Recalculare pensii. Decizia 1457/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 8449/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.1457/
Ședința publică din 09.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR 2: Mariana Constanța Anastasiei C -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.5751 din data de 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata personal, legitimată cu CI seria - nr.-, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 04.03.2009, de către intimata, întâmpinare în dublu exemplar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatei cuvântul în combaterea recursului.
Intimata solicită respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5751/17.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta C împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului Bao bligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.09.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.2062/18.04.2005 emisă de SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin decizia nr.-/06.12.2006 fost recalculate drepturile de pensie cuvenite reclamantei, în conformitate cu OUG nr.4/2005.
Prin cererea înregistrată la casa locală de pensii reclamanta a solicitat în baza art.7 al.3 din OUG nr.4/2005, recalcularea pensiei, în sensul de a se lua în considerare și veniturile suplimentare realizate ca urmare a utilizării sistemului de retribuire în acord global, atestate de adeverința nr.2062/18.04.2005 emisă de SC SA.
Tribunalul a constatat că pârâta nu a soluționat cererea de recalculare a pensiei în termenul legal prevăzut de art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005, coroborat cu art.86 din Legea nr.19/2000, această cerere trebuia soluționată în 45 de zile de la înregistrare.
S-a apreciat că veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. S-a statuat așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
OUG nr.4/2005 stabilește prin art.1 și 2 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001 se face cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000.
Potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Astfel, prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005 se precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 a OUG nr.4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
S-a apreciat de către tribunal că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirmă în art.2 al legii cadru, principiul contributivității, mai sus menționat. Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent.
Instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar asigurații trebuie să primească o contraprestatie din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Față de argumentele de mai sus, instanța, văzând și dispozițiile art.155 lit.e și f din Legea nr.19/2000, a apreciat ca întemeiată acțiunea, iar în baza art.7 alin.5 din în baza OUG nr.4/2005, a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.09.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.2062/18.04.2005 emisă de SC SA.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termenul legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, potrivit dispozițiilor art.4 și 5 din Legea nr.2/1983, care reglementa lucrul în acord global, veniturile suplimentare reprezentând acord global reprezentau partea variabilă a retribuției, pe lângă retribuția tarifară, neavând caracter permanent.
Susține recurenta că la calculul drepturilor de pensie întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității prevăzut la art.2 lit.b din Legeanr.19/2000, atât pentru persoanele ce au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate, astfel că la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă.
Mai arată recurenta că sporurile cu caracter permanent care se au în vedere la calcularea drepturilor de pensie sunt cele prevăzute de Legea nr.49/1992 și OUG nr.4/2005, forma de retribuire în acord global nefăcând parte din sporurile cu caracter permanent, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr.736/24.10.2006, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005.
Intimata-reclamantă Cad epus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiil0r art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță, reținând că potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000 prin raportare la art.2 lit.e din același act normativ, se impune recalcularea drepturilor de pensie ale intimatei prin luarea în considerare a veniturilor atestate de adeverința nr.2062/18.04.2005 emisă de SC SA, prin care au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale corespunzătoare.
Chiar dacă aceste venituri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, aceste sume se impun a fi valorificate, instanța de fond dând eficiență în mod corect dispozițiilor art.78 al.1 din Legea nr.19/2000 și principiului contributivității reglementat de art.3 din Legea nr.3/1977, reiterat în art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, potrivit cu care se impune ca toate veniturile obținute de contestator, pentru care s-a calculat și achitat contribuția de asigurări sociale să fie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie.
Principiul contributivității trebuie aplicat cu prioritate iar dispozițiile OUG nr.4/2005, care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000, act normativ cu forță juridică superioară, care reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale. Normele legale se interpretează în mod sistematic și cum dispozițiile art.2 lit.e au valoare de principiu, acestea trebuie să aibă întâietate față de celelalte norme juridice.
Dând eficiență principiului contributivității, nu se poate reține că instanța de fond nu a respectat principiul egalității, întrucât acesta nu exclude principiul contributivității. Principiul egalității la care face referire recurenta nu conduce la uniformizarea drepturilor de pensie ci asigură un tratament nediscriminatoriu, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege, cu respectarea însă a proporționalității între contribuțiile plătite de participanții la sistemul public de pensii și drepturile cuvenite acestora.
În ceea ce privește Decizia nr.736/2006 a Curții Constituționale invocată de către recurentă, Curtea reține că aceasta se referă la dreptul legiuitorului în exclusivitate, de a decide condițiile și criteriile de acordare a drepturilor pentru asigurări și asistență socială, dar, în ceea ce privește verificarea încasării contribuțiilor pentru asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut parte sau nu din baza de calcul a pensiilor, constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete, individuale, iar soluționarea revine în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.
Curtea reține că tribunalul a pronunțat o hotărâre temeinică și legală sub toate aspectele, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art.312 (1) Cod pr.civilă. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.5751 din data de 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.
Dact LG/2 ex./06.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Adela Cosmina BodeaJudecători:Adela Cosmina Bodea, Mariana Constanța Anastasiei
