Recalculare pensii. Decizia 2172/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 665/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2172R
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva sentinței civile nr.5537 din data de 09.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "contestație decizie de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul prin avocat G, ce depune împuternicire avocațială nr.51558/06.04.2009, lipsind recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 24.03.2009, de către intimat, întâmpinare în dublu exemplar.
Curtea din oficiu invocă excepția tardivității declarării recursului și acordă cuvântul avocatului intimatului pe acest aspect.
Avocatul intimatului solicită admiterea excepției tardivității declarării recursului, constatându-se că acesta a fost depus tardiv. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 2500 lei în baza chitanței nr.76/04.04.2009. Depune la dosar practică judiciară.
Curtea reține cauza în pronunțare, pe excepția tardivității declarării recursului.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 02.05.2008, pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea deciziei nr.-/11.04.2007, obligarea pârâtei să emită o decizie prin care să îi stabilească drepturile de pensie de serviciu pentru limită de vârstă cu acordarea tuturor drepturilor bănești aferente noii decizii începând cu data de 01.03.2008, aplicând dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. n din Legea nr.341/2004, să oblige pârâta să îi plătească indemnizația prevăzută la art. 5 lit. m din Legea nr. 41/2004, alături de indemnizația prevăzută de art. 4 alin. 3 lit. e, începând cu 1.11.2004, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.5537/9.09.2008 și îndreptată prin încheierea de ședință din 2.12.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a obligat pârâtul să stabilească pensia de serviciu de limită de vârstă cuvenită reclamantului, începând cu data de 05.03.2008. De asemenea, a mai obligat pârâtul la plata către reclamant a indemnizației lunare prevăzute de art.5 alin.1 lit.m din Legea nr.341/2004, începând cu data de 05.03.2008, respingând cererea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată; a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr.-/18.01.2002 emisă de Casa de Pensii a MI, în temeiul dispozițiilor art.53 din Legea nr.179/2004, începând cu data de 1.11.2001, s-a stabilit o pensie de serviciu anticipată de 6.650.000 lei în favoarea reclamantului. Decizia de pensionare a reținut o vechime totală în serviciu de 31 de ani, 6 luni și 6 zile, o vechime efectivă ca militar d e 18 ani, 6 luni și 18 zile.
Ulterior, prin decizia nr.-/11.04.2007, în temeiul art.4 alin.5 lit.e din Legea nr.341/2004, s-a acordat contestatorului indemnizația reparatorie în coeficient de multiplicare de 1,10 asupra salariului mediu brut, începând cu data de 1.11.2004.
Din certificatul nr. 00045/12.03.2007 rezulta ca reclamantul are calitatea de Luptator Ranit pentru Romane din 1989.
Coroborand prevederile art.5 alin.1 lit.m,n și alin.2 din Legea nr.341/2004 cu cele ale art. 3 alin. 1 lit. b din acelasi act normativ si cu dispozitiile art. 12 din Legea nr. 164/2001, prima instanta retine ca reclamantul era indreptatit sa beneficieze de pensie pentru limita de varsta incepand cu data de 05.03.2008, cand a implinit varsta de 50 de ani.
Se mai retine ca la data de 25.02.2008, contestatorul a formulat o cerere prin care a solicitat transformarea pensiei de serviciu din pensie anticipată în pensie de limită de vârstă.
Prin adresa nr.-/17.03.2008 a Casei de Pensii MIRA,
s-a comunicat contestatorului că nu poate beneficia de pensie de limită de vârstă și de indemnizația prevăzută de art.5 alin.l lit.m din Legea nr.341/2004.
Tribunalul arata ca, potrivit art.1 din Legea nr.179/2004, principiile generale prevăzute la art. 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător și pensiilor polițiștilor, exceptând situațiile în care se dispune altfel.
Prin dispozițiile art.2 din Legea nr.19/2000 se consacră principiul egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
Acest principiu este un reflex al principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii fără privilegii și fără discriminări.
