Recalculare pensii. Decizia 1922/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8665/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1922/
Ședința publică din data de 26 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5692 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 16508/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul contestator, personal, lipsind recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 14.01.2009, precum și faptul că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul contestator, personal solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5692/16.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16508/3/AS/2008, s-a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul,în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a fost obligată intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin valorificarea mențiunilor din adeverința nr.3078/17.04.2008 emisă de, a sporului de vechime de 25% pentru perioada 1.04.1992 -20.01.1995 și a sporului de fidelitate conform HG nr.127/1991 menționat în adeverința nr.13830/21.12.2004 emisă de, începând cu data de 1.09.2005; s-a respins cauza sub celelalte aspecte ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului stabilite prin decizia nr.-/13.07.2006, au fost recalculate începând cu data de 01.09.2005, stabilindu-se în favoarea acestuia o pensie pentru limita de vârsta în cuantum de 760 lei și un punctaj mediu anual de 2.56892 puncte.
Petentul a solicitat Casei de Pensii recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor atestate de adeverințele nr.3078/17.04.2008 și nr.13830/01.12.2004 emise de, pe care le-a depus la dosarul de pensie.
Intimata a refuzat să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatorului cu luarea în considerare a adeverințelor depuse la dosarul de pensie, anterior menționate.
Potrivit art.1 din OUG 4/2005 pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, iar potrivit 2 recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Potrivit articolului 5 aliniat 1 din același act normativ punctajul mediu anual acordat pensionarului este cel determinat potrivit prevederilor art. 4.
Potrivit art. 78 alin. 1, teza a Il-a din Legea nr.19/2000, numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosar anterior menționate, instanța de fond a constatat că intimata nu a luat în considerare veniturile suplimentare realizate de către contestator și nu a valorificat mențiunile din adeverința nr.3078/17.04.2008 emisă de, depuse la dosarul de pensie.
De asemenea, a mai reținut instanța de fond că intimata nu a valorificat sporul de vechime de 25% pentru perioada 01.04.1992-20.01.1995 și sporul de fidelitate conform nr.HG127/1991 menționate în adeverința nr.13830/21.12.2004 emisă de
În ceea ce privește solicitarea contestatorului de obligare a intimatei la luarea în considerare și a sporului de vechime înregistrat în perioada 01.04.1973-01.04.1992, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, deoarece în această perioadă sporul de vechime era calculat conform art.164 din Legea nr. 19/2000 și este mai favorabil.
Raportând situația de fapt reținută la dispozițiile legale susmenționate, tribunalul a reținut că veniturile omise a fi luate în calcul de către intimată trebuiau luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual și a pensiei ca prestație de asigurări sociale, deoarece aceste sume au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale în ceea ce privește adeverințele nr.3078/17.04.2008 și nr.13830/ 01.12.2004 emise de
Soluția contrară ar reprezenta atât o încălcare a dispozițiilor legale susmenționate cât și o încălcare a principiului contributivității consacrat de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuțiilor plătite.
Astfel, prima instanță a admis în parte cererea în privința veniturilor care nu au fost luate în considerare la calcularea pensiei și în baza art. 89 din Legea nr. 19/2000 a obligat intimata la recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea mențiunilor din adeverința nr.3078/17.04.2008 emisă de B, a sporului de vechime de 25% pentru perioada 01.04.1992-20.01.1995 și a sporului de fidelitate conform nr.HG 127/1991 menționat în adeverința nr. 13830/21.12.2004 emisă de B, începând cu data de 01.09.2005. respingând cauza sub aspectul valorificării sporului de vechime pentru perioada 1.04.1973-1.04.1992 ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta susține în esență, că potrivit prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiei, înregistrate în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 1 iulie 1977 se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991 se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 salariile brute. Veniturile salariale în acord global sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, nu sunt înscrise în carnetul de muncă, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie. Aceste venituri reprezintă o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru cei care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii. Sporurile cu caracter permanent, ce se iau în calcul la stabilirea pensiei alături de salarii, sunt reprezentate de sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere, pretinde recurenta, rezultă clar din dispozițiile Legii nr.57/1974, care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr.92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale conform art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Tocmai de aceea, arată recurenta, legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie - respectiv pct.VI din Anexa OUG nr.4/2005, orice interpretări extinctive contravenind legii. De altfel, OUG nr.4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale, care prin Decizia nr.736/2006 și-a exprimat poziția cu privire la dispozițiile de la pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005.
