Recalculare pensii. Decizia 215/2007. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 215/2008
Ședința publică de la 17 martie 2007
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - -președinte secție
- - -JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - -grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile numărul 268/LM/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de pârâta intimată Casa Județeană de Pensii H ce a mai fost depusă și comunicată la termenul din 16.02.2007, având același conținut, astfel că nu se impune comunicarea ei.
Nemaifiind alte cererii formulate la dosar instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H solicitând anularea deciziei de pensionare nr. 47712/2005 și emiterea unei noi decizii în care drepturile de pensie să-i fie determinate prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, în loc de 30 ani cum a procedat pârâta și să-i acorde drepturile de pensie corespunzătoare de la data recalculării pensiei.
În fapt, reclamantul a arătat că a lucrat în condiții speciale de muncă peste 23 ani, în subteran, pârâta nerespectând prevederile Legii nr. 19/2000, respectiv art. 77 și următoarele și anexa 4 la lege care stabilesc stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual la persoanele care au desfășurat activitatea în condiții speciale, ca fiind cel prevăzut de art. 20 din legea nr. 19/2000.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, întrucât drepturile de pensie ale reclamantului au fost corect calculate în temeiul HG nr. 1550/2004, OUG nr. 4/2005 și Normele tehnice CNPAS nr. 5388/2004.
Reclamantul s-a pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977, astfel că în mod corect s-a luat în calcul un stagiu complet de cotizare de 20 ani în loc de 30 ani.
Prin sentința civilă nr. 268/LM/2006 Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite în baza Legii nr. 3/1977, cu valorificarea unui stagiu total realizat de 46 ani 10 luni și 3 zile. Pârâta emite la 14.02.2006 o nouă decizie de recalculare a pensie în baza prevederilor HG nr. 1550/2004 și ale OUG nr. 4/2005 rezultând un punctaj mediu anual de 2,03842 puncte. Acest punctaj a fost determinat prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale la un stagiu complet de cotizare de 30 ani.
Solicitarea reclamantului de a i se stabili punctajul mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 ani a fost respinsă de către instanță cu motivarea că art. 2 din HG nr. 1550/2004 precizează că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977 și nu de Legea nr. 19/2000.
Prin urmare pârâta a respectat prevederile legale când a recalculat pensia reclamantului utilizând un stagiu complet de cotizare de 30 ani.
Principiul care se regăsește în preambulul OUG nr. 4/2005 referitor la asigurarea de condiții egale pentru pensionare și la pensii egale nu a putut fi aplicat de către instanța de judecată pentru că nu se regăsește în conținutul ordonanței.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul prin care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației și în consecință anularea deciziei de pensie nr. 47712/2005 cu obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie care să ia în considerare un stagiu de cotizare de 20 ani.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 ind. 1 cod procedură civilă.
În motivarea recursului recurentul reclamant susține că tribunalul a pronunțat sentința atacată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale în materie.
Se are în vedere că în preambulul OUG nr. 4/2005 a fost consacrat principiul potrivit căruia la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
În art. 2 al aceluiași act normativ se stipulează faptul că recalcularea pensiilor se efectuează cu respectarea Legii nr. 19/2000.
În această lege la art. 43, alin. 1 se prevede că persoanele care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă cu condiții speciale beneficiază de un stagiu de cotizare de 20 ani la determinarea punctajului anual.
Aceleași prevederi se regăsesc și în art. 1 din HG nr. 1550/2004.
Se mai menționează că alin. 4 din art. 2 din HG nr. 1550/2006 derogă de la aliniatul precedent făcând referire la pensiile stabilite de acte normative cu caracter special: prevederile art. 43 alin. 1 și anexa 4 din Legea nr. 19/2001 având caracter special.
Interpretarea dată de instanță potrivit căreia reclamantul nu s-a pensionat în baza vreunui act normativ special, ci conform Legii nr. 3/1977 și prin urmare nu se aplică dispozițiile art. 4 din OUG nr. 4/2005 atrage încălcarea principiului egalității și ineficiența dispozițiilor art. 2 din OUG nr. 4/2005.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
Se menționează în întâmpinare că față de prevederile HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005, având în vedere trimiterea la dispozițiile Legii nr. 3/1977 care la art. 8 prevede că vechimea în muncă cerută în vederea pensionării este de 30 ani pentru bărbați și 25 pentru femei, precum și faptul că reclamantul nu s-a pensionat în temeiul unui act normativ cu caracter special, după cum prevede art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004, nu există temei legal pentru soluționarea pretențiilor reclamantului recurent.
