Recalculare pensii. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 21
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Simona
-- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul domiciliat în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1255 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 8 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, precum și pentru a da posibilitate intimatei Casa Județeană de Pensii să depună la dosar practică judiciară, respectiv o decizie a curții de apel care este în sensul celor susținute, Curtea amânat pronunțarea pentru data de 15 ianuarie 2008, dând următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr.5334 la data de 30 august 2007, contestatorul a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii P, pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună recalcularea pensiei prin luarea în calcul la stagiul de cotizare vechimii în muncă de 20 de ani, iar nu de 30 de ani.
În motivarea contestației, contestatorul a susținut că a fost pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr.-/1988, însă ulterior prin recalcularea pensiei, intimata a stabilit un stagiu de cotizare de 30 de ani vechime, iar nu de 20 ani, cum impuneau prevederile legale, ceea ce a avut drept consecință diminuarea cuantumului lunar al pensiei sale.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepțiile autorității de lucru judecat și tardivității contestației, iar în fond a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiate (fila 10-15).
Cât privește excepțiile, intimata a susținut că autoritatea de lucru judecat este dată de sentința civilă nr.671/25.04.2007 a Tribunalului Prahova, iar tardivitatea acțiunii se justifică prin a ceea că împotriva deciziei nr.-/13.02.2007, contestatorul putea formula contestație în termen de 45 zile de la comunicare conform art.87 din Legea nr.19/2000, însă acesta a depus-o la instanță la 30 august 2007, deci cu nerespectarea termenului legal.
În fondul contestației, intimata a susținut că la recalcularea pensiei contestatorului, au fost valorificate salariile tarifare de încadrare și sporurile cu caracter permanent înscrise în fișa de pensie nr.18887/15.XII.1988 și în adeverința nr.4388/26.XI.2004 a P, iar la determinarea punctajului mediu anual a fost utilizat stagiul complet de cotizare de 30 ani, iar nu de 20 ani așa cum a pretins contestatorul, deoarece acesta a fost înscris la pensie începând cu data de 1 ianuarie 1989, în baza prevederilor legii 3/1977, deci anterior datei de 1 februarie 1990, nefiind astfel aplicabile dispozițiile 267/1990.
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentința civilă nr.1255 pronunțată la data de 2 octombrie 2007, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiate ambele excepții și contestația formulată de contestatorul.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr.-/1988, contestatorul s-a pensionat la cerere pentru limită de vârstă începând cu data de 1 ianuarie 1989 beneficiind de o pensie de 5625 lei. Cuantumul pensiei a fost recalculat potrivit deciziilor emise sub același număr în 2006 și respectiv 2007, funcție de un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, potrivit dispozițiilor Legii nr.3/1977.
Tribunalul a reținut că prevederile nr.267/1990 nu se aplică contestatorului, deoarece acest act normativ produce efecte juridice de la data intrării sale în vigoare respectiv 1.02.1990, iar nu anterior.
Verificând și cele două excepții invocate, instanța a reținut că în raport de data comunicării deciziei nr.-/2007, contestația a fost formulată în termen legal, iar autoritatea lucrului judecat nu poate fi invocată, deoarece nu există identitate de obiect, contestația vizând o altă decizie decât cea la care s-a referit sentința civilă nr.671/2007.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal, recurentul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-7).
El a susținut că a fost pensionat în condițiile Legii nr.3/1977 beneficiind de reducerea vârstei de pensionare, care era de 60 ani pentru bărbați, ca urmare a desfășurării activității în grupa I-a de muncă, la 50 ani; că Legea 19/2000 asimilat munca desfășurată în grupa I-a de muncă "cu munca în condiții deosebite" iar vechimea în muncă necesară nașterii dreptului la pensie, cu stagiul de cotizare, astfel că interpretarea dată de instanță acestor legi este nelegală.
