Recalculare pensii. Decizia 1402/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8629/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1402/
Ședința publică din data de 05 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.6144 din 07 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 18082/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect - obligația de a face,recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 3809/06.05.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, respingându-se ca atare contestația formulată împotriva deciziei nr. -/22.05.2006 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2
Totodată, s-a respins excepția tardivității și s-a admis acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, dispunându-se anularea deciziei nr. -/17.04.2008 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2 și obligarea intimatei să emită o nouă decizie de pensionare în executarea sentinței civile nr. 1722/14.03.2007 a Tribunalului București - Secția a VIII-a, în care să se menționeze perioadele 01.04.2001-01.01.2004 și 15.03.2004-23.11.2005 evidențiate în considerentele sentinței civile pusă în executare, ca fiind lucrate în grupa I de muncă, începând cu data de 23.11.2005.
Intimata a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
1. Hotărârea cuprinde motive de drept străine de natura pricinii, în considerentele sentinței reținându-se că reclamanta avea dreptul la acordarea grupelor I și II de muncă pentru perioade ulterioare datei de 01.04.2001.
În doctrina franceză se arată că motivarea unei hotărâri poate suferi de trei feluri de vicii: să fie inexistentă; să fie inexactă; să fie insuficientă.
Motivarea hotărârii trebuie să respecte cerințele prevăzute de art. 261 pct. 5 proc. civ. ea constituind pentru părți o garanție împotriva arbitrariului judecătorilor.
2. Dispozitivul sentinței cuprinde mențiuni contradictorii în sensul că pe de o parte s-a admis excepția autorității de lucru judecat și se respinge contestația, iar pe de altă parte se admite contestația și se anulează decizia nr. -/17.04.2008 emisă de Sector 2
3. Tribunalul a reținut că în mod greșit Sector 2 nu a luat în considerare perioadele 01.04.2001-01.01.2004 și 15.03.2004-23.11.2005.
Din acest punct de vedere trebuie arătat că dispozitivul sentinței civile nr. 1722/14.03.2007 a Tribunalului București, a fost respectat întocmai. Casa Locală de Pensii Sector 2 a emis în acest sens decizia nr. -/17.04.2008, acordând reclamantei un punctaj de 0,89155 și un cuantum al pensiei de 264 lei, stabilite începând cu 23.11.2005.
Cu toate acestea, prin dispozitivul sentinței atacate, instanța a obligat intimata să valorifice perioadele 01.04.2001-01.01.2004 și 15.03.2004-23.11.2005.
Cu privire la acest aspect, se impune precizarea că Ordonanța nr. 50/1990 a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000. Ca atare, acest act normativ nu-și poate produce efecte după data de 01.04.2001.
Legea nr. 19/200 reglementează prin art. 18, 19 și 20 că ulterior datei de 01.04.2001, persoanele pot lucra în condiții normale, speciale sau deosebite, nu în grupe de muncă. A primi o altfel de soluție înseamnă a tăgădui orice valoare dispozițiilor legale imperative menționate anterior.
Din analiza sentinței civile nr. 1722/2007 rezultă că instanța a respins acordarea grupei I și a II-a de muncă pe perioadele 01.04.2001-01.01.2004 și 15.03.2004-23.11.2005. Prin urmare, trebuia menținută în dispozitiv doar soluția respingerii acțiunii pentru existența autorității de lucru judecat.
Nu s-au propus noi probe în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, primul motiv de recurs apare ca neîntemeiat și va fi înlăturat ca atare, în cauză nefiind întrunite cerințele cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7.proc.civ. teza referitoare la existența unor motive străine de natura pricinii.
Așa cum rezultă din examinarea conținutului hotărârii recurate, considerentele acesteia respectă întrutotul cerințele impuse prin dispozițiile art. 261 pct. 5.proc.civ. fiind motivată corespunzător în fapt și în drept, cu indicarea situației de fapt reținută în cauză pe baza probelor administrate (înscrisuri), dar și a textelor legale relevante ce au incidență în speță. În aceste condiții, nu se poate susține că motivarea sentinței atacate ar fi inexactă, insuficientă ori inexistentă, cum pretinde recurenta.
