Recalculare pensii. Decizia 144/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 144/R/2010
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 2597/R din 20 noiembrie 2009 Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimata CASA JUDETEANĂ DE PENSII C, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este scutită de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 ianuarie 2010, prin registratura instanței, contestatorul a depus la dosar un script.
De asemenea, se constată că prin contestația în anulare contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Totodată, se constată că prin contestația în anulare contestatorul s-a înscris în fals și solicită trimiterea întregului dosar la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ pentru ancheta judiciară cu privire la considerentele reținute în decizia împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 180- art. 184.pr.civ. respinge această cerere, având în vedere că procedura înscrierii în fals se referă la înscrisuri folosite în probațiunea cauzei și nu la hotărârea judecătorească împotriva căreia s-a formulat o cale extraordinară de atac.
Curtea constată prezenta contestație în anulare în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 2597/R din 20 noiembrie 2009 Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr-, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2072 din 09 iulie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, care a fost menținută.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că reclamantul recurent a fost pensionat în baza Legii nr. 3/1977, pentru limită de vârstă și vechime integrală în muncă, prin decizia de pensionare nr. -/20.04.1990, începând cu data de 01.05.1990, reținându-se că a avut o vechime totală în muncă de 36 ani, 4 luni și 28 zile, întregite la 36 de ani, din care 18 ani, 11 luni și 16 zile în grupa a - II - a de muncă și 13 ani, 10 luni în grupa a - III - a de muncă ( 11 dosar fond), pensie recalculată ulterior ca urmare a intrării în vigoare a HG nr. 1550/2004, OUG nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005 și HG nr. 550/2005 ( 75 dosar fond) și mai apoi, recalculată conform OUG nr. 19/2007, prin decizia nr. -/01.07.2007 ( 186 dosar fond).
Reclamantul a fost nemulțumit de această din urmă decizie, pe motiv că i s-ar fi modificat stagiul de cotizare utilizat la calculul punctajului mediu anual.
Potrivit art. 2 alin. 3 din HG nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, respectiv de 30 de ani în cazul reclamantului, acesta fiind pensionat în anul 1990.
De altfel, printr-o decizie în interesul legii nr. 40/22.09.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001, și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, adică 30 de ani.
Prin urmare, Curtea a constatat că chiar dacă reclamantul a avut o vechime efectivă mai mare în muncă, stagiul de cotizare complet care putea fi luat în considerare la determinarea punctajului mediu anual era cel de 30 de ani prevăzut de Legea nr. 3/1977.
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la încuviințarea obiecțiunilor pârâtei la raportul de expertiză contabilă, de către prima instanță, Curtea le-a respins având în vedere prevederile art. 129 alin. 5.proc.civ. coroborat cu art. 212 alin. 1.proc.civ.
Potrivit art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 republicată, "(1) Punctajul anual al asiguratului se determina prin împărțirea la 12 punctajului rezultat in anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat in fiecare luna. Numărul de puncte realizat in fiecare luna se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile si adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectiva, comunicat de Institutul Național de Statistica si Studii Economice.
(2) Pentru perioadele in care Institutul Național de Statistica si Studii Economice a comunicat numai salariul mediu brut lunar pe economie la nivel anual punctajul anual al asiguratului se determina ca raport intre media lunara din anul respectiv a salariilor brute individuale, inclusiv sporurile si adaosurile, sau, după caz, a venitului asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, si salariul mediu brut lunar pe economie din anul respectiv, comunicat de Institutul Național de Statistica si Studii Economice.
(3) Pentru lunile pentru care Institutul Național de Statistica si Studii Economice nu a comunicat încă salariul mediu brut lunar pe economie se utilizează (pentru întreaga luna) ultimul salariu mediu brut lunar pe economie comunicat.
(4) Punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
(5) Pentru perioadele asimilate, la determinarea punctajului anual al asiguratului se utilizează:
a) cuantumul pensiei de invaliditate sau al altor drepturi de asigurări sociale obținute in perioadele respective, in cazurile prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. a);
b) 25% din salariul mediu brut lunar pe economie din perioadele respective, pentru cazurile prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) si c) si la art. 53 alin. (3).
