Recalculare pensii. Decizia 1670/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1670/R/2008
Ședința publică din data de 16 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 110 din 27 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N privind și pe pârâta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B N, având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, lipsind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depuse la dosarul cauzei "Precizări scrise" înregistrate de pârâta intimată comunicându-i-se reclamantului un exemplar al acestui înscris.
Întrebat fiind de către președintele completului de judecată arată reclamantul că dorește lăsarea cauzei la o strigare ulterioară pentru a studia cuprinsul "precizărilor scrise" ce i s-a comunicat.
La reluarea cauzei, față de susținerea reclamantului că nu are cereri de formulat în probațiune sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Solicită reclamantul admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și susține oral memoriul de recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 110/F/27.02.2008 a Tribunalului Bistrița -N s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii B N și SC SA.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut:
Reclamantul, născut la 13.07.1956 a depus la 25.01.2007 (când avea 50 de ani și sase lui) cerere de pensionare înregistrată sub nr.11.147 la Casa Județeană de Pensii B-N, respinsă prin Decizia nr. 5306/21.02.2007 (ce face obiectul prezentei cauze), pentru neîndeplinirea condițiilor de reducere a vârstei standard de pensionare din Legea nr.19/2000, în sensul că stagiul de cotizare realizat în condiții speciale și grupa I de muncă nu permite reducerea necesară a vârstei standard de pensionare.
S-a reținut că în cuprinsul actului atacat că reclamantul a realizat un stagiu total de cotizare, la momentul înscrierii la pensie, de 38 ani, 4 luni și 19 zile, din care in grupa I: 18 ani, 9 luni și 25 zile; grupa II un an și 15 zile; condiții speciale: 5 luni și 18 zile ( din care 5 luni sunt anterioare lunii aprilie 2001); condiții normale: trei ani și patru luni; iar stagiul asimilat este de 5 ani, 8 luni și 19 zile( armata și facultatea de metalurgie).
În mod corect invocat reclamantul inserarea eronată în actul examinat, a vârstei standard de pensionare de 65 ani și a reducerii vârstei standard de pensionare datorită condițiilor speciale și deosebite de muncă de doar 4 ani în contextul în care potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.19/2000 cu referire la anexele 3 și 4 și art.167 indice1 și cu referire la tabelul nr.4 persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa de muncă conform legislației anteriore, respectiv condiții speciale de muncă beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare de 63 ani pentru bărbați dacă dreptul la pensie se deschide în perioada decembrie 2006-martie 2007,cum este cazul reclamantului, cu 10 ani și 10 luni deci stagiul de cotizare în grupa I de muncă este cuprins între 18 și 20 de ani împliniți. Astfel, în decizia contestată aceste date se impuneau a fi inserate, raportat la stagiul total de cotizare reținut.
Cu toate acestea, chiar prin înlăturarea erorilor menționate concluzia la care a ajuns pârâta Casa Județeană de Pensii B-N (de neîndeplinire a condițiilor de pensionare) este justă: la momentul formulării cererii de pensionare, raportat la vârsta petentului și stagiul de cotizare realizat nu se putea deschide dreptul acestuia la pensie.
Chiar în ipoteza in care s-ar fi reținut un stagiu de cotizare in grupa I de muncă, anterior datei de 1.04.2001, de 19 ani, 4 luni și 20 zile, cât a conchis expertul contabil ce a întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară fila 760-824(prin includerea perioadei în care reclamantul a lucrat la . SA 6 Reșița în perioada 01.07.1973-30.09.1973 la. " " SA în perioada 22.07.-17.09.1974, 22.07-13-09.1975 și 13.07-15.09.1977 la." 16 Februarie " SA C-N în perioada 03.08-26.09.1976 și la.""SA B în perioada 22.09.1982-01.04.2001 potrivit adeverințelor menționate în tabelele de la filele 769 și 768),tot nu s-ar fi putut admite cererea de pensionare reclamantului, căci reducerea vârstei standard de pensionare de 63 ani se făcea tot cu 10 ani si 10 luni pentru stagiul din grupa I, iar raportat la cei 50 de ani și 6 luni împliniți de acesta și stagiul total de cotizare realizat nu se putea realiza intrarea la pensie,pentru neîntrunirea condițiilor privind vârsta necesară de pensionare.
