Recalculare pensii. Decizia 144/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 144
Ședința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Vințilă Narcisa
Grefier - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în orașul G H,-, -. B,. 7, județul S, împotriva deciziei nr. 1178 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns contestatorul-recurent și mandatarul acestuia, lipsă fiind reprezentantul intimatei Casa Județeană de Pensii
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, fiind întrebată, mandatara contestatorului-recurent, a arătat că înțelege să conteste decizia 1178 din 13 octombrie 2009 în dosarul nr- a Curții de Apel Suceava
Instanța i-a făcut cunoscut mandatarei că nu poate pune concluzii orale ci numai concluzii scrise. Mandatara a depus la dosar concluzii scrise.
Instanța constatând contestația în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1195/86/08.03.2008 pe rolul Curții de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reevaluarea drepturilor de pensie începând cu anul 2005.
Motivând acțiunea, reclamantul a susținut că drepturile de pensie au fost greșit calculate prin determinarea corectă a punctajului mediu anual conform normelor metodologice aprobate prin HG nr. 1550/2004 și a Normelor tehnice nr. 5388/2004, susținând că a fost luat în calcul un stagiu de 20 de ani în grupa I de muncă și 10 ani necontributivi contestând și anumite greșeli de calcul pentru anii 1953 - 1984, nefiind valorificate adeverințele nr. 1695 din 18.03.2005 și nr. 61/6141/29.11.2004, care au fost depuse la Casa Județeană de Pensii.
Pârâta Casa Județeană de Pensii S prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că stagiul complet de cotizare de 20 ani nu poate fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului întrucât, pe de o parte, Legea nr. 3/1977 nu prevede condiția acestei vechimi integrale ci a vechimii de 30 de ani, iar pe de altă parte, HG nr. 267/1990 a intrat în vigoare ulterior înscrierii la pensie a reclamantului și nu produce efecte retroactive.
Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 1379 din 01.09.2008 a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 209 din 27.02.2009 Curtea de Apel Suceavaa admis recursul și a casat sentința civilă nr. 1379 din 01.09.2008 a Tribunalului Suceava cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
A reținut instanța de control judiciar că litigiul nu a fost clarificat în sensul de a se stabili care anume decizie de recalculare a drepturilor de pensie este contestată.
În rejudecare, cu ocazia concluziilor scrise depuse la dosar reclamantul a precizat că obiectul acțiunii vizează recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în calcul a unui stagiu de cotizare de 20 de ani și nu de 30 de ani, invocând în acest sens și decizia nr. 40 din 22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Intimata a invocat excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile 2138 din 18.12.2006 a Tribunalului Suceava și excepția tardivității contestației.
Prin sentința nr.1413 din 25.06.2009 Tribunalul Suceavaa respins excepția autorității de lucru judecat cât și excepția tardivității acțiunii, iar pe fondul cauzei a admis acțiunea astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului începând cu data de 30.06.2005, prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și nu de 30 de ani.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut cât privește excepția tardivității că reclamantul nu formulează contestație împotriva unei decizii de pensionare pentru a fi incident termenul prevăzut de art. 87 din Legea 19/2000 ci o cerere de recalculare a pensiei, termenul de prescripție fiind de 3 ani conform Decretului 167/1958, termen care nu este împlinit în cauză, raportat la data introducerii acțiunii.
Cât privește autoritatea de lucru judecat, s-a reținut că, nu există identitate de cauză între prezenta acțiune, în care se invocă și dispozițiile deciziei nr. 40 din 22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și acțiunea soluționată prin sentința civilă nr. 2138 din 18.12.2006 a Tribunalului Suceava, astfel că excepția este neîntemeiată.
Pe fondul cauzei reclamantul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. 25590 din 30.12.1983 în temeiul Legii 3/1977, stabilindu-se că acesta a realizat o vechime de 39 ani 3 luni și 3 zile din care 20 de ani și 28 zile în grupa I de muncă, pensionarea realizându-se în considerarea vechimii în grupa I de muncă ca maistru minier.
