 156 prevăd că cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Ori, cererea contestatorului recurentul nu este îndreptată nici împotriva Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale și nici împotriva unei case teritoriale de pensii.
În acest caz, devin incidente dispozițiile tezei II a art. 156 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora celelalte cereri de adresează instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.
În cauză este chemat în judecată pârâtul Ministerul Apărării Naționale -Secția Pensii Militare cu sediul în B, deci competența teritorială excepțională de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.
Instanța nu reține argumentul intimatului în sensul că ar fi aparținut competența Tribunalului București numai în cazul în care ar fi contestat decizia privind drepturile de pensie întrucât actul normativ nu distinge.
Astfel, Legea nr. 164/2001 se completează cu Legea nr. 19/2000 nu numai în ceea ce privește contestarea deciziilor ci și privitor la orice alte cereri ce vizează drepturile de pensie militară de stat.
Conform disp. art. 155 din Legea nr. 19/2000, Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind:
a) modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale;
b) modul de stabilire a majorărilor de întârziere;
c) înregistrarea, evidența și certificarea contribuției de asigurări sociale;
d) deciziile de pensionare;
e) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;
f) modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale;
g) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenții încheiate conform prezentei legi;
h) contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legii;
i) alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi.
În consecință, actul normativ vizează litigii având ca obiect orice cerere în legătură cu drepturile de pensie nu numai contestațiile.
Acesta este și raționamentul pentru care legiuitorul, în articolul 156, face vorbire de "cereri" îndreptate împotriva caselor de pensie.
De asemenea, disp.art.8 din Codul d e procedură civilă invocat de recurent nu devin aplicabile în prezenta cauză față de considerentele expuse mai sus.
Față de aceste considerente arătate mai sus, hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de ordine publică ce reglementează competența teritorială excepțională, urmând ca, în baza disp. art. 312 alin. 1,2, și 6.pr. civilă rap. la art. 304 pct. 3.pr. civilă, să se admită recursul declarat de pârâtă cu consecința casării sentinței civile recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, cu aplicarea disp. art. 160.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în Focșani,-, - 10,.54, jud.V și pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în B,--5, sector 5
împotriva sentinței civile nr. 270/13.04.3009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./17.11.2009
Tehnored. /4 ex./17 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Com.2 ex.părți/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