Pentru același considerent, fără succes s- invocat neluarea în calcul a perioadei în care, minor fiind, reclamantul a prestat muncă la SC Feroviare T SA timp de 58 zile, iunie - august 1970, aspect consemnat în adeverința nr- eliberată de societatea menționată. Este certă susținerea pârâtei potrivit căreia în Codul muncii este interzisă încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani și a celor de până la 18 ani în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase. Însă cât timp s-a efectuat încadrarea în muncă, potrivit confirmării făcute de angajator în adeverința eliberată, nu i s-a putut refuza angajatului recunoașterea perioadei în discuție ca vechime în muncă. În cauza pendinte se impune reclamantului să-i fie recunoscură perioada nemenționată ca stagiu de cotizare în grupa a doua de muncă, sens în care s-a concluzionat și de către expertul contabil (764 și 773). Cu toate acestea, la momentul solicitării adresate Casei Județene de Pensii,chiar prin luarea in calcul si a acestei perioade, nu erau îndeplinite condițiile de pensionare,astfel că tribunalul apreciat în sensul că pretenția de anulare a deciziei de pensionare nu poate fi soluționată favorabil.
S- considerat de esență, pentru soluționare pretenției dedusă judecății constatarea îndeplinirii condițiilor impuse de lege pentru pensionare, în sensul dorit de reclamant. S- cercetat afirmația acestuia că la momentul formulării cererii de pensionare, 25.01.2007, acesta avea un stagiu de cotizare însumat în grupa I de muncă (anterior datei de 01.04.2001) și în condiții speciale de muncă ( ulterior acestui moment, până la 26.09.2003) de 22 ani împliniți, cu consecința reducerii vârstei standard de pensionare de 63 de ani cu 13 ani, ceea ce ar semnifica îndeplinirea condiției de vârstă necesară la momentul înscrierii la pensie (50 ani și 6 luni).
Prin acțiunea principală reclamantul a solicitat instanței să dispună anularea adeverințelor nr.4304/11.07.2006, nr.4771/28.07.2006 și nr.5449 /19.07.2007 eliberat de "" SA pretins a nu reflecta corect activitatea desfășurată în cadrul societății cu referire la sporul de vechime, sporul de muncă grea și sporul de lucru sistematic peste program normal, respectiv orele suplimentare efectuare și să oblige pârâta la eliberarea acestor adeverințe in conformitate cu realitatea. Întrucât pe parcursul judecății au fost emise adeverințele nr.511/24.01.2007 și nr.1766/25.03.2007 (fila 184 și 186) care au completat și corectat datele scrise în adeverințele anterioare, aspect confirmat atât de reclamant, cat și de expertul care a întocmit raportul de expertiză tehnico-judiciară contabilă prin concluziile scrise reclamantul nu a mai insistat în cererea sa.
În discuție a rămas doar solicitarea reclamantului de a fi încadrată activitatea desfășurată de el în perioada 01.04.2001-26.09.2003 în condițiile speciale de muncă, unicul și esențialul aspect ce poate determina împlinirea celor 22 de ani de vechime în grupa I ( anterior datei de 1.04.2001) și condiții speciale ( ulterior acestui moment) în raport de care reducerea vârstei standard de pensionare se face cu 13 ani și, la data formulării cererii de pensionare, s-ar fi putut deschide dreptul de pensie al reclamantului care, doar astfel întrunea vârsta necesară de pensionare, având la acel moment 50 de ani și 6 luni.
Împlinirea celor 22 de ani vechime în grupa I și condiții specialei până la data formulării cererii de pensionare este condiția unică ce trebuie întrunită pentru ca dreptul la pensie să poată fi deschis.
Demersul juridic al reclamantului s-a apreciat că nu poate fi însă, în acest cadru procesual, soluționat favorabil, pentru următoarele considerente.
