Recalculare pensii. Decizia 1327/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (8637/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1327/
Ședința publică de la 03.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI și recurentul-contestator - împotriva sentinței civile nr.5543/09.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.23349/3/AS/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-contestator, personal, lipsă fiind recurenta-intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității recurentului-contestator care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de depus la dosar, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant.
Recurentul-contestator, personal, solicită admiterea recursului și completarea hotărârii potrivit cererii de chemare în judecată.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de recurs formulată de recurenta-intimată.
Recurentul-contestator, personal, solicită respingerea recursului.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03.03.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei de pensie nr.-/17.01.2008 emisă de intimata Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea intimatei la recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr.367/2001 și Legea nr.189/2002, obligarea intimatei să îi ia în considerare perioada de activitate de 6 ani, 9 luni și 16 zile (01.03.1985-16.12.1991) lucrată în grupa a II-a de muncă, soluționarea contestație privind modul de calcul al drepturilor de pensie, precum și adăugarea stagiului suplimentar realizat după pensionare în perioada 24.09.2007-21.01.2008.
Prin sentința civilă nr.4739/10.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bucureștia admis excepția necompetenței sale materiale în judecarea cererii și în conformitate cu art.158 Cod pr.civilă, a declinat competența de soluționare a capătului 1 de cerere privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI. Totodată, tribunalul a disjuns petitele 3 și 4 și a dispus formarea unui nou dosar cu termen la data de 09.09.2008.
Cauza disjunsă a fost înregistrată din eroare cu două numere de dosar, motiv pentru care la termenul d judecată din 09.09.2008 s-a admis excepția de litispendență și s-a dispus atașarea dosarului nr- la dosarul nr-.
Prin sentința civilă nr.5543/09.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bucureștia admis excepția prematurității cu privire la cererea de valorificare a stagiului suplimentar realizat după data de 24.09.2007, cerere pe care a respins-o ca prematur introdusă; a admis în parte cererea completată formulată de contestatorul Mariu și a dispus obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie de pensie în care să se evidențieze perioada lucrată de contestator în grupa a II-a de muncă de la 01.03.1985 la 16.12.1991 și prin care să recalculeze, începând cu data de 24.09.2007, drepturile de pensie cuvenite contestatorului, prin luarea în considerare a datelor certificate în adeverința nr.325/28.06.2007 completată cu adeverința nr.324/27.06.2007 emise de SC SA, a venitului total realizat evidențiat în adeverința nr.167/22.04.2004 emisă de SC SA și adeverința nr.58/20.09.2007 emisă de SC SA; a obligat intimata la plata către contestator a sumelor reprezentând diferența între pensia recalculată și pensia efectiv încasată pe perioada 24.09.2007 la zi.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a analizat cu prioritate excepția prematurității cu privire la cererea de valorificare a stagiului suplimentar realizat după data de 24.09.2007, excepție invocată din oficiu și admisă pe considerentul că pentru stagiul suplimentar realizat în perioada 24.09.2007-21.01.2008 nu s-a formulat cerere de valorificare în temeiul art. 95 din Legea nr. 19/2000. Prin urmare, dreptul la acțiune nu este actual.
Cu privire la capătul 2 al cererii, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 21794/17.01.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 3, în temeiul Legii nr. 19/2000, s-a stabilit în favoarea contestatorului o pensie de limită de vârstă de 1074 lei pe baza unui punctaj mediu anual de 2,58171 puncte. S-a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorului nu s-a stabilit perioada lucrată în grupa a II-a de muncă.
Totodată, s-a observat că la stabilirea drepturilor de pensie nu s-au luat în considerare datele certificate în adeverința nr.325/28.06.2007 completată cu adeverința nr.324/27.06.2007 emise de SC SA, a venitului total realizat evidențiat în adeverința nr.167/22.04.2004 emisă de SC SA și adeverința nr.58/20.09.2007 emisă de SC SA, deși pentru toate aceste venituri au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale.