La recalcularea pensiei conform OUG 4/2005 și HG 1550/2004, punctajul mediu anual a fost stabilit prin împărțirea numărului total de puncte la un stagiu total de cotizare de 30 de ani.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, în prezent abrogată prin Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă; b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de:a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații; b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin.(1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de munca, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca.
Persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
De asemenea, potrivit art.2 alin.3 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Totodată, conform art. 77 alin.2 din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare, n situația asiguraților prevăzuți la art.43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin.(1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.
Potrivit art.43 alin.1 din același act normativ, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani, iar conform art.20 lit. a) din aceeași lege, n sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă.
Prin urmare, față de dispozițiile legale anterior menționate, având în vedere faptul că petentul a realizat un stagiu de cotizare de peste 20 de ani (20 de ani și 28 zile) în condiții speciale instanța apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art.77 alin.2 combinat cu art.43 din Legea nr.19/2000, cu referire la art.20 lit. a) din aceeași lege și art.2 alin.3 din nr.HG1550/2000, în sensul că punctajul mediu anual al petentului trebuie calculat raportat la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și nu de 30 de ani astfel cum s-a calculat inițial.
Împotriva sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a reiterat excepția autorității de lucru judecat, față de sentința civilă nr.2138 din 18.12.2006 a Tribunalului Suceava, irevocabilă, fiind întrunită identitatea de părți, obiect, cauză.
Pe fond a arătat că, întrucât înscrierea reclamantului la pensie s-a realizat sub imperiul Legii nr.3/1977, stagiul de cotizare complet este cel determinat de acest act normativ, respectiv de 30 de ani și nu cel prevăzut de Legea nr.19/2000 în art.43.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia nr. 1178 din 13 octombrie 2009 Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii S, a modificat în parte sentința, iar în rejudecare a admis excepția autorității de lucru judecat și în consecință, a respins acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă și a menținut dispoziția de respingere a excepției tardivității cererii.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, Curtea a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.11.2005 sub nr.4850/C la Tribunalul Suceava - Secția civilă, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii S pentru anularea deciziei nr.66714 din 30.06.2005 și obligarea ca la stabilirea drepturilor sale de pensie să ia în considerare pentru stabilirea punctajului mediu anual activitatea desfășurată în grupa I de muncă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.19/2000 și HG nr.1550/2004, deci un stagiu de cotizare de 20 de ani și nu de 30 de ani așa cum prevede Legea nr.3/1977.
Prin sentința nr.2138 din 18.12.2006 pronunțată de Tribunalul Suceava irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr.284 din 3.04.2007 a Curții de Apel Suceava, s-a respins ca nefondată cererea reclamantului.
În speța de față, reclamantul a solicitat a se dispune obligarea Casei Județene de Pensii S la recalcularea pensiei sale, prin luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual a activității desfășurată în condiții deosebite de muncă, respectiv a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, conform Legii nr.19/2000, HG nr.1550/2004 și decizia nr.40/2008 ICCJ, și nu de 30 de ani conform Legii nr.3/1977.
În conformitate cu art.166 Cod procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat se poate invoca, de părți sau judecător, chiar înaintea instanței de recurs.
Potrivit art.1201 cod civil "Există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Așadar, pentru existența autorității de lucru judecat se cere a fi întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Condiția identității de părți în cele două cauze nu comportă discuții, fiind evident îndeplinită.
Pentru a exista identitate de obiect nu este nevoie ca acesta să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că scopul final urmărit este același.
Or, în speța de față, cât și în cea care a fost soluționată prin sentința nr.2138 din 18.12.2006 a Tribunalului Suceava reclamantul solicită în fapt recalcularea pensiei prin stabilirea unui punctaj mediu anual luându-se în considerare un stagiu complet de cotizare de 20 de ani conform legii nr.19/2000 și HG nr.1550/2004 și nu de 30 de ani conform Legii nr.3/1977, astfel încât, evident, scopul final urmărit este același.
