Recalculare pensii. Decizia 1734/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8474/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1734/
Ședința publică din data de 19 martie 2009 Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena Luissa GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5658 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 15520/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant B, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant B, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/26.02.2009 atașată la fila 25 dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant B, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 10.03.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului reclamant B, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 23.04.2008 pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale
sub nr-, reclamantul Bac hemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, pentru recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani deoarece a lucrat în grupa I de muncă conform actelor depuse.
Prin sentința civilă nr.5658/16.09.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de reclamantul B, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta în temeiul OUG nr.4/2005, să recalculeze pensia reclamantului începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor evidențiate în adeverința nr. 10/23.01.2006 emisă de SC SA și pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr.-/23.06.1999 emisă de pârâtă, numitul Baf ost pensionat pentru munca depusă și limita de vârstă conform Legii 3/1977, fiindu-i stabilit un stagiu complet de cotizare de 37 de ani, din care 20 de ani 8 luni și 4 zile în grupa I de muncă cu o pensie lunară de 1.108.886 lei și la vârsta de 50 de ani.
În urma recalculării pensiei conform OUG nr.4/2005 reclamantului i-a fost luat în considerare un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și i-a fost valorificată perioada după ieșirea la pensie respectiv 2002-2008, astfel că reclamantul și-a restrâns acest capăt de cerere doar la stagiul de cotizare de 20 de ani.
În conformitate cu prevederile art.14 al.3 din Legea nr.3/1977 persoanele care au lucrat în grupa I de muncă cel puțin 20 de ani și au împlinit vârsta de 50 de ani pot solicita ieșirea la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă. În cazul reclamantului B, acesta a lucrat în grupa I, 20 de ani 8 luni și 4 zile și a beneficiat de sporuri de condiții grele și toxicitate conform adeverinței nr.10/23.01.2006 eliberată de SC SA B, plătind asigurările sociale de stat.
Potrivit art.164 din Legea nr. 19/2000 la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare salariile brute obținute de angajat, ce înseamnă și sporurile cu caracter permanent fapt ce este evidențiat în cauza de față, dar valorificat la recalculare.
Deoarece nu i-a fost luat în calcul la recalcularea pensiei un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, reclamantul a fost prejudiciat în drepturile sale, motiv pentru care tribunalul a admis acțiunea reclamantului așa cum a fost precizată și restrânsă și a obligat pârâta ca în temeiul OUG nr.4/2005, să-i recalculeze pensia începând cu data de 1.12.2005 când a avut loc recalcularea pensiei conform actului normativ mai sus menționat, prin luarea în considerare a tuturor veniturilor evidențiate în adeverința nr.10/23.01.2006 și pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Instanța a mai obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, reprezentând onorariu avocat ales.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat, întemeiat în drept pe disp. art. 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru următoarele motive:
- nelegalitate și netemeinicie rezultând din greșita aplicare a legii în ceea ce privește stagiul de cotizare stabilit reclamantului și obligarea sa la luarea în considerare a tuturor veniturilor evidențiate de adeverința nr.10/23.01.2005 emisă de SC SA.
Arată recurenta că Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, în art. 14, alin. (1) prevedea că persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani in locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa II de muncă, beneficiază la stabilirea pensiei de un spor la vechimea în muncă de un an și șase luni pentru grupa I de muncă și, respectiv, un an și trei luni pentru grupa a-II-a de muncă.
În acest context, asigurații care si-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, conform art. 14, alin. (1) din Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă, sunt acordarea sporului pentru vechimea în muncă și posibilitatea pensionarii înainte de vârsta standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
În ceea ce privește principiul înscris în preambulul nr.OUG4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care consacră asigurarea "Ia condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", consideră recurenta că acesta nu poate fi aplicat în cauză, atâta timp cât nu există în lege o prevedere expresă care să stipuleze că și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, li se aplică prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare.
La data de 10.03.2009, prin Serviciul Registratură al Curții a depus întâmpinare intimatul-reclamant B, care răspunde criticilor din recurs, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept și a făcut o corectă aplicare a legii.
Astfel corect s-a reținut că potrivit prevederilor art.14 al.3 din Legea nr.3/1977 persoanele care au lucrat în grupa I de muncă cel puțin 20 de ani și au împlinit vârsta de 50 de ani pot solicita ieșirea la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, așa cum este cazul intimatului-reclamant B, care a lucrat în grupa I, 20 de ani 8 luni și 4 zile și a beneficiat de sporuri de condiții grele și toxicitate conform adeverinței nr.10/23.01.2006 eliberată de SC SA B, plătind asigurările sociale de stat.
Potrivit art.164 din Legea nr. 19/2000 la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare salariile brute obținute de angajat, ce înseamnă și sporurile cu caracter permanent fapt ce este evidențiat în cauza de față, dar valorificat la recalculare.
Potrivit înscrisurilor aflate la dosar intimatul a fost pensionat la data de 01.07.1999, deci împlinise vârsta de 50 de ani așa cum era prevăzut de dispozițiile art. 14 din Legea nr.3/1977.
În criticile sale recurenta susține că reducerea stagiului de cotizare se aplica doar pentru cei care au ieșit la pensie în baza legilor speciale.
Curtea reține că acesta a fost pensionat datorită vechimii în muncă în grupa I de muncă așa cum stipulează art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 " Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca.", iar prin HG nr.1550/2004 s-a stabilit modalitatea privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public stabilite în fostul sistem de asigurări sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, care în art. 2 alin. 4 din Anexa nr.1 stabilește următoarele:(2) "Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, data intrării în vigoare aLegii nr. 3/1977privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați.
(4) Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
Având în vedere aceste dispoziții legale și fiind vorba despre o decizie de recalculare a pensiei și nu despre o decizie de stabilire a pensiei, HG menționată mai sus a avut drept scop armonizarea pensiilor celor pensionați în vechiul sistem, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.
Prin urmare, nu are nicio relevanță faptul că intimatul a fost pensionat în raport cu numărul anilor lucrați în grupa I de muncă atâta timp cât acesta s-a pensionat în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 3/1977 îndeplinind astfel condițiile de pensionare.
Prin Decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că: " Dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială".
Cum această decizie este obligatorie pentru instanțe conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă și cum autorul acțiunii a fost pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 1.07.1999, având un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 20 de ani, 8 luni și 4 zile, înseamnă că îi sunt aplicabile dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, în sensul că stagiul complet de cotizare realizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani, cum corect a reținut instanța de fond și nu de 30 de ani, individualizat în decizia de recalculare pensie, contestată în cauză.
Față de cele reținute, apreciind că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nici motive de ordine publică prevăzute de art.306 din același cod, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la plata către reclamant ca parte câștigătoare în proces, a sumei de 600 lei, reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța atașată la fila 24.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5658/16.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B.
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
23.03.2009
Jud.fond.
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Petrică Arbănaș, Elena Luissa
