Recalculare pensii. Decizia 1812/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1812/R/2008
Ședința publică din data de 30 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Lucia
GREFIER: TARȚA
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul, și respectiv de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotrivasentinței civile nr. 499 din 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramure șîn dosarul nr-, având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 23 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursurilor declarat reține:
Prin sentința civilă nr. 499/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii și, în consecință, a fost obligată pârâta să procedeze la recalcularea pensiei reclamantului stabilită prin decizia nr. -/25.09. 2007, în sensul includerii în calcul a sporului pentru lucru sistematic peste program normal, conform adeverinței nr. 175/09.07.2007, până la nivelul maxim de 25% și după refacerea calculului, să emită o nouă decizie de pensionare.
Pârâta a mai fost obligată pârâta la 800 lei cheltuieli de judecată.
S-au respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamantul este pensionar de invaliditate din 2003. În anul 2007 la solicitarea reclamantului,pe baza unor adeverințe depuse la pârâtă,aceasta a procedat la recalcularea pensiei reclamantului,concretizată în decizia nr. -/25.09.2007. La momentul recalculării pensiei în dosarul reclamantului nu exista adeverința nr. 179 care a fost eliberată la data de 13.09.2007 iar adeverința 89840 fiind eliberată la data de 28.01.2008. În adeverința 179/13.09.2007 eliberată de SA prin lichidator au fot trecute salariile brute de care a beneficiat reclamantul în perioada 1975-1999. În adeverința nr. 175/09.07.2007 eliberată în aceleași condiții sunt indicate: sporul de noapte, sporul pentru funcție suplimentară și sporul pentru lucru sistematic peste program. Sporul de noapte și sporul pentru funcție suplimentară au fost indicate și în adeverința nr. 58/04.08.2003 și au fost valorificate de către pârâtă odată cu recalcularea pensiei, în acest sens reținându-se că ele se regăsesc trecute la alte sporuri în situația privind activitatea în muncă. În privința sporului pentru lucru sistematic peste program, instanța reține că potrivit adeverinței nr. 175/09.07.2007, reclamantul a realizat între 2% și 148%. Potrivit dispozițiilor art. 71 al. 4 din Legea 57/1974 sporul pentru lucru sistematic peste program nu putea fi mai mare de 25% din retribuția tarifară. Față de această dispoziție legală aplicabilă perioadei atestată prin adeverință, s-a apreciat că, întrucât se face dovada că reclamantul a beneficiat de un astfel de spor, se impune a-l lua în considerare pentru calcularea pensiei reclamantului, cu mențiunea că pentru valorile care depășesc 25% se va lua în considerare doar maximul admis de lege, respectiv 25%, celelalte valori urmând a fi preluate din adeverință.
În privința salariului brut atestat prin adeverința 179/13.09.2007, instanța a apreciat că această adeverință în forma în care a fost emisă nu îndeplinește condițiile impuse de nr.OUG 4/2005 anexa VI, respectiv nu se arată din ce se compune salariul, aceasta raportat la faptul că legiuitorul a înțeles în mod imperativ să excludă anumite sporuri și venituri din baza de calcul a drepturilor bănești cu titlu de pensie.
Împotriva sentinței au declarat recursuri reclamantul și pârâta Casa Județeană de Pensii
În recursul său reclamantul a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, întrucât nu s-a soluționat complet fondul cauzei, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că prima instanță, în mod greșit a invocat dispozițiile art. 71 din Legea nr. 57/1974, ce nu constituie temei pentru emiterea deciziei de recalculare a pensiei.
De asemenea, instanța a omis a se pronunța asupra capătului de cerere privind sporul de noapte, cu privire la care reclamantul își majorase pretențiile la termenul din 11 februarie 2008.
În opinia recurentului, în cauză se impunea efectuarea probei cu expertiza contabilă pentru a se determina stabilirea bazei de calcul a pensiei în raport cu sporurile pretinse, cuantumul acestor sporuri și punctajul mediu anual.
