Recalculare pensii. Decizia 154/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.154/
Ședința publică din 19 februarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în localitatea, str.1 -,. 5..3,.18, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2748 din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant, lipsă fiind intimata pârâtă Oficiul de Pensii de Stat din Cadrul Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru, iar recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinare.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii, susținând că a întârziat în formularea contestației datorită tergiversării soluționării cererilor sale adresate Ministerului Muncii. În raport de aceasta, se impunea admiterea cererii sale de repunere în termen, instanța de fond putând constata temeinicia cererii sale.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2748/31 octombrie 2007, Tribunalul Harghitaa respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Națională de pensii și alte drepturi și asigurări sociale prin Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. -/22.12.1999 reclamantului i-a fost stabilită pensia pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu plata drepturilor din 01.01.2000. Drepturile de pensie ale petentului au fost stabilite în baza Legii nr. 3/1977 și a nr.HG 267/1990.
Această decizie, i-a fost comunicată reclamantului la data de 03.01.2000 și contestată la instanța de judecată la 17 septembrie 2007.
În acest context, și în baza prevederilor art. 87 din Legea nr. 19/2000, instanța a constatat că decizia nr. -/22.12.1999 a fost contestată cu mult peste termenul de 45 de zile, prevăzut de acest text de lege.
De asemenea, ultima decizie de recalculare a pensiei reclamantului, respectiv Decizia nr. -/03.04.2007, comunicată la 10.04.2007, a rămas definitivă pe fondul necontestării în termen - art. 88 din Legea nr. 19/2000.
Faptul că reclamantul s-a adresat Ministerului Muncii și Solidarității Sociale cu o serie de petiții în anii 2001 și 2003, nu este de natură a înlătura prevederile exprese, reglementate de Legea nr. 19/2000.
Deși reclamantul susține că ar fi în termenul de prescripție, deoarece a contestat cuantumul pensiei la organul superior, respectiv Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (12.03.2001), fapt ce ar atrage întreruperea prescripției,din probatoriul administrat în cauză rezultă că nici în această situație termenul de 45 de zile nu este respectat. Astfel, de la comunicarea deciziei de pensionare ( 03.01.2000 ) și până la data înaintării primei petiții ( 12.03.2001 ), termenul prevăzut de art.87 din Legea nr. 19/2000 este cu mult depășit.
Astfel, având în vedere cele de mai sus, și ținând cont de prevederile legale în materie, instanța a procedat la respingerea acțiunii reclamantului ca tardiv introdusă.
Reclamantul a declarat recurs împotriva hotărârii anterior descrise, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
În susținerea căii de atac, s-a invocat depunerea la dosarul cauzei a două copii de pe decizii de pensionare aflate în situații similare cu cea a reclamantului, care atestă în mod clar diferența cuantumului de pensie, înscrisuri pe care prima instanță le-a ignorat în mod nejustificat, reținând tardivitatea cererii.
De asemenea, prin memoriul de recurs reclamantul a susținut că, în raport de prevederile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se află în termenul de prescripție de 3 ani, față de ultima prestație acordată prin Decizia nr. -/03.04.2007, deoarece, potrivit art. 169 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare.
În plus, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin.4 din nr.OUG4/2005, emitentul deciziei de pensionare trebuia să procedeze din oficiu la revizuirea acesteia, deoarece scopul adoptării respectivului act normativ a fost asigurarea unei pensii egale la condiții egale de pensionare, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Reclamantul a mai susținut că prezentul litigiu a fost generat de operațiunea eronată de calcul a pensiei, care se regăsește în decizia inițială de pensionare, din 22 decembrie 1999, eroare preluată ulterior, prin decizia de recalculare din 3 aprilie 2007, însă faptul necontestării în instanță a primei decizii nu îi poate anula un drept prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât, față de ultima decizie, se află în termenul de prescripție de 3 ani.
De asemenea, nu s-a ținut cont de natura serviciului pe care l-a prestat, în calitate de miner, și nici de localitatea de domiciliu, în care nu există persoane cu calificare juridică, la care să fi putut solicita consultație juridică.
Soluția primei instanțe a mai fost criticată și sub aspectul nemanifestării unui rol activ în soluționarea litigiului, prin aceea că nu s-a dispus efectuarea unei expertize contabile privind modul de stabilire a pensiei și nu s-au comparat deciziile de pensionare emise în favoarea unor persoane aflate în situații similare cu a sa, decizii pe care le-a depus la dosarul cauzei.
