Recalculare pensii. Decizia 1859/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (8535/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1859/
Ședința publică de la 24.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
*********************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5803 din data de 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.16.813/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă --.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 18.03.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatei-reclamante, care prezintă cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate.
În temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă, Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr.5803 din data de 23.09.2008, pronunțată în dosarul nr.16813/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis cererea formulată de reclamanta -- în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B ().
A obligat-o pe pârâtă să emită o nouă decizie de pensie, prin care să recalculeze, în baza OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantei, prin luarea în considerare și a veniturilor suplimentare, evidențiate în adeverințele nr.AS 1202/17.12.2007 și nr.AS 1203/17.12.2007, emise de -
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta este beneficiara unei pensii de limită de vârstă, plătită de Casa de Pensii sector 2 B, fiind pensionată în anul 1998 (fila 4), iar pensia fiind recalculată în temeiul OUG nr.4/2005, prin decizia nr.-/3.02.2006 (fila 4 dosar fond).
La data de 21.02.2008 (fila 20 dosar fond), reclamanta a depus la Casa Locală de Pensii o cerere de recalculare, la care a anexat adeverințele nr.AS 1202/17.12.2007 și nr.AS 1203/17.12.2007, emise de -, cu venituri suplimentare, care nu au fost luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Tribunal a avut în vedere prevederile art.7 alin.1 și alin.3 din OUG nr.4/2005, reținând căretribuirea în acord globalpresupune salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce înseamnă că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
De asemenea, a mai avut în vedere și prevederile Legii nr.27/1966, ale art.1 din Decretul nr.389/1972, ale art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000, ale art.1 și art.4 alin.2 și alin.3 și anexa 1 din OUG nr.4/2005, art.2 din Legea nr.19/2000, art.3 și art.10 din Legea nr.3/1977.
Totodată, a apreciat că, în speță, au aplicabilitate aceste dispoziții legale cu valoare de principiu, pentru că soluția contrară ar presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar mai realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar, pe de altă parte, s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor de asigurări sociale era și este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Astfel, a considerat prima instanță, ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare, anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, să nu fie luate în calcul, la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente și că plata contribuției de asigurări sociale, în ambele situații, impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât, altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale, pentru veniturile realizate în acord global și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare, nu ar corespunde unei contraprestații care să justifice reținerea lor.
Instanța a apreciat că pârâta trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire prinacord,într-adevăr, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă, conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar), în considerarea prevederilor legale și a adeverințelor eliberate de fostul angajator al reclamantei, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu invocarea motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și art.3041Cod proc. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă susține că reclamantei i s-au recalculat drepturile de pensie, ținându-se cont de toate actele depuse la dosarul de pensie, mai puțin de adeverințele menționate, deoarece acestea cuprindeausporurile de acord, ce nu fac obiectul Legii nr.19/2000 și OUG nr.4/2005.
Recurenta precizează că instanța de fond în mod greșit a dispus emiterea unei noi decizii prin care să fie luate în considerare sporurile de acord evidențiate în adeverințele menționate, iar referitor la perioada în care reclamanta a lucrat în acord global, precizează că în art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia prevederile art.10 din Legea nr.3/1977, modificată și completată prin art.10 din Legea nr.49/1992) se prevede că, la determinarea punctajelor anuale, se utilizează salariile brute sau nete, precum și sporurile permanente care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, înregistrate în carnetul de muncă.
Mai precizează că veniturile realizate înacord globalreprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare (nefiind înscrise în carnetul de muncă), astfel încât nu pot fi luate în calcul, la stabilirea drepturilor de pensie.
Recurenta invocă dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 care reglementa lucrul în"acord global", susținând că, la calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectareaprincipiului egalitățiiatât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate astfel că, la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă, acesta fiind și motivul avut în vedere de legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare obținute, în sistemul de acord global, în categoria sporurilor cu caracter permanent.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod proc. civilă, precum și normele de drept substanțial ale Legii nr.19/2000.
Prin întâmpinarea formulată (filele 9 și 10 din dosarul de recurs), intimata-reclamantă -- a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. "e" din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimata-reclamantă -- a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă, cât și cu actele de certificare eliberate de fostul angajator și anume, cu adeverința nr.AS 1202/17.12.2007 și cu adeverința nr.AS 1202/17.12.2007, ambele eliberate de - (aflate la filele 30 - 42 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute în sistemul de retribuire înacord global, cât și cu titlu deprime, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățită intimata-reclamantă la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor obținute,inclusiv a celor cu titlu de venituri înacord globalși prime.
Avînd în vedere cele susținute de recurenta-pârâtă în motivarea recursului, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementa lucrul în acord global -, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că:"Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Potrivit art.47 alin.2 din Constituție, republicată, cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat " n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
Referitor la principiul egalității, invocat de către recurenta-pârâtă, Curtea constată că cele reținute mai sus nu contravin acestui principiu, ci, dimpotrivă, sunt în consens cu dispozițiile art. lit. e) din Legea nr.19/2000, care prevăd că:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -."
Apreciind toate criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5803 din data de 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.16.813/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă --.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 23.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