La termenul din 19.02.2007 judecata a fost suspendată în temeiul art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Înainte de împlinirea termenului de perimare, recurentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Nu au fost formulate alte cereri.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 cod procedură civilă, reține următoarele:
Prima critică vizează încălcarea de către prima instanță a principiului înscris în preambulul OUG nr.4/2005 și care se referă la acordarea de pensii egale la condiții egale de pensionare.
Această critică urmează a fi înlăturată pentru următoarele motive:
Practica și literatura juridică acceptă și utilizează frecvent principiile de drept, unele având o reglementare expresă, altele fiind rodul practicii sau interpretării dispozițiilor legale.
Este adevărat că dezideratul legiuitorului la momentul adoptării OUG nr. 4/2005 a fost să pună în practică "principiul" asigurării unor pensii egale la condiții egale de pensionare, însă această dorință a legiuitorului nu s-a transpus într-o reglementare expresă, prin reglementările ulterioare tinzându-se să se ajungă la punerea în practică a acestui "principiu".
Cât timp nu există o dispoziție legală care să prevadă că la condiții egale de pensie se cuvin pensii egale, nu se poate susține că instanța a încălcat un principiu care nu este prevăzut în nici un text de lege.
Or judecătorul nu aplică preambulul unui act normativ - eventual acesta este luat în considerare sub aspectul modalității de aplicare a dispozițiilor din respectivul act - ci dispozițiile din actul în discuție.
Între o normă de drept și un "principiu" legislativ, inserat numai în preambulul unui act normativ, evident că judecătorul va aplica dispoziția legală, întrucât menirea acestuia este de a pune în practică dispozițiile legale incidente în cauză, pe care evident că le interpretează inclusiv din perspectiva rațiunii adoptării respectivului act și care se regăsește fie în nota de fundamentare fie în preambulul actului.
Prin urmare, în nici o dispoziție legală nu vom găsi acest principiu inserat, astfel că nu putem vorbi despre o ignorare din partea instanței fondului de a da curs acestui "principiu", cât timp a aplicat în mod legal dispozițiile OUG nr. 4/2005 la speța dedusă judecății.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs - că în mod greșit prima instanță nu a avut în vedere că reclamantul s-a pensionat în baza unui act special, Legea nr. 3/1977, fiind astfel incidente prevederile art. 43 alin. 1 și anexa 4 din legea nr. 19/2001 - Curtea reține că și acesta este nefondat urmând a fi respins ca atare.
Reclamantul s-a pensionat în baza Legii nr. 3/1977. Această lege privea pensiile sociale de stat și asistența socială, fiind cadrul general în baza căruia se stabileau, acordau și calculau pensiile anterior apariției Legii nr. 19/2000.
În consecință, nu se poate susține că reclamantul s-a pensionat în baza unei legi speciale, iar pe de altă parte recurentul face o confuzie între condițiile speciale de muncă și dispozițiile dintr-o lege cu caracter special.
De altfel, potrivit art. 4 din HG nr. 1550/2004:
(1)Stagiul complet de cotizare utilizatla determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala în munca prevăzută delegislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensiade care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
(3) Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de <LLNK 11977 3 10 701 0 16>Legea nr. 3/1977.
(4) Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în munca necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative.
Se constată că prima instanță în mod corect a reținut că reclamantul nu s-a pensionat în baza unui act normativ cu caracter special în condițiile în care Legea nr. 3/1977 reprezenta dreptul comun în materie de pensii anterior apariției Legii nr. 19/2000.
Recurentul mai face observația că recalcularea drepturilor sale de pensie nu s-a făcut cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 fără să arate în concret care dispoziții nu au fost respectate.
Dacă se referă la nerespectarea dispozițiilor art. 43, alin. 1 din Legea nr. 19/2000 care prevăd că "asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limita de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani" recurentul nu poate invoca nici o nemulțumire în legătură cu modul de calcul al pensiei întrucât dispozițiile menționate se referă la data deschiderii dreptului la pensie și nu la diminuarea stagiului de cotizare care se ia în calcul la stabilirea pensiei.
Pentru considerentele menționate, constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale la actele dosarului, neregăsindu-ne în cazurile de modificare a sentinței prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă, recursul formulat de reclamant apare ca nefondat, motiv pentru care în temeiul art. 312 cod procedură civilă instanța urmează a-l respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 268/LM din 5.10.2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red./27.03.2008
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Stoica Manuela, Ana Doriani