În fine, recunoscând necontestarea în termen a deciziei inițiale, reclamantul a arătat că nu a rămas în pasivitate continuă, ci s-a adresat autorității centrale ( Ministerului Muncii și Protecției Sociale), de la care, însă, nu a primit nici un răspuns, ulterior aflând că acestea se află în posesia pârâtei, care nu i le-a comunicat pentru a putea acționa în consecință. În plus, invocarea de către prima instanță a prevederilor art. 2 din nr.OUG 170/2005 nu prezintă relevanță în cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamantul a precizat că a ieșit la pensie în luna decembrie 1999, iar conform prevederilor art. 10 din Legea nr. 3/1977, trebuia luată în calcul la stabilirea pensiei fie perioada 1990 - 1994, fie 1995 - 1999, ori, pârâta a avut în vedere o perioadă care nu se încadrează în ultimii 10 ani de activitate, și anume 1987 - 1992, fapt care a generat stabilirea eronată a drepturilor inițiale de pensie.
Pentru considerentele expuse, reclamantul a solicitat modificarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea sentinței civile contestate.
Examinând calea de atac dedusă judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin cererea adresată primei instanțe reclamantul a solicitat, invocând prevederile art.19 din Decretul nr.167/1958, repunerea în termenul de contestare a deciziilor de pensionare nr. -/1999 și -/2006, iar ulterior, completarea acestora prin luarea în calcul, la determinarea cuantumului pensiei, a sporurilor, indemnizațiilor și majorărilor de retribuție tarifară prevăzute de art. 4 alin.1 și 3 din nr.OUG 4/2005 și art. 2 alin. 1, 2, 4 și 5 din nr.OUG 170/2005, care nu au fost avute în vedere la stabilirea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă.
Drepturile inițiale de pensie ale reclamantului au fost stabilite prin decizia nr. -/22 decembrie 1999, care, nefiind contestată în termenul de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de art. 52 alin.4 din Legea nr. 3/1977, a devenit definitivă.
Ulterior, în baza actelor doveditoare noi, depuse de reclamant, pensia acestuia a fost supusă mai multor operațiuni de revizuire, ultima prin decizia din 3 aprilie 2007, cuantumul pensiei înregistrând majorări succesive.
Niciuna din aceste decizii nu a fost, însă, contestată în termenul de 45 de zile de la comunicare, astfel cum prevăd în prezent dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000. Prin urmare, deciziile de recalculare au devenit definitive, potrivit dispozițiilor art. 88 din lege.
Susținerea reclamantului, conform căreia, față de decizia emisă la data de 3 aprilie 2007 se află în termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, nu poate fi primită, întrucât Legea nr. 19/2000 reglementează strict materia drepturilor de pensie, astfel că, având un caracter special, are prioritate în raport cu reglementările de drept comun.
Pe de altă parte, termenul prevăzut de art. 87 din legea menționată, nu este un termen de prescripție, ci de decădere, având ca efect pierderea dreptului de a mai supune atenției instanței de judecată legalitatea deciziei necontestate.
În ceea ce privește cererea de repunere în termen, aceasta este de asemenea nefondată, formularea unor petiții adresate Ministerului Muncii și Solidarității Sociale neputând fi interpretată, în sensul prevederilor art. 103 Cod procedură civilă, ca fiind o împrejurare mai presus de voința părții, care ar fi împiedicat-o să uzeze de calea de atac împotriva deciziei de pensionare - recalculare în termenul prevăzut de lege.
Nu subzistă nici critica vizând obligația pârâtei de a proceda din oficiu la revizuirea pensiei, în temeiul prevederilor art. 7 alin. 4 din nr.OUG 4/2005, deoarece textul invocat vizează eventuale erori de calcul identificate din oficiu după emiterea deciziei de recalculare a pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, conform prevederilor art. 2 - 6 din menționata ordonanță. Or, reclamantul invocă greșeli în procedura stabilirii drepturilor inițiale de pensie, iar nu erori de calcul comise cu prilejul recalculării efectuate în baza prevederilor nr.OUG 4/2005.
Pe de altă parte, reclamantul nu a contestat decizia emisă în urma acestei operațiuni, la data de 30 noiembrie 2005 și nici nu a făcut dovada că s-ar fi adresat pârâtei cu o cerere de recalculare, conform prevederilor art. 7 alin. 3 din nr.OUG 4/2005, prin invocarea unor aspecte neavute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie recalculate potrivit dispozițiilor art. 2 - 6 din ordonanță. De asemenea, nu a făcut nici dovada formulării unei cereri de recalculare întemeiată pe prevederile art. 169 alin.1 din Legea nr. 19/2000, astfel că pretenția revizuirii unor decizii anterioare, necontestate în instanță în termenele prevăzute de lege, nu mai poate fi primită în modalitatea procedurală aleasă de reclamant.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază soluția primei instanțe ca fiind dată cu respectarea prevederilor legale în materie, examinarea criticilor formulate de reclamant cu referire la fondul cauzei neimpunându-se a fi examinate, în raport de prevederile art. 137 Cod procedură civilă.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în localitatea, str.1 -,. 5..3,.18, județul H, împotriva sentinței civile nr.2748/31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
17.03.2008
Jud.fond.;
Asist.jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