Cât privește identitatea de cauză, curtea apreciază că și aceasta este dată, reclamantul invocând aceleași acte normative, respectiv Legea nr.19/2000 și HG nr.1550/2004, cât și Legea nr.3/1977, iar faptul că invocă, în cererea de față, și decizia nr.40/2008 a ICCJ nu poate determina reținerea unei cauze diferite, întrucât deciziile pronunțate de ICCJ produc efecte numai pentru viitor și nu retroactivează, altfel spus cele statuate în deciziile pronunțate asupra recursului în interesul legii nu-și găsesc aplicare în cauzele soluționate irevocabil anterior publicării în Monitorul Oficial al României.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare contestatorul .
Deși contestatorul a atacat cu contestație în anulare decizia nr. 1178/13.10.2009, în considerentele cererii arată că instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele de casare invocate împotriva sentinței nr. 1379/01.09.2008 a Tribunalului Suceava în Decizia nr. 209/27.02.2009 a Curții de Apel Suceava. De asemenea, contestatorul reiterează motivele de recurs formulate împotriva sentinței nr. 1379/01.09.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă.
Cât privește motivele de contestație în anulare formulate de către contestator, curtea constată că prin decizia nr. 209/27.02.2009 a fost admis recursul acestuia și a fost casată sentința nr. 1379/01.09.2008 a Tribunalului Suceava cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. S-a reținut în considerentele acestei decizii că instanța de fond nu a stabilit obiectul litigiului așa încât nu a cercetat fondul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 din Codul d e procedură civilă " otărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale saucând instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
În primul rând, prin decizia nr. 209/27.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceavaa fost admis în totalitate recursul contestatorului fiind casată sentința cu trimitere spre rejudecare.
De altfel, dispozițiile art. 312 alin. 3 teza a II-a stabilesc că, în situația în care sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară. În cazul casării în totalitate a hotărârii nu este necesar a fi reținute în decizia de casare toate motivele, și cele de casare și cele de modificare.
Contestația formulată împotriva deciziei nr. 1178/13.10.2009 a Curții de Apel Suceava nu a fost motivată de către contestator, curtea urmând a verifica dacă există vreun motiv dintre cele prevăzute de art. 317 ori 318 Cod procedură civilă pentru anularea acestei decizii.
Prin decizia nr. 1178/13.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admis recursul formulat de intimata Casa Județeană de Pensii S, a fost modificată sentința nr. 1413/25.06.2009 a Tribunalului Suceava și, în rejudecare, a fost admisă excepția autorității lucrului judecat și respinsă acțiunea formulată de către contestator.
În conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. 1 din Codul d e procedură civilă " otărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență."
Din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 9 dosar recurs rezultă că contestatorul a fost legal citat pentru ziua când s-a soluționat recursul și, de altfel, a și fost prezent la judecarea acestuia.
De asemene, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, ambele hotărâri fiind date de către instanțe competente a soluționa pricina.
Cu privire la eventuala incidență în cauză a motivelor de anulare prevăzute de art. 318 din Codul d e procedură civilă, curtea constată că prima teză a textului legal citat se referă la greșeli de fapt, involuntare săvârșite de instanța de recurs, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Toată motivarea contestației în anulare se referă la fondul cauzei și nu indică vreo greșeală materială care să fi stat la baza deciziei atacate. Cea de-a doua teză reglementată de art. 318 Cod procedură civilă nu are aplicabilitate în speță întrucât contestatorul nu a avut calitatea de recurent în recursul soluționat prin decizia nr. 1178/13.10.2009 a Curții de Apel Suceava.
Față de cele arătate, curtea, în temeiul art. 320 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge contestația în anulare ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr. 1178 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Jud. recurs
Tehnored.
Ex. 2/23.02.2010
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Maierean Ana, Vințilă Narcisa