În conformitate cu aceste norme juridice, intimatul avea obligația să soluționeze favorabil cererea reclamantului de acordare a pensiei de limită de vârstă, câtă vreme erau îndeplinite condițiile acestui tip de pensie, iar dispozițiile legale nu interzic trecerea la pensia de serviciu de limită de vârstă.
Astfel, Tribunalul a apreciat ca vădit greșită interpretarea dispozițiilor art.36 din Legea nr.179/2004 în sensul că beneficiarii pensiei anticipate nu pot cere trecerea la pensia de limită de vârstă la împlinirea condițiilor legale. Este greșită interpretarea per a contrario, prin extensiune la o altă categorie de pensie, a acestor dispoziții legale, câtă vreme ele se referă strict la pensia de invaliditate, iar legiuitorul nu a înțeles să impună o asemenea concluzie, ci dimpotrivă pârâtul trebuia să recurgă la o interpretare sistematică în lumina principiului egalității cetățenilor în fața legii.
Întrucât aceste dispoziții legale privesc o ipoteză particulară, firesc este să se aplice norma generală de drept din Legea nr.19/2000 potrivit căreia la data îndeplinirii condițiilor pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, pensia anticipată devine pensie pentru limită de vârstă, normă cu care se completează, în caz de tăcere, norma specială, respectiv Legea nr. 164/2001.
Tribunalul a considerat nejustificată susținerea intimatului că nu s-a făcut nicio eroare la stabilirea pensiei anticipate, câtă vreme legiuitorul leagă anumite efecte juridice doar de pensia de serviciu de limită de vârstă, iar fără a se face trecerea reclamantului la acest tip de pensie nu se poate recunoaște în favoarea acestuia dreptul la plata indemnizației prevăzută de dispozițiile art.5 lit. m din Legea nr.341/2004, situație în care reclamantul ar fi discriminat în raport cu persoanele aflate într-o situație identică, dar care au solicitat și li s-a acordat de la început pensia de serviciu de limită de vârstă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat, în temeiul dispozițiilor art.299 și urm. Cod procedură civilă, recurentul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative, criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, aratand ca este pronunțată cu încălcarea vădită a dispozițiilor legale referitoare la stabilirea și plata pensiei militare de stat prevăzută de Legea nr.164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin motivele expuse, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii pronunțate și respingerea acțiunii intimatului-reclamant ca neîntemeiată.
La data de 24.03.2009, prin Serviciul Registratură al Curții a depus întâmpinare intimatul-reclamant, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
La termenul de astăzi, Curtea din oficiu conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a pus în discuția părții prezente tardivitatea declarării recursului, excepție întemeiată, cu consecința respingerii recursului ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Conform art.158 din Legea nr.19/2000, raportat la art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs împotriva hotărârii tribunalului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
În speță, potrivit dovezii de comunicare și procesului-verbal de predare aflate la dosarul instanței de fond (fila 59), sentința atacată fost comunicată recurentului la data de 07.11.2008, astfel că termenul pentru declararea căii de atac, calculat conform art.101 alin.1 Cod procedură civilă, pe zile libere, a expirat la data de 24.11.2008 (termenul s-ar fi implinit pe 23.12.2008, zi nelucratoare, astel ca s-a prorogat pana la sfarsitul primei zile lucratoare care a urmat, 24.11.2008, conform art. 101 alin. 5 proc.civ.).
Cererea de recurs a fost formulata la data de 25.11.2008, astfel cum rezulta din rezolutia de primire a cererii, intrucat plicul atasat nu poarta niciul fel de data.
Raportand dispozitiile legale mentionate la situatia de fapt din speta, se constata ca cererea de recurs este tardivă, urmând a fi respinsă ca atare.
Vor fi incidente dispozitiile art. 274 proc.civ. recurentul, in calitate de parte cazuta in pretentii, urmand a fi obligat la plata cheltuielilor de judecata efectuate de intimat, in suma de 2.500 lei, reprezentand onorariul aparatorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE reprezentat prin Direcția Generală Juridică împotriva sentinței civile nr.5537/9.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, ca tardiv declarat.
Obligă recurentul la plata către intimat a sumei de 2500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red:
Dact.:
2 ex./15.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
