Recalculare pensii. Decizia 1497/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (8364/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1497 /
Ședința publică de la 10.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER:
*********************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5614 din data de 10.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16.019/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant, prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.25033/2008, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 02.03.2009, după care,
Curtea invocă, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea excepției și, în consecință, respingerea recursului ca tardiv declarat, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței fiscale nr.19/28.10.2008, pe care o depune la dosar. Depune la dosar și concluzii scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția tardivității declarării recursului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5614 din data de 10.09.2008, pronunțată în dosarul nr.16019/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul G, împotriva pârâtei CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B () și a obligat-o pe aceasta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.07.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate prin adeverința nr.93/31/48/27.02.2008, emisă de PROIECT - (Institutul Național de pentru Telecomunicații).
De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită, potrivit prezentei sentințe și cea efectiv încasată, pe perioada 01.12.2005 la zi.
Totodată, obligat pârâta către reclamant, la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele, în fapt și în drept:
Prin decizia nr. 76211/ 07.02.1987 reclamantului i-a fost acordată pensie pentru limită de vârstă și muncă depusă începând cu 01.06.1987, dreptul la pensie al acestuia fiind deschis în temeiul Legii nr.3/1977, anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000.
Conform art. 1 din nr.OUG 4/2005 pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de acest act normativ. În speța de față, întrucât drepturile inițiale de pensie au fost stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977, reclamantul trebuia să beneficieze de recalcularea prevăzuta de OUG nr. 4/2005.
Deși operațiunile de recalculare a pensiei trebuiau îndeplinite din oficiu de către pârâtă, reclamantul a formulat și o cerere având acest obiect, înregistrată la Casa Loca de Pensii sector 3, cu luarea în considerare a veniturilor atestate de adeverința 95/31/48 din data de 27.02.2008 și Anexa acesteia emisa de PROIECT, anexata cererii de recalculare. În ceea ce privește dovada depunerii acestei adeverințe, la dosar tribunalul a constatat că la dosar se regăsește bonul de înregistrare(10), pentru recalcularea în baza OUG nr. 4/2005 interesând, în mod evident, numai veniturile obținute până la data de 01.04.2001. Pentru perioada următoare, aceste sporuri urmând a fi valorificate începând cu data stabilirii drepturilor pentru stagiul suplimentar realizat după înscrierea la pensie.
Din actele dosarului, tribunalul a constatat că pârâta nu a emis o astfel de decizie de recalculare a pensiei în temeiul OUG nr. 4/2005, deși operațiunile de evaluare trebuiau finalizate prin emiterea unei decizii, conform art. 7 alin. 1 din acest act normativ.
Prin urmare, instanța de fond a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantei, prin emiterea unei decizii, în baza OUG nr. 4/2005; în această decizie instanța urmând a valorifica și veniturile atestate de adeverințele menționate, conform celor expuse anterior, respectiv numai veniturile obținute anterior datei de 01.04.2001.
Aceasta întrucât, potrivit art.2 din ordonanța susmenționată, recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Referitor la temeinicia cererii de recalculare, tribunalul a reținut că din adeverința nr.95/31/48 din 27.02.2008 și anexa acesteia emisa de PROIECT A, tribunalul a reținut că în perioada 16.03.1956-16.07.1987 reclamantul a fost salariatul Institutului de Cercetări si Tehnologice in Telecomunicații (in prezent SC Proiect SA) iar in perioada 1971-1991 salarizarea în institut s-a făcut în sistem de acord global. În cuprinsul adeverinței menționate, angajatorul a făcut și mențiunea expresa că toate veniturile suplimentare au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-a reținut și plătit CAS.
