Recalculare pensii. Decizia 1498/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(8576/2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 1498/
Ședința publică de la10.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5806/23.09.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16.998/3/As/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 03.03.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatului-reclamant, care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5806/23.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, a obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului să emită o nouă decizie de pensie, prin care să recalculeze, în temeiul OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, prin luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverințele nr. 153/08.02.2008 emisă de SC SA. și nr. 378/14.04.2008 emisă de SC SA.
În considerente a reținut că reclamantul este beneficiarul unei pensii de limită de vârstă plătită de 1,fiind pensionat în anul 1997.
Prin urmare, drepturile sale de pensie au fost reevaluate, în temeiul dispozițiilor HG nr. 1550/2004, începând cu 01.12.2005.
Ulterior, reclamantul a depus la Casa Locală de Pensii, cerere de recalculare, la care a anexat adeverințele nr.378/14.04.2008, nr. 153/08.02.2008, care nu au fost valorificate până în prezent, fapt confirmat de înscrisurile depuse la dosar și de reprezentanta pârâtei la acest termen, care a pus concluzii de respingere a cererii, pe motivul că veniturile ce se solicită a fi valorificate nu au caracter permanent.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005, decizia prevăzută la alin. 1 poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturile cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 01.04.2001.
Tribunalul a reținut că retribuția în acord global și prin plata de prime presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art.1, Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În privința formelor de retribuire în acord și prime, se menționează în anexa 1 Ordonanței de Urgență nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarif sau cote procentuale, premiile anuale sau premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială - dreptul comun în materie dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Acest principiu este consacrat expres de art. 2 din Legea nr. 19/2000 care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat de către Tribunal că în speță au aplicabilitate aceste dispoziții legale cu valoare de principiu, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global și prin plata de prime anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente. Plata contribuțiilor de asigurări sociale în ambele situații impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global și prin plata de prime nu ar corespunde unei contraprestații care să fi justificat reținerea lor.
Pârâta trebuie să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire în acord și prin plata de prime, într-adevăr, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă, conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul de pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurările sociale, or, acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar), în considerarea prevederilor legale și a adeverinței eliberate de fostul angajator al reclamantei, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat.
Având în vedere cele expuse și dispozițiile art. 87 și art. 155 din Legea nr. 19/2000, Tribunalul a obligat pârâta să emită reclamantului o nouă decizie de pensie, prin care să recalculeze, în temeiul OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, prin luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverințele nr. 153/08.02.2008 emisă de SC SA. și nr. 378/14.04.2008 emisă de SC SA.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, sentința civilă fiind dată cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9. pr. civ.).
Motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4. pr. civ. are în vedere depășirea de către judecători a atribuțiilor conferite prin lege, incursiunea lor în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
Tribunalul a reținut în considerentele sentinței civile recurate că în mod greșit 1 nu a luat în considerare veniturile evidențiate în adeverințele depuse de reclamant, apreciind că această soluție ar reprezenta o încălcare a principiului contributivității statuat în art. 2, lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În privința veniturilor obținute de reclamant cu titlu de "acord și prime" conform adeverințelor menționate, recurenta aaî nvederat instanței de recurs următoarele:
Normele generale se caracterizează prin aceea că au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramură de drept. În domeniul drepturilor de asigurări sociale, Legea nr. 19/2000 reprezintă dreptul comun.
Normele speciale sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele derogând de la dreptul comun.
Actele normative referitoare la sporuri sunt, în domeniul drepturilor de asigurări sociale, norme cu caracter special.
Întrucât normele speciale sunt derogatorii, în procesul aplicării lor, ele cunosc un regim restrictiv, fiind de strictă interpretare.
Având în vedere că potrivit OUG nr. 4/2005 (aprobată prin Legea nr. 78/2005), normă juridică ce are caracter special, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire în acord, obligarea Casei de Pensii la emiterea unei decizii cu luarea în calcul a veniturilor menționate în adeverințe, este netemeinică și nelegală.
Instanța de fond a încălcat principiul juridic conform căruia norma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplica cu întâietate.
Având în vedere cele mai sus arătate, solicită admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat, reținerea cauzei spre rejudecare, casarea sentinței civile nr. 5806/23.09.2008, pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr-, iar pe fondul cauzei, respingerea ca netemeinică și nelegală, a acțiunii formulate de recurentul-reclamant.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, cât privește motivele circumscrise temeiului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. pr. civ, Curtea reține, în acord cu statuările primei instanțe, că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitatea la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
În speță, s-a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite petentului, intimata nu a valorificat sumele încasate, prevăzute în adeverințele depuse la dosar.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul realizat de angajat, totodată art. 1 din Decretul nr. 389/1972, dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Cât privește OUG nr. 4/2005, aceasta stabilește că recalcularea
pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, iar în privința formelor de retribuire în acord și premiilor acordate, în anexa 1 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare.
Or, veniturile suplimentare obținute de petent au avut caracter de continuitate, fiind incluse în câștigul brut realizat, față de care s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale, astfel că trebuie avute în vedere la recalcularea pensiei.
Se reține, de asemenea, că și art. 3 din Legea nr. 3/1977 ocrotea dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă, pe baza contractului de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, principiul fiind reiterat și prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite.
Față de reglementările anterior enunțate, se apreciază că au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din el, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar duce la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, prima instanță a stabilit că și veniturile suplimentare menționate în adeverințele depuse la dosar trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.
De asemenea, nepertinentă este și invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 4. pr. civ. întrucât pronunțându-se asupra pretențiilor reclamantului vizând prestații de asigurări sociale, instanța nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, intrând în sfera de competență altei puteri constituite în stat, ci a exercitat competență proprie, în aplicarea dispozițiilor exprese ale art. 155 lit. e) și f) din Legea nr. 19/2000.
Rezultă așadar, pe baza celor expuse, că hotărârea atacată este temeinică și legală, iar recursul, nefondat, urmând a fi respins în consecință, potrivit art. 312 alin. 1. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5806/23.09.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16.998/3/As/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red:
Tehnored:
2 EX./18 03.2009
Jud. fond:
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