Recurentul a susținut că instanța de fond s-a aflat în eroare cu privire la drepturile de care beneficiau persoanele încadrate în muncă și desfășurau activitatea în grupele 1 și 2 de muncă, confundând vechimea în muncă, respectiv stagiul de cotizare, din Legea 19/2000, cu facilitățile de care beneficiau acești salariați în baza Legii 3/1977.
În plus, recurenta a criticat sentința prin care s-a reținut că a beneficiat de efectele deciziei de pensionare nr.- din 20 decembrie 1988, deoarece contractul său de muncă a încetat efectiv abia la data de 1 noiembrie 1992, astfel cum rezultă din copia carnetului său de muncă, motiv pentru care era îndreptățit să beneficieze de prevederile 267/1990.
Drept urmare, stagiul de cotizare ce trebuia luat în calcul la stabilirea punctului de pensie era de 20 de ani, iar nu de 30 ani, cum eronat a reținut tribunalul.
Pentru aceste motive, recurent a cerut admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și în fond admiterea acțiunii în sensul obligării intimatei la recalcularea pensiei, în sensul stabilirii punctajului mediu anual prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 ani, invocând drept temei prevederile art.312 alin.3 rap. la art.20, 43 (1) și art.77 (1, 2) din Legea nr.19/2000.
Recurentul a depus în susținerea căii de atac exercitate înscrisuri (filele 11-16) și concluzii scrise (filele 20-21).
Prin întâmpinarea depusă (filele 23-28) intimata Casa Județeană de Pensii P a reiterat susținerile făcute și la instanța de fond și cerut respingerea recursului ca nefondat.
Deși intimata a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune și practică judiciară (a Curții de APEL PLOIEȘTI care s-a pronunțat în sensul celor susținute) nu s-au depus nici un fel de înscrisuri.
Curtea, verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurent, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și sub toate aspectele, astfel cum impun prevederile art.3041Cod pr.civilă, constată fondată calea de atac exercitată, pentru considerentele care succed:
Este de netăgăduit că a lucrat în subteran ca inginer șef la Combinatul Minier P (fila 12 dosar recurs) până la 1 ianuarie 1989 când s-a emis decizia de pensionare pentru limită de vârstă și muncă depusă nr.-/1988, în baza Legii 3/1977 (fila 33 dosar fond).
Potrivit acestui act normativ, bărbații care lucrau timp de 20 ani în grupa I de muncă se puteau pensiona la vârsta de 50 ani - cei 30 ani vechime completă fiind realizați prin adăugarea sporului de 6 luni la fiecare an lucrat în respectiva grupă de muncă.
Ulterior, nr.267/14.03.1990 a reglementat modul de pensionare pentru limită de vârstă și vechime în muncă a personalului din unitățile miniere, stabilind stagiul de cotizare la 20 ani lucrați în subteran (sau 25 ani lucrați în cariere și instalații de preparare și vârsta de cel puțin 45 ani - art.9).
Pensia recurentului-contestator a fost recalculată în baza OUG nr.4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborată cu prevederile 1550/2004 intimata Casa Județeană de Pensii P având în vedere la determinarea punctajului mediu anual, a unui stagiu de cotizare de 30 ani, în condițiile în care recurentul-contestator a realizat în grupa I de muncă un stagiu de cotizare de 20 ani, 6 luni și 16 zile, astfel cu rezultă din adresa nr.45647/26.06.2007 depusă la fila 40 dosar fond, emisă de intimată.
În conformitate cu art.2 alin.1 din Anexa la 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare, iar potrivit alineatului 3 al aceluiași articol, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Recurentul-contestator a făcut dovada, prin înscrisurile depuse în instanța de recurs (filele 11-16) că pensionarea sa efectivă s-a produs începând cu data de 1 noiembrie 1992 prin decizia de pensionare nr.- emisă de intimată la 16.03.1992 (fila 15) iar nu la data de 1 ianuarie 1989, cum în mod greșit a reținut instanța fondului.
