Recalculare pensii. Decizia 205/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 205
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Grefier:
Pe rol, judecarea cererii de revizuire a deciziei nr. 2593/28.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, formulată de revizuienta în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că:
- acest termen a fost acordat pentru cunoaștere întâmpinare și atașare dosar de fond, Tribunalul Dolj dând curs cerințelor adresei,
- prin serviciul registratură revizuenta a depus concluzii scrise,
- în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
C U TE
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin decizia nr. 2593 din 28 aprilie 2009,pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAs -a admis recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile nr. 6619/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata - contestatoare.
S-a modificat sentința în sensul că a fost respinsă acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Așa cum s-a arătat în recurs și cum reiese de altfel și din adeverința invocată de către instanța de fond, din conținutul acesteia reiese că reclamanta a primit pe lângă retribuția tarifară și anumite sume reprezentând diferență de manoperă, aceasta fiind retribuită în acord global.
Concluzia instanței de fond în sensul că valorificarea acestor sume în temeiul art. 7 alin.3 din OUG 4/2005 ar fi în concordanță cu principiile instituite de Legea 19/2000 este eronată, deoarece potrivit art. 164 alin.1 din Legea 19/2000 la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Potrivit alin.2 și 3 din același articol, la determinarea punctajelor anuale pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Aceste principii au fost preluate și de OUG 4/2005 care în anexa la această ordonanță prevede sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilează la determinarea punctajului anual, precum și sumele primite de către salariați și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și care nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Printre acestea din urmă se numără și sumele primite în cadrul formelor de retribuire în acord, cum este cazul în speța de față.
Este eronată de asemenea și concluzia instanței în sensul că neluarea în calcul a veniturilor dobândite de reclamant și pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale ar contraveni principiului contributivității instituit de art.2 lit.e din legea 19/2000, deoarece, așa cum se poate observa acest principiu a fost instituit odată cu intrarea în vigoare a Legii 19/2000, iar sumele la care se referă instanța și reclamanta sunt sume primite anterior intrării în vigoare a acestei legi, perioadă în care calculul pensiei nu se făcea pe principiul contributivității ci așa cum reiese din prevederile Legii 3/1977 în vigoare la acea dată pensia se calcula în funcție de vechimea în muncă și de retribuția avută de către cel îndreptățit.
De altfel principiul contributivității prevede luarea în calcul, la stabilirea pensiei, a sumei pentru care salariatul a plătit contribuția la asigurările sociale, ori pentru sumele respective reclamanta nu a plătit o asemenea contribuție, contribuție plătind doar angajatorul.
Pentru toate aceste considerente constatând că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă și 312 Cod pr.civilă admis recursul și modificat sentința în sensul că respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire.
Cererea a fost precizată prin cererea de completare din 24.09.2009, în sensul precizării temeiului juridic ca fiind art. 322 pct. 7 cod procedură civilă și prin precizările din 09.10.2009, în sensul completării temeiului juridic al cererii și în baza art. 322 pct. 5 cod procedură civilă.
Este criticată decizia în temeiul art. 322 pct. 5 cod procedură civilă, arătând că înțelege să se folosească de înscrisuri doveditoare, adresa nr. 8648/04.09.2009 emisă de și adresa nr. /07.09.2009 Institutului Național de Statistică, acte ce nu le-a putut depune la judecarea recursului din motive mai presus de voința sa, ele aflându-se la dosarul cauzei.
Susține că din aceste adrese rezultă faptul,că diferențele de manoperă din adeverința emisă de au făcut parte din venitul brut realizat, deci din fondul de salarii ce se trimitea lunar Institutului Național de Statistică, acest institut confirmând că sporurile respective acordate sub formă de procent din salariul de bază,erau incluse în salariile brute sau nete realizate și plătite, determinând câștigul mediu brut sau net anual, conform anexei nr.6 la Legea nr.19/2000 pentru care au fost plătite contribuțiile de asigurări sociale.
In temeiul art. 322 pct.7 cod procedură civilă, este criticată decizia de adoptare unor soluții contradictorii la nivelul Curții de APEL CRAIOVA, în sensul că unele complete au admis cererea de includere a veniturilor dovedite cu adeverințele ulterioare, la calculul pensiei, iar alte complete au respins acțiunea, deși persoanele erau în situații similare, cum este și el, fiind astfel supus unui tratament discriminatoriu, practica neunitară la nivelul Curții de APEL CRAIOVA fiind contrară siguranței publice și contravine principiilor din CEDO, art. 6 și 14 din CEDO coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 12 cât și Hotărârea CSM nr. 487/2005, de adoptare unor soluții unitare.
Din analiza susținerilor invocate în temeiul art. 322 pct. 5 cod procedură civilă, Curtea apreciază neîntemeiată cererea de revizuire, deoarece înscrisurile depuse în susținerea cererii nu îndeplinesc cerințele impuse de text, și anume înscrisurile doveditore nu sunt acte existente la data pronunțării deciziei a cărei revizuire se cere, fiind emise după judecarea litigiului în fond.
Cele două adrese înscrisuri ulterioare pronunțării deciziei revizuite, care a fost dată la 28.04.2009, deci anterior datelor la care au fost emise înscrisurile invocate în revizuire, astfel că revizuirea nu poarte fi admisă pe baza unor acte inexistente la data pronunțării hotărârii.
Cu privire la această cerere Curtea va analiza excepția de necompetență materială a Curții de APEL CRAIOVA în soluționare cererii de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art.322 pct.7 Cod procedură civilă.
Potrivit rt. 323 alin 2 din Codul d e procedură civilă, "în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Când cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat prima hotărâre".
Întrucât revizuenta invocă în cererea sa contrarietatea între hotărâri pronunțate în recurs de Curtea de APEL CRAIOVA, se constată că instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din Codul d e procedură civilă, aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță mai mare în grad.
În consecință, constatând întemeiată excepția de necompetență materială, Curtea, în temeiul art. 158 și art. 159 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, urmează să o admită.
În consecință, va declina competența materială de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 2593/28.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, formulată de revizuenta în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod proc. civ.
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire a aceleiași decizii întemeiată pe art. 322 pct. 7 Cod proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu - --- | JUDECĂTOR 3: Maria - |
Grefier, |
Red. Jud.
08.02.2010
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Manuela Preda Popescu, Maria
