Recalculare pensii. Decizia 2196/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 807/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2196R
Ședința publică de la 06 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr. 7117 din data de 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul, prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.-/19.02.2009, aflată la fila 22 dosar, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar, la data de 01.04.2009, de către avocatul intimatului, întâmpinare, în dublu exemplar, la care s-a atașat împuternicirea avocațială și dovada achitării onorariului de avocat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului intimatului, cuvântul, în combaterea recursului.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat, și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării.
Intimatul a desfășurat o activitate în grupa II de muncă de 25 ani, 8 luni și 24 zile, stagiul complet de cotizare este de 25 ani și nu de 30 ani. De asemenea solicită să se aibă în vedere dispozițiile deciziei nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, intr-un recurs in interesul legii, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr. 7117 din 18.11.2008, pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, a obligat pârâta ca, în temeiul OUG nr.4/2005, să emită o nouă decizie de pensionare privind recalcularea drepturilor de pensie, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani în grupa a Il-a de muncă, a obligat pârâta către reclamant la plata diferențelor dintre pensia încasată cea cuvenită, începând cu 01.12.2005 si a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. -/5.03.2008 emisa de Casa de Pensii Sector 6, în temeiul dispozițiilor OUG nr.4/2005, au fost recalculate, începând cu data de 01.12.2005, drepturile de pensie de limită de vârstă cuvenite reclamantului (fila 6). In urma operațiunilor de calculare a drepturilor de pensie a fost determinat un punctaj mediu anual de 1,43249 puncte în funcție de un stagiu complet de cotizare de 30 de ani (fila 6).
Relativ la stagiul complet de cotizare, tribunalul a reținut că drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului s-au deschis în anul 1998 (fila 5) și că, pentru determinarea punctajului mediu anual în procesul de recalculare a pensiei, în temeiul OUG nr. 4/2005, s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977 (fila 7).
În cuprinsul deciziei inițiale de pensie și al deciziei din 8.05.2008 (filele 5, 40) se menționează că petentul a avut o vechime de 25 de ani si 8 luni și 24 de zile in grupa a Il-a de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.1 din OUG nr. 4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1, 3 si 4 din HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000, "stagiul complet de cotizare utilizat in determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 -31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977" iar " pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea in munca necesara deschiderii dreptului de pensie prevăzuta de aceste acte normative".
Tribunalul a constatat că, potrivit art. 4 din HG nr. 478/1990, personalul din întreprinderea "" B, cuprins în grupele I și a Il-a de muncă, poate cere pensionarea, dacă a desfășurat activități astfel: minimum 20 de ani în grupa I de muncă și are vârsta de 45 de ani; minimum 25 de ani în grupa a II-a de muncă și are vârsta de 50 de ani.
Pârâta consideră că numai în cazul unor asemenea acte normative speciale stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, după caz 25 de ani, în cazul persoanelor pensionate în temeiul Legii nr.3/1977 stagiul complet fiind de 30 de ani.
Tribunalul a apreciat ca interpretarea pârâtei este eronată, întrucât nu există nicio rațiune pentru a considera că petentul nu se află într-o situație identică cu persoanele ce au beneficiat de dispozițiile HG nr. 478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care nu derogă de Ia dispozițiile Legii nr.3/1977, sub aspectul stagiului complet de cotizare.
Câtă vreme reclamantul a realizat stagiul complet de cotizare de 25 de ani pentru grupa a Il-a de muncă, impus de Legea nr.3/1977, este absurd să se considere că stagiul complet de cotizare este de 30 de ani.
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr. 3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a Il-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Tribunalul consideră că, prin Normele Tehnice emise de CNPAS privind evaluarea pensiilor din fostul sistem de asigurări sociale, în mod eronat se consideră că doar în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și10 ani femeile, așa cum prevede Legea nr.3/1977, iar nu de un alt act normativ special, iar în cazul celorlalți pensionari se reține fără deosebire un stagiu complet de 30 de ani.
Prin prisma considerațiilor de mai sus, tribunalul a constatat că dispozițiile unor acte normative speciale, cum este, de exemplu, HG nr. 478/1990, nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse de art. 14 din Legea nr.3/1977, potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 25 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa a Il-a de munca, se puteau pensiona, la cerere, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor de 25 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art. 14 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005 pe baza un stagiu complet de cotizare de 25 ani.