Este cert că în perioada 22.09.1982 -01.05.1991 reclamantul a fost angajatul fostei B din care s-a desprins ""SA, al cărui angajat,în baza contractului nr.1240/01.05.1991, a fost făcută până la 26.09.2003, în calitate de inginer la fabrica Calde-Atelier (01.05.1991-01.01.1996), sef atelier la fabrica Calde Atelier ( 01.01.1996-01.07.1998) inginer Serviciu -Energetic ( 01.07.1998-15.06.2000) și apoi inginer la Atelierul Proiectare Calde (15.06.2000-26.09.2003). Prin adeverința nr.4305 din 11.07.2006 activitatea desfășurată de reclamant în perioada 22.09.1982-01.04.2001 a fost încadrată în grupa I de muncă aspect necontestat de litiganți.
Perioada 01.04.2001 -26.09.2003,supusă examinării și a cărui categorisire determină soluționarea (ne)favorabilă a pretenției dedusă judecății a fost inițial stabilită de angajator ca reprezentând activitatea desfășurată în condiții speciale de muncă sens în care au fost eliberată adeverința nr.4764/28.07 2006. Ulterior s-a revenit prin adresele nr.446 și 447/23.01.2007 de anulare a primei, în sensul că, în lipsa încadrării activității de proiectare în categoria locurilor de muncă în condiții speciale, potrivit Legii nr.226/2006 activitatea a fost desfășurată de reclamant în condiții normale de muncă.
Contrar afirmațiilor reclamantului, potrivit cărora in perioada in care s-au derulat raporturile de muncă dintre acesta și pârâta ""SA el a ocupat postul de V-ist secția, post încadrat în grupa a I-a de muncă până la 01.04.2001, motiv pentru care și după această dată trebuia să fie încadrat în categoria similară a condițiile speciale de muncă, potrivit Legii nr.226/2006, angajatorul având obligația legală și morală de a face demersurile in acest sens și pentru secția cel puțin până la data de 25.07.2003 când a înstrăinat-o,așa cum a făcut aceste demersuri pentru secția, instanța a reținut pe de o parte că reclamantul într-adevăr a lucrat constant în cadrul secției,însă a îndeplinit atribuții diferite (inginer,șef atelier întreținere,inginer serviciul mecano-energetic)în anul 2000 devenind tehnolog normare, lansare,tarifare și tehnologie piese forjate,potrivit fișei postului în cadrul compartimetului,iar din 05.10.2001 a ocupat postul de proiectant -uri și tehnologie piese forjate în cadrul aceluiași compartiment,îndeplinind atribuțiile cuprinse în fișa postului. Pe de altă parte, doar dacă anterior datei de 01.04.2001 munca îndeplinită este încadrată în grupa I, în cadrul aceluiași compartiment, îndeplinind în lipsa încadrării activității desfășurate de reclamant în perioada 01.04.2001-26.09.2003 în condiții speciale de muncă, împrejurare ce se impune a fi concretizată într-un aviz de reevaluare a locului de muncă, emis în condițiile nr.HG1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale,excede abilitării instanței de a statua în acest sens, de vreme ce avizul nr. 14/22.12.2004 eliberat de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei (fila 846) încadrează în condiții speciale "doar activitatea din turnătoriile de fontă, neferoase cu producție industrială continuă, în care se execută și operațiile de dezbatere sau de curățare a pieselor în hala de turnare" din cadrul ""SA Nicidecum nu se enumeră vreun loc de muncă din cadrul Atelierului proiectare or activitatea de proiectare V-uri (scule dispozitive verificatoare și tehnologie piese forjate) cum cea îndeplinită de reclamant. Mai mult decât atât, independenta activităților desfășurate în carul Atelierului de Proiectare, respectiv în hala de producție din cadrul Secției este demonstrată de împrejurarea că după înstrăinarea atelierului de către pârâta ""SA B, Atelierul Proiectare și-a continuat existența în cadrul ""SA furnizând cumpărătorului,ca oricărui alt client,documentația necesară executării -urilor și tehnologia pieselor forjate.