Nu pot fi invocate hotărârile pronunțate în spețe similare, în sensul admiterii cererii, întrucât nu au relevanță în cauză,în sistemul de drept românesc precedentul judiciar neconstituind izvor de drept.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de Casa de Pensii a Municipiului.
Analizând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii:
În condițiile în care din conținutul adeverinței nr.3078/17.04.2008 (filele 5-7 dosar fond) emisă de rezultă că intimatul-reclamant a realizat venituri suplimentare care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care
s-au calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, iar din conținutul adeverinței nr. 13830/21.12.2004 (fila 8 dosar fond) emisă de rezultă că acesta a beneficiat de spor de vechime în cuantum de 25% în perioada 1.04.1992-20.01.1995 și de spor de fidelitate conform nr.127/1991, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a art.2 lit.e, art.23 alin.1 lit.a, art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, OUG nr.4/2005, tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a mențiunilor din conținutul adeverințelor sus indicate.
Susținerile recurentei, conform cărora veniturile suplimentare obținute de reclamant nu reprezintă sporuri cu caracter permanent ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art.12, din Legea nr.57/1974, privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară, nu pot fi primite. Cum, legal a reținut prima instanță, la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri în condițiile în care legiuitorul nu enumeră în mod expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea acestora.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global au determinat o sporire a drepturilor bănești cuvenite din muncă (în conformitate cu art.12 din Legea nr.57/1974 invocate în cauză), totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi sale corespunzătoare.
Totodată, nu trebuie neglijat că, potrivit prevederilor Decretului nr.92/1976 și ale Ordinului nr.136/1976, invocate în cauză, în carnetul de muncă nu puteau fi înscrise toate elementele sistemului de retribuire, ci doar retribuția de încadrare și alte câștiguri ce se includ în aceasta, Cum, pe lângă retribuția tarifară există și posibilitatea realizării unor venituri suplimentare "adaosuri", situație incidentă în cauză, atestată prin adeverința sus menționată depusă la cererea de recalculare (pentru care s-a făcut și dovada calculării și reținerii contribuției de asigurări sociale), legal prima instanță le-a avut în vedere la pronunțarea sentinței atacate.
Prin Decizia Curții Constituționale nr.736 din 24 octombrie 2006 invocată în cauză, s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005. S-a statuat prin această decizie că: "verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului mediu anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii, în cazuri concrete, individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești", ceea ce de fapt a și realizat prima instanță.
Tribunalul s-a conformat astfel celor susținute în decizia Curții Constituționale, expunând considerentele avute în vedere pentru reținerea în baza de calcul a pensiei la stabilirea punctajului și a veniturilor suplimentare obținute, pentru care s-au achitat cotele de contribuție de asigurări sociale corespunzătoare.
Este adevărat că jurisprudența nu constituie izvor de drept în dreptul românesc, cum de altfel susține recurenta, numai că sentința atacată nu face referire la soluții pronunțate în spețe similare, de natură a justifica și soluția pronunțată în cauză, condiție în care instanța de control judiciar nu va primi nici această critică a sentinței atacate.
În consecință, motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă nu sunt incidente în cauză, neexistând o imixtiune a instanței de fond în atribuțiile Casei de Pensii a Municipiului B, hotărârea fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept aplicabile în cauză.
În aceste condiții, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta- intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5692/ 16.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16508/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
14.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Elena Luissa Udrea