Tribunalul a reținut că retribuirea în acord global și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Astfel, Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Totodată, prin art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
S-a statuat că, potrivit art.164 din Legea nr.19/2001, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a legii, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.(1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În privința formelor de retribuire în acord global și prin plata de prime, se menționează în anexa 1 OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2001 că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
A mai reținut Tribunalul că potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este consacrat expres de art.2 din Legea nr.19/2000 care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat că în speță au aplicabilitate aceste dispozițiile legale cu valoare de principiu pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente. Plata contribuției de asigurări sociale în ambele situații impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie întrucât, altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global nu ar corespunde unei contraprestații care să fi justificat reținerea lor.
Prin urmare, intimata trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire în acord global, într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art.10 din Legea nr.3/1977 era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar) în considerarea prevederilor legale și a adeverințelor eliberate de fostul angajator al contestatorului, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat.
S-a considerat că faptul de a nu se indica separat toate elementele componente ale salariului brut nu constituie un impediment pentru luarea în considerare a salariului brut realizat de o persoană, mai ales atunci când există certitudinea plății contribuțiilor de asigurări sociale. De altfel, sub imperiul Legii nr. 19/2000, contribuția se datorează la venitul brut, în declarațiile nominale de plată a CAS neindicându-se sporurile sau alte venituri ce intră în venitul brut.
Având în vedere aceste considerente și dispozițiile art.87 și art.155 din Legea nr.19/2000, tribunalul a admis cererea și a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensie în favoarea contestatorului. Întrucât luarea în considerare a unor venituri suplimentare determină un punctaj mediu anual mai mare decât cel aflat în plată, intimata a fost obligată și la plata diferențelor de pensie.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorul la data de 18.11.2008, precum și intimata Casa de Pensii a Municipiului B la data de 20.11.2008, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 10.12.2008 sub nr-.
Recurentul-contestator a solicitat în temeiul art.3041Cod pr.civilă, modificarea în parte a hotărârii în sensul completării ei, urmând ca intimata să fie obligată la plata pensiei de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, 29.06.2007, în conformitate cu prevederile art.1672al.3 din Legea nr.19/2000. Se precizează că această solicitare a făcut obiectul pct.2 al cererii completatoare din 16.08.2008, iar instanța nu s-a pronunțat asupra ei.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de contestator ca neîntemeiată.
Arată recurenta-intimată că au fost recalculate drepturile de pensie ale contestatorului, ținându-se cont de toate actele depuse la dosarul de pensie, mai puțin adeverințele prezentate deoarece acestea cuprind sporuri de acord ce nu fac obiectul OUG nr. 4/2005. Cu privire la perioada în care contestatorul a lucrat în acord global, se precizează că art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia prevederile art.10 din Legea nr.3/1977, modificată și completată prin art.10 din Legea nr.49/1992) prevede că la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete și sporurile permanente care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor înregistrate în carnetul de muncă. Veniturile realizate în acord global reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare (nefiind înscrise în carnetul de muncă), astfel încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Menționează recurenta-intimată dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 care reglementa lucrul în acord global, norme în baza cărora personalul muncitor beneficia, ca parte variabilă a contribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord etc.
În fine, precizează recurenta-intimată că, la calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a respectat principiul egalității, în sensul că s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă. Acesta este și motivul pentru care legiuitorul nu a încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursurile nefondate pentru următoarele considerente:
Recurenta Casa de Pensii a Municipiului Bai nvocat art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând în esență că tribunalul a aplicat și interpretat greșit textele de lege incidente în cauză, respectiv normele Legii nr.19/2000 și ale OUG nr.4/2005 care nu au încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Așadar, pornind de la situația de fapt potrivit căreia contestatorului - i-a fost acordată pensie pentru limită de vârstă începând cu 24.09.2007, prin decizia contestată emisă în baza Legii nr. 19/2000, aspectul litigios în cauză este acela dacă sumele de bani obținute în sistem de acord global și evidențiate în adeverințele depuse la dosar trebuie luate în considerare la stabilirea punctajului mediu anual.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea notează dispozițiile art.2 lit. e din Legea nr.19/2000 potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției acordate de participanți la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite. Acest principiu al contributivității impune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie făcută avându-se în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea. Dovada veniturilor obținute de fostul salariat, a salariului tarifar și a sporurilor, precum și a sumelor încasate în sistem de acord poate fi făcută prin adeverințe eliberate de fostul angajator, probă recunoscută prin dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Așadar, la determinarea punctajului mediu anual al asiguratului trebuie respectate dispozițiile art. 77 și art. 78 din Legea nr. 19/2000 care arată modul de calcul a numărului de puncte realizat în fiecare lună prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
În cauza de față, recurenta Casa de Pensii a Municipiului Bap rocedat la calcularea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului la data de 24.09.2007, fără a valorifica sumele încasate de aceasta ca urmare a salarizării în acord global în perioada 1974-1991, când a fost angajat pe rând la SA, SA și SC SA.