(6) Pentru stagiul potențial, acordat asiguraților in drept sa obțină o pensie de invaliditate, punctajul anual al asiguratului este de:
a) 0,75 puncte pentru gradul I de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap grav;
b) 0,60 puncte pentru gradul II de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap accentuat;
c) 0,40 puncte pentru gradul III de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap mediu.
(7) In cazul persoanelor care beneficiază de perioadele asimilate prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. a) si care in aceeași perioada obțin venituri pentru care se datorează contribuția de asigurări sociale, la calculul punctajului anual al asiguratului se iau in considerare, prin cumulare, veniturile asigurate cu cele stabilite pentru perioadele asimilate.
(8) Asigurații care, după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limita de vârsta, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumita perioada la sistemul public, regăsindu-se in una dintre situațiile prevăzute la art. 5, beneficiază de majorarea punctajului realizat in aceasta perioada cu 0,3% pentru fiecare luna, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar".
Prin urmare, pentru a putea beneficia de prevederile art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000 republicată, reclamantul ar fi trebuit, ca ulterior pensionării sale, să contribuie o anumită perioadă la sistemul public, pentru a beneficia astfel de majorarea punctajului realizat în această perioadă, cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar. Cu alte cuvinte, după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă și vechime corespunzătoare, la determinarea punctajului se iau în calcul anii lucrați după îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv limită de vârstă și vechime corespunzătoare. Or, reclamantul nu a dovedit faptul că a contribuit la sistemul public de pensii după data de 01.05.1990.
Este nefondată susținerea recurentului conform căreia instanța de fond ar fi încălcat dispozițiile art. 225.proc.civ. câtă vreme cererea în probațiune formulată de reclamant, vizând luarea unui interogatoriu pârâtei, a fost încuviințată de instanță la termenul de judecată din 02.10.2008, când s-a dispus și comunicarea unui exemplar din interogatoriu de la filele 8, 9 dosar fond cu pârâta intimată ( 147 dosar fond), dispoziție reiterată de către instanță la termenul din 05.02.2009, când s-a dispus citarea pârâtei cu un exemplar din interogatoriul formulat în dosarul conexat nr- ( 204 dosar fond).
Adresa depusă de experta la dosarul de fond, prin registratura instanței la data de 07.07.2009 ( 255 dosar fond) nu este o probă în sensul pretins de art. 167 și urm. proc.civ. ci o simplă manifestare a poziției expertei, prin care aceasta arată că menține concluziile din raportul de expertiză contabilă judiciară, astfel cum au fost completate la 17.03.2009.
Având în vedere că în cauză nu erau îndeplinite prevederile art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000, în mod corect prima instanță nu a luat în considerare concluziile expertizei în ceea ce privește drepturile cuvenite reclamantului în baza acestui text legal.
Reclamantul a susținut prin memoriul de recurs că s-a pensionat în baza Decretului-lege nr. 60/1990, privind pensionarea cu reducere de vârsta a unor salariați, însă, Curtea constată că actul normativ în baza căruia a fost deschis dreptul la pensie al reclamantului pentru muncă depusă și limită de vârstă a fost Legea nr. 3/1977, iar nu Decretul-lege nr. 60/1990, așa cum rezultă din decizia de pensionare nr. -/20.04.1990 ( 11 dosar fond).
Toate celelalte susțineri ale recurentului, că nu s-a ținut seama de anumite dispoziții legale, de practica CEDO, etc. urmează să fie înlăturate de către C ca excedând obiectului cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește așa zisa ignorare de către prima instanță a hotărârilor judecătorești depuse de reclamant în susținerea pretențiilor sale ( 19-23 dosar fond), Curtea constată că neluarea în considerare de către prima instanță a practicii judiciare a altor instanțe într-un anumit domeniu nu se circumscrie motivelor de casare ori de modificare prevăzute de art. 304.proc.civ.
. de către prima instanță a obiecțiunilor la expertiza contabilă, formulate de către pârâtă, se circumscrie art. 212.proc.civ. neconstituind un motiv de nelegalitate a hotărârii instanței de fond.
