Recalculare pensii. Decizia 1351/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1351/R
Ședința publică din 17 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în M-C, str. - din,. 42,. 58, județul H, împotriva sentinței civile nr. 855 din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 10 septembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 17 septembrie 2008.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 855 din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă în dosarul nr-, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii H, prin care s-a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă începând cu data la care reclamantul a împlinit vârsta de 55 de ani, cu reducerea vârstei standard de pensionare, recunoașterea vechimii neîntrerupte în muncă în aceeași unitate începând cu 1 mai 1987 și plata diferenței dintre pensia de invaliditate și pensie pentru limita de vârstă începând cu 12 noiembrie 2005.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul și a solicitat modificarea hotărârii atacate și în consecință admiterea cererii introductive, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 5,7 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată este nelegală deoarece instanța nu a luat în considerare actele prezentate referitoare la vechimea în muncă începând cu data de 1 mai 1987 și nici dovada prezentată în sensul că invaliditatea de gradul II a survenit de la data de 1 mai 1987 și în legătură cauzală cu persecuția la care reclamantul a fost supus. S-a mai invocat faptul că prin hotărârile judecătorești prezentate s-a făcut dovada că reclamantul nu și-a putut exercita profesia din cauza persecuțiilor de ordin politic, reclamantul solicitând a se recunoaște că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1 alin. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 pentru ca această perioadă să fie considerată vechime în muncă, respectiv stagiu de cotizare, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Reclamantul a solicitat ca instanța de recurs să facă aplicarea prevederilor art. 48 și 48/1 din Legea nr. 19/2000 referitoare la reducerea vârstei standard de pensionare și să constate că începând cu data de 12 noiembrie 2005, când a împlinit 55 de ani, este îndreptățit să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Haf ormulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, invocând faptul că în cazul reclamantului dreptul la acordarea pensiei pentru limită de vârstă se va deschide doar în noiembrie 2015, la împlinirea vârstei standard de pensionare de 65 de ani. S-a mai arătat că reclamantul beneficiază de pensie de invaliditate, precum și de drepturi acordate de Decretul-lege nr. 118/1990, însă din hotărârile prezentate de acesta nu rezultă că a suferit una din persecuțiile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 19/2000 pentru care se acordă reducerea vârstei standard de pensionare, motiv pentru care reclamantul nu este îndreptățit la acordarea pensiei pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei standard de pensionare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la 14 aprilie 2008 și înregistrată la Tribunalul Harghita reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii H obligarea acesteia la emiterea deciziei de pensionare pentru limita de vârstă și, de asemenea, începând cu 1 mai 1987 și până în prezent perioada respectivă să fie considerată vechime neîntreruptă în muncă și să i se plătească diferența dintre pensia de invaliditate și pensia pentru limită de vârstă începând cu 12 noiembrie 2005.
Din actele dosarului rezultă, astfel cum a reținut și instanța de fond, că în prezent reclamantul beneficiază de pensie de invaliditate, precum și de drepturi acordate în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 și care au fost stabilite pe baza unor hotărâri judecătorești. De asemenea, în temeiul acelor hotărâri reclamantului i-a fost recunoscută și vechimea în muncă în condițiile Decretului-lege nr. 118/1990, astfel că cererea acestuia de recunoaștere a vechimii în muncă începând cu data de 1 mai 1987, este nefondată.
În ceea ce privește acordarea pensiei pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei standard de pensionare, trebuie avut în vedere faptul că potrivit art. 48 din Legea nr. 19/2000 beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 6 luni pentru fiecare an de privare de libertate, de deportare în străinătate după data de 23 august 1944 și/sau de prizonierat, asigurații cu stagiul complet de cotizare, cărora li s-au stabilit drepturi privind vechimea în muncă în condițiile prevăzute la art. 1 alin. 1 lit. a,b și c și alin. 2 din Decretul-lege nr. 118/1990.
Textul de lege menționat cuprinde o enumerare limitativă a situațiilor în care o persoană poate beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare, însă deși reclamantului i s-a recunoscut calitatea de persecutat politic, din actele prezentate nu rezultă că acesta s-a aflat în una din situațiile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 19/2000, respectiv că a fost privat de libertate, a fost deportat în străinătate sau a fost prizonier.
Prin urmare, în contextul în care reclamantul nu a suferit una din persecuțiile pentru care legea prevede reducerea vârstei standard de pensionare, acesta nu este îndreptățit să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă în aceste condiții.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantului nu-i sunt aplicabile prevederile art. 48 din Legea nr. 19/2000, hotărârea pronunțată fiind legală, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5,7 și 9 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea a fost pronunțată cu respectarea formelor de procedură, cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost pronunțată cu respectarea prevederilor legale aplicabile în materie.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, curtea apreciază că recursul declarat de reclamant este nefondat și ca atare, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în M-C, str. - din,. 42,. 58, județul H, împotriva sentinței civile nr. 855 din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-6.11.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