În recursul pârâtei, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. se invocă nelegalitatea sentinței pentru greșita aplicare a prevederilor art. 4 alin. 3 din nr.OUG 4/2005, coroborate cu punctul VI din Anexa la acest act normativ.
În adeverințele prezentate de reclamant pentru recalcularea pensiei au fost menționate sporuri ce depășeau limita legală și, cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că reclamantul ar beneficia de recalculare raportat la sporul peste programul normal de lucru.
Greșit au fost aplicate și prevederile art. 276.pr.civ. pârâta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată în întregime deși acțiunea a fost admisă doar în parte.
Recursurile sunt întemeiate.
Reclamantul a înregistrat cererea de chemare în judecată la 6 septembrie 2007, după ce în prealabil formulase cerere la Casa Județeană de Pensii M pentru recalcularea pensiei în raport de sporurile menționate în adeverința nr. 58/2003 emisă de SC SA.
În cursul judecății procesului, reclamantul a depus adeverințe reactualizate cu privire la sporurile de care a beneficiat până la pensionare, care practic reiterează conținutul adeverințelor anterioare, fiind vorba de adeverința nr. 175/09.07.2007 și adeverința nr. 179/13.09.2007 care atestă că reclamantul a beneficiat de spor pentru lucru sistematic peste programul normal, în perioada 01.01.1975-01.05.1999, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare pentru aceeași perioadă, sporul de noapte. S-a solicitat obligarea pârâtei să procedeze la determinarea punctajului mediu anual, prin reținerea ca bază de calcul a pensiei, a salariului aferent perioadei cuprinsă între 01.01.1975-01.01.1977 și a celui aferent perioadei 01.01.1991-01.01.2003, iar pentru perioada cuprinsă între 01.07.1977-01.01.1991 a salariului net.
Comparând datele cuprinse în adeverințele prezentate de reclamant cu cele menționate în buletinul de calcul ( 47-48) se constată că nu toate sporurile evidențiate în adeverințe au fost incluse în baza de clacul, respectiv nu au fost luate în calcul toate perioadele în care reclamantul a beneficiat de sporuri, iar procentele reținute sunt mai mici decât cele atestate de adeverințe.
Instanța a apreciat că, exceptând sporul pentru lucru sistematic peste program, pârâta ar fi luat în calcul celelalte sporuri dovedite prin adeverințele prezentate de reclamant, iar în privința sporului pentru lucru sistematic peste program a apreciat că acesta se plafonează la procentul de 25%, conform art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974. Această statuare este în contradicție cu realizarea principiului contributivității în sensul că la stabilirea pensiei persoana asigurată este îndreptățită a primi drepturi proporțional cu sumele pentru care a plătit contribuția pentru pensii și asigurări sociale.
Acest principiu a fost în mod explicit aplicat prin modificarea art. 23 alin. 3 al Legii nr. 19/2000 prin Legea nr. 205/2007.
Soluționarea în concret a pretențiilor reclamantului obliga la stabilirea pe ani a veniturilor ce intră în baza de calcul a pensiei și a cuantumului acestora și raportarea lor la buletinul de clacul emis de pârâtă.
În ședința publică din 4 aprilie 2008 reprezentanta reclamantului a solicitat administrarea probei cu expertiza contabilă, probă pe care instanța a respins-o ca inutilă cauzei.
Instanța de recurs apreciază că fondul cauzei a fost insuficient cercetat, aspect în raport de care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 5.pr.civ. va admite ambele recursuri, casând sentința și dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța va administra proba cu expertiza contabilă, expertul urmând a stabili sumele cu care reclamantul a contribuit la fondul de pensii, precum și punctajul cuvenit corespunzător acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul precum și recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr. 499 din 11 aprilie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - TARȚA
Red.SL/dact.
3 ex./08.10.2008
Jud.primă instanță: /
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Marta Carmen Vitos, Lucia