Pe cale de consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 3041, art. 312 alin. 1.proc.civ. Curtea a respins ca nefondat prezentul recurs.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul, arătând că instanța de recurs nu putea să ignore și să suprime în admiterea recursului dispozițiile art. 225 Cod procedură civilă, care este probă câștigată procesului în cele două dosare ale Tribunalului Cluj.
Contestatorul solicită să se cerceteze cele 6 motive de casare prevăzute în motivul de recurs nr.3 precum și cele nouă motive de casare prevăzute în motivul nr.4 de recurs.
Un alt motiv al contestației în anulare, este faptul că reclamantul a fost pensionat pe baza Decretului - Lege nr.60/1990, în caz contrar nu putea ieși la pensie pentru limită de vârstă și vechime completă, așa cum face dovada decizia de pensie.
Nici pârâta nu susține contrariul adevărului juridic și împotriva actului de la dosar.
Contestatorul solicită verificarea stării de fapt și modificarea deciziei civile atacate, spre cele legale în acest dosar. Din această eroare juridică a urmat restul erorilor judiciare, într-un stat de drept ce înseamnă legalitate. Acesta se înscrie în fals împotriva acestei decizii și citează: " iar nu Decretul - Lege nr.60/1990, așa cum rezultă din decizia de pensionare nr.-/20.04.1990".
Mai arată că toate deciziile redactate de către pârâta Casa Județeană de Pensii au fost contestate în termen legal, acest lucru trebuia să fie invocat de pârâtă, nu de instanța de recurs.
Solicită trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, pentru a preîntâmpina erori judiciare voite, în detrimentul cetățeanului, precum și admiterea motivului de casare, cu constatarea că toate deciziile au fost contestate în termen legal, cum reiese din cele două dosare conexate la dosar.
Un alt motiv este acela că nu are ce căuta în motivarea deciziei prin care i s-a respins recursul, "cuantumul pensiei de invaliditate", "pentru stagiul potențial, acordat asiguraților în drept să obțină o pensie de invaliditate, acordat asiguraților în drept să obțină o pensie de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap grav, 0,60 puncte pentru gradul II de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap accentuat, 0,40 puncte pentru grupa III de invaliditate, respectiv pentru cei cu handicap mediu".
Contestatorul arată că este falsă invocarea pensiei de invaliditate, deși acesta a fost pensionat pentru limită de vârstă și vechime completă.
La data pensionării a îndeplinit cumulativ cele două condiții de vârstă maximă și vechime maximă, dar instanța de recurs le-a ignorat și suprimat în mod ilegal.
Arată că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivul de casare ce constă în faptul că expertul de specialitate a fost ignorat și suprimat, iar completul de judecată s-a substituit în mod ilegal, abuziv în expert de specialitate în materie de calculator, în lipsă de calculator, un creier uman nu poate să substituie în calculator ce probează o realitate din viața socială.
Nu s-a pus în discuție publică excepția decăderii din dreptul de a mai completa sau preciza motivele de recurs, ce constituie o ilegalitate din partea completului de judecată.
Completul de judecată era obligat să pună în discuție publică cu ajutorul unei adrese din partea completului de judecată, netrimiterea unei adrese la domiciliul contestatorului, având în vedere că a cerut judecarea în lipsă, față de cele de mai sus, completul de judecată a încălcat legea și principiile dreptului.
Instanța mai era obligată în baza rolului activ prevăzut de Codul d e procedură civilă să solicite prin adresă trimisă contestatorului de a pune în discuție necesitatea unei contraexpertize judiciare de specialitate, pentru a se confirma sau infirma concluziile expertizei de la dosar. Acesta ar fi de acord cu o contraexpertiză, nu din partea completului de judecată, ci numai prin intermediul Biroului local de expertize, pentru respectarea adevărului în acest dosar.
Pentru a se putea susține din partea instanței că a fost pensionat de gradul I, gradul II și gradul III de invaliditate, trebuia să fi fost trimis în fața unei comisii medicale care avea ca atribuții legale să stabilească gradul de invaliditate.