Acest mod de calcul este greșit după cum, corect, a constatat instanța de fond.
Din interpretarea normelor arătate anterior rezultă că sporurile și adaosurile obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar vor fi luate în calculul punctajului lunar dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr.57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art.12 alin. 1 din Legea nr.57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.
După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr.2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art. 4 din Legea nr. 2/1983).
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de unitate și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art.1 din Decretul nr.389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, legislația în materia pensiilor, cunoscută ca fiind vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, reglementa atât posibilitatea obținerii de către salariat a veniturilor în sistemul acordului global, dar și obligația unităților de a calcula contribuția salariatului pe baza acestor venituri la fondurile de asigurări sociale și de a vărsa această contribuție, cu scopul evident de a fi luate în considerare la data stabilirii drepturilor de pensie. De altfel, dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția la fondul de asigurări sociale de stat era în mod expres prevăzut de art.3 din Legea nr. 3/1977.
Întrucât veniturile obținute de contestator în acord global au avut caracter permanent în sensul Legii nr. 49/1992, au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar contribuția individuală a fost achitată după cum atestă foștii angajatori în adeverințele depuse la dosar și care fac dovada deplină până la înscriere în fals, aceste venituri trebuie valorificate la stabilirea drepturilor de pensie.
În acest raționament judiciar, normele OUG nr. 4/2005 invocate de recurenta-intimată nu au aplicabilitate.
Curtea notează faptul că, în baza OUG nr.4/2005, s-a procedat la recalcularea pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sistem guvernat de Legea nr. 3/1977 și care prevedea o altă procedură de calcul a drepturilor de pensie. Ori, pentru a se asigura pensii egale la condiții egale de pensionare, indiferent de anul ieșirii la pensie, s-a prevăzut ca pensiile stabilite anterior datei de 01.04.2001 să fie recalculate după procedura prevăzută de dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000, adică prin determinarea punctajului anual al asiguratului și cuantumului pensiei, după regulile generale ale Legii nr.19/2000.
Referitor la susținerea recurentei-intimate asupra respectării principiului egalității în stabilirea drepturilor de pensie între persoanele care depășeau producția planificată și cele care nu o depășeau, cu consecința diminuării retribuției tarifare, Curtea arată că principiul egalității înscris în art. 2 lit. b din Legea nr.19/2000 nu a fost deloc respectat de Casa de Pensii a Municipiului Acest principiu asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
Ori, contestatorul - are dreptul la tratament egal și nediscriminatoriu față de persoanele care au deschise drepturile de pensie ulterior datei de 1.04.2001 și al căror cuantum al pensiei este determinat prin raportare la veniturile brute asigurate. Contestatorul, după cum s-a arătat anterior, a obținut venituri suplimentare cu caracter permanent, a plătit contribuții de asigurări sociale și are dreptul la calcularea pensiei în funcție de veniturile reale încasate, iar nu de retribuția tarifară. A accepta argumentația recurentei-intimate ar însemna prejudicierea drepturilor contestatorului, ceea ce nu poate fi primit.
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului B ca nefondat.
Cât privește recursul declarat de recurentul-contestator, acesta a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri pe care a formulat-o în cursul judecării acțiunii, respectiv cererea de a se acorda drepturile de pensie de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, 29.06.2007.
Curtea constată că nepronunțarea asupra unui petit, asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, nu este motiv de recurs împotriva hotărârii instanței de fond, ci motiv de a formula o cerere de completare a hotărârii în temeiul art.2812Cod pr.civilă.
Urmează așadar a se considera că criticile recurentului-contestator nu fac obiect de cercetare al instanței de recurs, ci pot fundamenta o cerere prin care tribunalul să completeze hotărârea de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI și recurentul-contestator - împotriva sentinței civile nr.5543/09.09.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.23349/3/AS/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./27.03.2009
Jud.fond: Fl.;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