Ca atare în prezentul cadru procesual, ce nu vizează cercetare a condițiilor impuse de lege necesare a fi întrunite și modalitate de îndeplinire de către angajator și sindicat a formalităților prescrise pentru obținerea avizului de încadrare a locului de muncă ocupat de reclamant ori a activităților desfășurate de acesta în perioada 01.04.2001-26.09.2003 în condiții speciale de muncă, conform nr.HG 1025 /28.08.2003, s-a apreciat că nu se poate soluționa favorabil cererea reclamantului privind obligarea fostului angajator la a emite o adeverință în care și perioada în discuție să fie consemnată ca reprezentând activitate desfășurată în condiții speciale de muncă. De altfel, în ipoteza emiterii unui atare act, valorificarea acestuia pentru pensionare se poate face prin atașare la documentația anexă cererii de pensionare adresate Casei Județene de Pensii și nu direct in instanță, analizarea prealabilă de către Casa Județeană de Pensii fiind obligatorie.
Eronat își argumentează reclamantul acțiunea formulată prin invocarea concluziilor expertului ce a întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară. Acestea îi sunt favorabile numai în ipoteza in care activitatea desfășurată în perioada în discuție, 01.04.2001-26.09.2003 este încadrată în condiții speciale de muncă.Or,în realitate,această încadrare nu s-a realizat,pretinsa greșită interpretare a dispozițiilor Legii nr.226/2006 de către angajatorul care, anterior momentului la care reclamantul a formulat cererea de pensionare, a revenit asupra adeverinței inițiale nr.4764/2006 pe care a anulat-o prin emiterea unui nou act cu nr.447/2007 potrivit căruia munca prestată de reclamant nu se încadrează în condiții speciale de muncă, nu putut fi reținută, atâta vreme cât, această calificare a muncii se impunea a fi fost realizată ca o consecință a epuizării procedurilor reglementate de cadrul normativ înainte evocat. Întrucât acestea nu au fost întocmite, concluzia expertului este una pur speculativă și va fi înlăturată de instanță.
Pentru considerentele precizate, pretențiile reclamantului înainte examinate au fost respinse ca neîntemeiate și pe cale de consecință, a fost respinsă și cererea sa de obligare a pârâtelor la plata de daune morale în cuantumul precizat prin concluziile scrise formulate, neputându-se reține prejudicierea sa prin respingerea cererii de pensionare anticipată cu reducerea vârstei de pensionare, de vreme ce nu îndeplinește condițiile legale pentru pensionare.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și obligării pârâtei Casa Județeană de Pensii B N la emiterea unei decizii de pensionare începând cu data de 1.12.2006, cu un punctaj mediu anual de 1,34481 puncte.
S- solicitat anularea deciziei nr.5306/21.02.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii B și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recunoaștere dreptului reclamantului la pensie, obligarea pârâților la plata daunelor materiale și morale și a cheltuielilor de judecată în recurs.
Totodată recurentul a solicitat introducerea în judecată a funcționarilor vinovați de emiterea greșită a deciziei de pensionare, precum și anularea adeverințelor nr.4304/11.07.2006, 4771/28.07.2006 și 5449/19.07.2006, eliberate de SC SA B, care nu reflectă corect activitatea desfășurată de reclamant în cadrul SC SA în perioada 22.10.1982 - 26.09.2003.
De asemenea, recurentul solicitat obligarea pârâtei SC SA B la eliberarea de adeverințe conforme cu realitatea.
Motivele invocate de recurent se axează pe două categorii:
Cele vizând adeverințele eliberate de fosta angajatoare, SC SA B:
În cursul derulării litigiului în fața primei instanțe pârâta a depus state de plată și pontaje aferente perioadei în care reclamantul a fost angajat, incomplete, invocând faptul că nu găsește toate actele în arhiva sa.
Reclamantul invocat faptul că rapoartele lunare ale angajatorului către Casa Județeană de Pensii B N în perioada 1.04.2001 - 26.09.2003 nu sunt în concordanță cu pontajele, în sensul că în adeverința nr.5449/19.07.2006, în lunile aprilie, august și decembrie 2001 numărul de zile lucrate este mult mai mic decât cele din pontaj.