Examinând contestația în anulare formulată în cauză, Curtea de Apel reține următoarele:
Primul motiv invocat referitor la necercetarea de către instanța de recurs a motivului de casare nr. 3 din memoriul de recurs, respectiv încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă este nefondat. Din considerentele deciziei rezultă că instanța de recurs s-a pronunțat asupra motivului de recurs invocat de contestator, apreciindu-l ca fiind nefondat.
Prin al doilea motiv de contestație în anulare s-a invocat că în mod greșit a reținut instanța de recurs că reclamantul s-a pensionat în temeiul Legii 3/1977, el fiind pensionat în conformitate cu Decretul - Lege 60/1990.
Prin "eroare materială", ca temei al unei contestații în anulare în sensul art. 318 Cod procedură civilă (invocat de contestator) se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite. În această categorie se încadrează erorile comise în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului. Greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, contestația în anulare neconstituind un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate.
Eventuala reținere eronată de către instanța de recurs a actului normativ în temeiul căruia s-a deschis dreptul la pensie al contestatorului nu reprezintă o eroare materială în sensul art. 318 Cod procedură civilă, chiar contestatorul calificând-o ca fiind o "eroare judiciară". De altfel, se constată că acest aspect a fost analizat în recurs iar ceea ce se urmărește de fapt este promovarea unui recurs la recurs, ceea ce nu este admisibil.
În plus, Decretul - Lege 60/1990 reglementează în mod temporar o excepție de la aplicarea uneia dintre condițiile prevăzute de Legea 3/1977 pentru acordarea dreptului la pensie (respectiv reducerea vârstei de pensionare), pensia însă acordându-se și persoanelor care îndeplinesc condițiile derogatorii în temeiul Legii 3/1977.
Contrar celor invocate prin al treilea motiv de recurs se reține că instanța de fond a reținut că reclamantul nu a contestat decizia de recalculare a pensiei dispusă în temeiul OUG 4/2005. Or, greșelile materiale ca temei al unei contestații în anulare trebuie să aparțină instanței de recurs.
Împrejurarea că în considerentele deciziei pronunțate în recurs s-au redat integral dispozițiile art. 78 din Legea 19/2000, care se referă și la punctajul pentru stagiul potențial acordat asiguraților în drept să obțină o pensie de invaliditate, nu reprezintă o eroare materială în sensul art. 318 Cod procedură civilă, în condițiile în care instanța de recurs și-a întemeiat soluția pe dispozițiile alin. (8) al art. 78 din Legea 19/2000.
Prin al cincilea motiv de contestație în anulare se invocă aplicarea greșită de către instanța de recurs a dispozițiilor art. 78 alin. (8) din Legea 19/2000. Așa cum s-a învederat anterior, aplicarea eronată a unor dispoziții legale reprezintă eventual o eroare de judecată și nu o eroare materială care să poată fi îndreptată pe calea unei contestații în anulare.
Contrar celor susținute prin motivele șase și opt din contestația în anulare, instanța de recurs s-a pronunțat cu privire la expertiza efectuată în cauză, iar efectuarea unei contraexpertize nu era obligatorie, în condițiile în care s-au încuviințat obiecțiuni, art. 212 alin. (2) prevăzând în mod expres că dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută va dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.
Nici motivul șapte din contestația în anulare nu este întemeiat. Procedura de citare fiind legal îndeplinită cu contestatorul, instanța de recurs nu avea obligația legală de a emite o adresă prin care să informeze contestatorul cu privire la excepțiile invocate din oficiu.
Așa cum s-a reținut și în analiza motivului patru din contestație, instanța de recurs nu a reținut că reclamantul ar beneficia de o pensie de invaliditate, redarea integrală a art. 78 din Legea 19/2000, articol care se referă și la pensia de invaliditate, nefiind de natură a determina o concluzie contrară.
Întrucât nu s-a reținut de către instanța de recurs că reclamantul ar fi primit o altă decizie de pensionare, în afară de cele două pe care le-a contestat, nici ultimul motiv de contestație în anulare nu este întemeiat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 320 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 2597/R din 20.11.2009 a Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./Dact.
4 ex./11.02.2010
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