Din examinarea copiei carnetului de muncă al recurentului-contestator rezultă că acesta și-a continuat activitatea după data de 1.01.1989, prestând aceeași activitate, în același loc de muncă și în același postavând statutul juridic de salariat- cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate, iar nu de pensionar.
Aplicând greșit dispozițiile legale situației de fapt concrete a contestatului-recurent, instanța de fond a stabilit că acesta nu beneficiază de dispozițiile nr.267/1990 (fila 42 dosar fond).
În conformitate cu dispozițiile art.9 din nr.267/1990 pensionarea pentru limită de vârstă și vechime în muncă a personalului din unitățile miniere se face, potrivit lit.a din acest articol, la 20 ani lucrați în subteran -.
Astfel fiind, cum pensionarea efectivă a contestatorului-recurent a avut loc la data de 1.XI.1992, sub imperiul Legii 19/2000 și a 267/1990 - aceste prevederi legale trebuiau aplicate la recalcularea pensiei sale pentru limită de vârstă și vechime în muncă, principiul de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public fiind cel consacrat de OUG 4/2005 - aprobată cu modificări prin Legea nr.78/2005, respectiv "la condiții egale de pensionare, pensii egale,indiferent de anul ieșirii la pensie".
Este nesusținută de dovezi împrejurarea reținută de instanța fondului potrivit cu care contestatorul s-a pensionat la data de 1.01.1989, câtă vreme potrivit art.15 din Legea nr.3/1977 acesta a continuat activitatea însă circa 3 ani perioadă în care a avut statutul legal de salariat, cu toate efectele decurgând din acesta, inclusiv vechimea în grupa I de muncă.
În egală măsură, nu se poate considera că, începând cu data continuării activității, decizia nr.- emisă la 20.XII.1988 de intimată ar fi fost suspendată, urmând a-și produce efectele pe data emiterii următoarei decizii la 16.03.1992, câtă vreme suspendarea plății pensiei operează numai pentru cazurile și în condițiile legii (art.92 alin.1 din Legea nr.19/2000), iar între actele și lucrările dosarului nu există nici o dovadă că intimata Casa Județeană de Pensii P ar fi dispus o atare măsură în privința contestatorului-recurent, după procedura și în condițiile art.8 alin.3 din Legea nr.3/1977.
Potrivit acestor dispoziții legale, în vigoare la data de 1 ianuarie 1989 (când s-a operat în carnetul de muncă al contestatorului, continuarea activității acestuia) când persoana dorește să continue activitatea, poate cere cu 3 luni înainte ca unitatea să o mențină și după emiterea deciziei de pensionare, pe o perioadă de cel mult 3 ani. Unitatea, dacă aprobă cererea și salariatul aveau obligația comunicării acestei situații organului de pensii, pentru ca acesta să dispună printr-o decizie suspendarea plății pensiei.
Prin urmare, constatând că instanța fondului a aplicat greșit dispozițiile legale sus-arătate, fiind incident cazul de casare prev. de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în conformitate cu art.312 din același cod, curtea va admite recursul ca fiind fondat și va modifica în tot sentința, admițând în fond contestația cu consecința anulării deciziei nr.- emise la 1.07.2007 și obligării intimatei să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia contestatorului luând în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, a grupei speciale de muncă în care acesta și-a desfășurat activitatea prin raportare la stagiul de cotizare de 20 ani, iar nu 30 ani, cum în mod eronat s-a procedat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul domiciliat în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1255 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, județul și în consecință:
Modifică în tot sus-menționata sentință și în fond admite contestația.
Anulează decizia nr.-/1.07.2007 și obligă intimata Casa Județeană de Pensii P să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia contestatorului luând în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, grupa specială de muncă cu care acesta a prestat activitatea, prin raportare la stagiul de cotizare de 20 ani.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 ianuarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Simona
--- - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
2008-02-04
3 ex.
Trib.P nr-
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Simona