Recurentul contestat în fața primei instanțe următoarele adeverințe: nr.4304/11.07.2006 conținând sporurile aplicate la salariul tarifar de încadrare, nr.4771/28.07.2006 cuprinzând sporul de noapte, nr. 5449/19.07.2006 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei, nr.2811/7.09.2006, nr.4395/8.09.2006, nr. 1028/2006 și nr.4305/11.07.2006, conținând activitatea desfășurată în gr. I de muncă, anterior datei de 1.04.2001, respectiv 19 ani, 4 luni și 20 de zile, nr. 4764/28.07.2006, conținând activitatea desfășurată în condiții speciale de muncă, conform Legii nr. 226/2006 după data de 1.04.2001, respectiv 2 ani, 5 luni și 25 de zile și nr. 177/19.01.2007, reflectând activitatea desfășurată în condiții speciale de muncă, conform art.20 lit. din Legea nr. 19/2000, respectiv 3 luni și 9 zile.
Totalizând perioadele cuprinse în aceste adeverințe, recurentul arată că a prestat activitate în gr.I de muncă și în condiții speciale, 22 ani, 1 lună și 24 de zile, astfel încât la data depunerii cererii de pensionare îndeplinea condițiile art.1671din Legea nr. 19/2000 pentru deschiderea dreptului la pensie.
Acest aspect reiese și din cuprinsul expertizei efectuate în fața primei instanțe.
Prin decizia nr.5306/21.02.2007 Casa Județeană de Pensii BNc ererea sa de pensionare a fost respinsă, pe motiv că stagiul de cotizare realizat în condiții speciale și gr. I de muncă nu permite reducerea necesară vârstei standard de pensionare.
Analizând cuprinsul adeverințelor eliberate de către fosta angajatoare, recurentul constatat că sporurile de muncă grea, noxe, precum și înscrisurile din cartea de muncă referitoare la salarii sunt greșite sau neevidențiate.
În plus, perioada de reducere a vârstei standard de pensionare de 4 ani, menționată în cuprinsul deciziei de pensionare contestate, este greșită, aceasta fiind în realitate de 13 ani.
Expertiza efectuată în fața primei instanțe ținut cont de toate perioadele în care reclamantul a desfășurat activitate în gr. I și în condiții speciale, precum și de sporurile încasate și contribuțiile reținute, astfel încât prima instanță trebuia să ia în considerare concluziile la care a ajuns expertul.
II. În ce privește decizia de pensionare nr.5306/21.02.2007:
În mod greșit prima instanță reținut că vârsta standard de pensionare de 65 de ani menționată în cuprinsul acesteia este corectă, în realitate raportat la art.1672alin.1 și 3 din Legea nr. 19/2000, aceasta fiind 63 de ani.
Recurentul a arătat că aproape întreaga perioadă contributivă prestat activitate în gr.I de muncă și în condiții speciale, fiindu-i aplicabile prev. HG 1025/2003 și nu cele ale HG nr.261/2001.
Stagiul de cotizare reținut de prima instanță ca fiind 38 de ani, 4 luni și 19 zile până la data de 25.01.2007 este greșit, acesta fiind în realitate 41 de ani și 2 luni.
Din acest stagiu total de cotizare reclamantul a realizat un stagiu de peste 22 de ani vechime, în gr. I și în condiții speciale (până la data de 31.12.2006).
În perioada 1.04.2001 - 26.09.2003 recurentul a prestat activitate în condiții speciale de muncă reglementate de Legea nr. 19/2000, Legea nr. 226/2006 și HG nr.1025/2003, acestea fiind practic asimilate fostei grupe I de muncă, prevăzută de art.145, 148 și 206 din CCM la nivel de unitate.
Fosta angajatoare în mod eronat nu inclus această perioadă ca fiind prestată în gr. I de muncă.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Așa cum reiese din chiar cuprinsul acțiunii introductive, reclamantul contestat, pe de o parte, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii BNd ecizia de pensionare nr.5306/21.02.2007, criticând faptul că în mod greșit i s- respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de reducere vârstei standard de pensionare, respectiv stagiul de cotizare realizat în condiții speciale și gr. I nu permite reducerea necesară vârstei standard de pensionare.
Pe de altă parte, în cuprinsul aceleiași acțiuni, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, reclamantul contestat veridicitatea și exactitatea a mai multe adeverințe eliberate de aceasta în calitate de fostă angajatoare.