Cât privește împrejurarea că instanța de fond a reținut faptul că reclamanta avea dreptul la acordarea grupelor I și II de muncă pentru perioade ulterioare datei de 01.04.2001, era firesc să se procedeze așa, câtă vreme în acest sens sunt considerentele unei hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv sentința civilă nr. 1722/14.03.2007 a Tribunalului București - Secția a VIII-a, intrată în puterea lucrului judecat. Oricum, aceasta nu înseamnă că hotărârea ar cuprinde motive străine de natura pricinii, ci, eventual, s-ar putea vorbi despre o greșită aplicare a legii ori despre o eronată apreciere a probatoriului, ceea ce nu este cazul în speță.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi primit, dispozitivul hotărârii atacate necuprinzând mențiuni contradictorii. Sub acest aspect trebuie avut în vedere faptul că Tribunalul a fost sesizat prin acțiune cu mai multe capete de cerere (pretenții) având obiecte diferite. Unul dintre ele a fost cel constând din anularea deciziei nr. -/22.05.2006 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2 B, acesta fiind respins pentru existența autorității de lucru judecat.
În același timp, autoarea acțiunii a mai formulat o pretenție, constând din anularea unei alte decizii emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2 B, având nr. -/17.04.2008. Or, aceasta este total distinctă față de cea prezentată mai sus din punct de vedere al obiectului, astfel că soluția de admitere a ei nu contrazice în nici un fel dispoziția privind respingerea contestației formulate împotriva deciziei nr. -/22.05.2006 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2
Este evident, deci, că nu se poate vorbi în speță de dispoziții contradictorii în cuprinsul sentinței recurate.
Și cel de-al treilea motiv de recurs va fi respins ca nefondat, în mod corect Tribunalul dispunând ca recurenta-intimată să valorifice în cazul intimatei-contestatoare perioadele 01.04.2001-01.01.2004 și 15.03.2004-23.11.2005 ca fiind lucrate în grupa I de muncă, emițând decizie corespunzătoare în acest sens.
Așa cum s-a arătat anterior, prin hotărâre irevocabilă intrată în puterea lucrului judecat s-a reținut că în respectivele intervale de timp intimata-contestatoare a desfășurat activități încadrate în grupa I-a de muncă. Or, cu prilejul punerii în executare a acestei hotărâri, și anume sentința civilă nr. 1722/14.03.2007 a Tribunalului București - Secția a VIII-a, Casa Locală de Pensii Sector 2 B nu s-a conformat întrutotul sentinței suscitate, valorificând cele două perioade ca fiind lucrate în condiții normale de muncă.
Este adevărat că după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu se mai poate vorbi despre lucrul în grupe de muncă, ci, date fiind prevederile art. 18-20 din lege, doar despre muncă în condiții normale, speciale și deosebite. Acest aspect nu are însă nici o relevanță în speță, deoarece stabilirea și calculul drepturilor de pensie ale intimatei-contestatoare se fac cu respectarea prevederilor imperative ale art. 76-78 și 164 din aceeași lege, adică pe baza mențiunilor din carnetul de muncă al acesteia. Or, în conținutul acestui document, cele două perioade apar ca fiind lucrate în grupa I de muncă.
La toate acestea se adaugă faptul că există o hotărâre judecătorească irevocabilă în același sens, pronunțată într-un litigiu între aceleași părți ( și Casa de Pensii a Municipiului B). Această hotărâre se impune în raporturile dintre părți cu forța unei legi și trebuie respectată întocmai ca și o lege, dată fiind puterea ei de lucru judecat și caracterul executoriu.
Trebuie făcută precizarea că în primul proces dintre părți în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1722/14.03.2007 a Tribunalului București - Secția a VIII-a, Casa de Pensii a Municipiului Bad eclarat recurs, însă în motivarea acestuia nu a exprimat nici o critică referitoare la reținerea greșită în cazul intimatei-contestatoare a unor perioade lucrate în grupa I-a de muncă după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000. a sesizat instanța de recurs privitor la cu totul alte aspecte, ceea ce rezultă din considerentele deciziei civile nr. 2420/R/28.06.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, astfel că doar ei îi este imputabilă eventuala culpă a reținerii unor perioade ca fiind lucrate în grupa I-a de muncă după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000. Aceasta pentru că instanța învestită cu rezolvarea recursului era ținută să se pronunțe doar asupra criticilor cu care era sesizată în concret (ceea ce a și făcut), nefiind obligată să pună în discuție și alte aspecte, sens în care sunt prevederile art. 304/1 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, împotriva sentinței civile nr. 3809/06.05.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./19.03.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