Instanța de fond a invocat dispozițiile art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 și raportând situația de fapt reținută la dispozițiile legale sus-menționate a reținut că veniturile realizate cu titlu de acord global și alte sporuri cu caracter permanent trebuiau luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual și a pensiei ca prestație de asigurări sociale, deoarece aceste sume, așa cum s-a arătat în adeverință, au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Soluția contrară ar reprezenta atât o încălcare a dispozițiilor legale susmenționate cât și o încălcare a principiului contributivității consacrat de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 potrivit căruia, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuțiilor plătite.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă arată că referitor la luarea în calcul a veniturilor suplimentare obținute de reclamantă, solicită respingerea acțiunii, învederând instanței că mențiunea de la punctul VI din Anexa la OUG nr.4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prevede că:"Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie și după timppebază de tarife sau cote procentuale-.".
Recurenta-pârâtă precizează că această dispoziție este în concordanță cu prevederile legii-cadru în materia asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia operațiunii de recalculare guvernate de G nr. 4/2005, realizându-se cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Invocă prevederile art.164 din Legea nr. 19/2000, susținând că din cele menționate, tribunalul a constatat că din acestea a rezultat faptul că la determinarea punctajelor anuale, este imperios necesar să se valorifice pe lângă salarii și sporurile cu caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
De asemenea, mai precizează recurenta-pârâtă, veniturile suplimentare, obținute de reclamantă, nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art.12, din Legea nr.57/1974, privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Arată că această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumera îndemnizațiile, majorările și torurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr. 136/1976, pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile, nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale potrivit art.164, alin. 1, din Legea nr. 19/2000.
Astfel, recurenta-pârâtă consideră că pentru aceste motive legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie. De aceea, orice interpretări extinctive contravin textului de lege.
Mai mult, susține recurenta-pârâtă, textul OUG nr.4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale, care prin Decizia nr. 736/2006, s-a exprimat chiar cu privire la dispozițiile de la pct. VI, din Anexa la OUG Nr. 4/2005.
Concluzionând, recurenta învederează instanței de control judiciar că nu pot fi reținute hotărârile pronunțate în spețe similare, în sensul admiterii cererii, întrucât nu au relevanță juridică, în cauză, deoarece, în sistemul român de drept, precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, pentru că, așa cum a reliefat și literatura de specialitate, organele judecătorești doar aplică legea, nu o și creează. Indică, în acest sens, decizia civilă nr.139/22.01.2007 a Curții de Apel Alba -
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.4 și pct.9 și ale art.3041Cod procedură civilă, precum și normele de drept substanțial ale Legii nr.49/1992 privind modificarea si completarea unor reglementari din legislația de asigurări sociale și cele ale Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu completările ulterioare.
Prin întâmpinarea formulată (filele 10 - 11 dosar recurs), intimatul-reclamant Gas olicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii fondului.
La termenul din data de 10.03.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității declarării recursului.
Analizând, potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 din Codul d e procedură civilă, cu prioritate, excepția tardivității declarării recursului, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, astfel că o va admite ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Potrivit dispozițiilor art.301 din Codul d e procedură civilă:
"Termenul de recurs este de 15 zilede la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.".
În prezenta cauză, conform dovezii de primire și procesului-verbal de predare de la fila 32 din dosarul de fond, sentința atacată a fost în mod valabil comunicată recurentei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului B la data de 21.10.2008, iar recursul împotriva acesteia a fost declarat la data de 07.11.2008, așa cum rezultă din mențiunile aplicate cu ștampila, pe plicul de expediere prin serviciile poștale (fila 5 din dosarul de recurs).
Ca urmare, cum recurenta-pârâtă nu a făcut vreo dovadă contrară celor reținute, iar în materia litigiilor de asigurări sociale se aplică regula generală instituită de normele de procedură civilă suscitate, întrucât"legea nu dispune altfel" (art.157 din Legea nr.19/2000), Curtea constată că, în speță, recursul împotriva hotărârii fondului a fost declarat cu depășirea termenului legal de 15 zile, termen care, potrivit dispozițiilor art.101 din Codul d e procedură civilă se calculează pe zile libere (nu intră la socoteală nici ziua când a început și nici ziua când s-a sfârșit termenul).
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art.301 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că excepția tardivității este întemeiată, astfel că o va admite ca atare și, în consecință, va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5614 din data de 10.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16.019/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,10.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 06.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