Recurentul afirmat că datele cuprinse în aceste adeverințe sunt eronate, iar în ipoteza în care angajatoarea ar elibera adeverințe care să reflecte situația reală cu privire la perioada contributivă și condițiile în care recurentul și-a desfășurat activitatea, soluționarea cererii de înscriere la pensia pentru limită de vârstă ar fi favorabilă.
În concret, recurentul contestă exactitatea adeverințelor nr.4304/11.07.2006 conținând sporurile aplicate la salariul tarifar de încadrare, nr.4771/28.06.2006 cuprinzând sporul de noapte, nr.5449/19.07.2006 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei, nr.2811/7.09.2006,nr.4395/8.09.2006,nr.1028/200 și nr.4305/11.07.2006 conținând activitatea desfășurată în gr. I de muncă anterior datei de 1.04.2001, nr.4764/28.07.2006 conținând activitatea desfășurată în condițiile speciale de muncă, conform Legii nr. 177/19.01.2007, reflectând activitatea desfășurată în condiții speciale de muncă, conform Legii nr. 19/2000.
Din cele arătate reiese că litigiul promovat de recurent are o dublă natură:
Pe de o parte, litigiul de muncă din punct de vedere al petitelor prin care se contestă conținutul adeverințelor eliberate de fost angajatoare SC SA
Pe de altă parte, litigiu de asigurări sociale, din perspectiva contestării deciziei emise de Casa Județeană de Pensii B-N nr.5306/21.02.2007, decizie la emiterea căreia s-au valorificat datele conținute în adeverințele contestate de recurent în contradictoriu cu SC SA.
Soluționând acțiunea, prima instanță a reținut că pe parcursul judecății au fost emise adeverințele nr.511/24.01.2007 și nr.1766/25.03.2007, care completează și corectează datele menționate în adeverințele anterioare.
Analizând cuprinsul acestor adeverințe, reiese că acestea vizează:
- adeverința nr.511/24.01.2997 (178 dosar fond) orele suplimentare prestate de reclamant în perioada 22.09.1982 - 26.09.2003.
- adeverința nr.1766/15.03.2007 (184 dosar fond), veniturile realizate de recurent în perioada 1.05.1991 - 1.04.2001.
Practic, adeverința nr.511/24.01.2007 care cuprinde orele suplimentare este o adeverință nouă, conținutul său neregăsindu-se în nici una din adeverințele anterior menționate și contestate de reclamant.
Adeverința nr.1766/15.03.2007 cuprinde aceleași date ca și două dintre adeverințele contestate - nr.4304/11.07.2006 (12 dosar fond) și 4471/28.07.2006 (13 dosar fond), cu diferența că adeverința nr.1766/2007 menționează cuantumul concret al sporurilor pe care le evidențiază, iar adeverința nr.4304/2006 indică sporurile în procent.
Reiese că instanța eronat concluzionat că prin emiterea celor două adeverințe - 511/2007 și 1766/2007 litigiul având ca obiect contestarea conținutului tuturor celorlalte adeverințe emise anterior este tranșat.
Cu privire la adeverințele nr.5449/19.07.2006, 2811/7.09.2006, 4395/8.09.2006, 1028/2006, 4305/2006, 4764/28.07.2006 și 177/19.01.2007, contestate de recurent, instanța nu făcut verificări pentru a statua asupra temeiniciei criticilor aduse de reclamant.
Întrucât litigiul de muncă vizând erorile de date furnizate de angajatoarea SC SA B prin adeverințele contestate de reclamant nu a fost soluționat, iar de judecarea sa depinde soluția ce se va pronunța în litigiul având ca obiect contestația împotriva deciziei nr.5306/21.02.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii B N, în temeiul art.312 alin.5 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare pe fond aceluiași tribunal.
Cu ocazia rejudecării, instanța va pune în discuție oportunitatea disjungerii litigiului de muncă de cel privind asigurările sociale și eventuala suspendare celui din urmă, până la judecarea contestației având ca obiect adeverințele eliberate de angajatoarea SC SA
Cu ocazia soluționării contestației împotriva deciziei de pensionare, instanța va face verificările referitoare la vârsta standard de pensionare a reclamantului prin prisma disp. art.1671din Legea nr. 19/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 110 din 27 februarie 2008 Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare în fond aceluiași tribunal.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact. GC
3 ex/1.10.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede, Gabriella