De altfel, în același sens prin decizia nr. 40/2008 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, admițându-se recursul în interesul legii s-a stabilit:
Dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Pe cale de consecință, constatând nerespectarea dispozițiilor legale, în baza art. 87 din Legea nr. 19/2000, tribunalul a obligat pârâta ca, în temeiul OUG nr.4/2005, să emită o nouă decizie de pensionare prin recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani în grupa a Il-a de muncă.
Întrucât luarea în considerare a unui stagiu complet mai scăzut determină un punctaj mediu anual mai mare decât cel aflat în plată, tribunalul va obliga pârâta către reclamant la plata diferențelor dintre pensia încasată și cea cuvenită, începând cu 01.12.2005.
Fiind în culpă procesuală, pârâta a fost obligată, conform art. 274 din Codul d e procedura civila, să plătească suma de 500 RON, către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurenta susține că, în fapt, petentului i-au fost recalculate drepturile de pensie in temeiul OUG nr. 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, luându-i-se in calcul un stagiu de cotizare de 30 ani (conform Legii nr. 19/2000).
Sentința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor administrate si al aplicării greșite a prevederilor legale.
Recurenta a apreciat ca, in speța nu exista o situație identica cu persoanele care au beneficiat de dispozițiile legii speciale, HG nr.478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, pentru care legiuitorul a inteles sa le reglementeze, in mod special, situația.
In cazul reclamantului, se aplica prevederile legii generale, in vigoare la data respectiva: Legea nr. 3/1977, ținând cont de faptul ca acesta împlinise deja vârsta de 50 ani si îndeplinea condițiile de pensionare reglementate de Legea nr. 3/1977. Astfel, in conformitate art. 14 din Legea nr. 3/1977:" (1) persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa a lI-a de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe cate un an și șase luni pentru grupa I de munca; un an și trei luni pentru grupa II de munca."
Având in vedere cele expuse mai sus, rezulta faptul ca, in cazul reclamantului, se aplica prevederile Legii nr. 3/1977 care prevede reducerea vârstei standard de pensionare si nu si cea a stagiului de cotizare.
Conform art.3,4 din Anexa la HG nr.1550/2004 care reglementează evaluarea pensiilor in conformitate cu Legea 19/2000 rezulta următoarele:
"(3) Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
(4) Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în munca necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative."
Întrucât petentul nu întrunește condițiile prevăzute de acte normative speciale, recurenta intimata considera ca stagiul necesar stabilirii drepturilor de pensie este cel de 30 ani.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care susține că, fata de motivele formulate de recurenta, prin care invoca dispozițiile art. 19 si 20 din Legea nr. 19/2000 modificata, cu privire la clasificarea condițiilor de munca, solicita respingerea recursului ca nefondat, având in vedere următoarele considerente:
Recurenta invoca in mod greșit dispozițiile susmenționate, având in vedere ca acestea nu au nici o legătura cu cauza de fata, reclamantul fiind pensionat conform Legii nr. 3/1977 si nu in condițiile Legii nr. 19/2000 modificata. Recurenta confunda, in mod grav, condițiile de munca prevăzute de Legea nr. 3/1977 stabilite in grupa I si a II-a de munca, cu locurile de munca in condiții deosebite conform Legii nr. 19/2000 modificata, stabilite pentru personalul angajat după intrarea in vigoare a acestei legi.
Instanța de fond in mod corect a reținut faptul ca recurenta a utilizat greșit stagiul complet de cotizare de 30 ani, incalcand dispozițiile art. 2 din Normele Metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 arata ca (1) " stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare, (2) pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977 ".
Or, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se încadrează in grupa I de munca sau cel puțin 25 ani in grupa a II-a de munca, au dreptul la cerere, sa fie pensionate la împlinirea vârstei de: a) 52 ani pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, bărbații; b) 50 ani pentru grupa I si 52 pentru grupa II, femeile.
Persoanele care au o vechime in munca prevăzuta de lege si au lucrat efectiv 15 ani in locurile încadrate in grupa I de munca sau cel puțin 20 ani in grupa a II-a de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzuta de art. 8 al. 2, in mod proporțional cu anii lucrați in grupele I sau a II-a de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa a II-a, bărbații, sau 50 pentru grupa I si 52 ani pentru grupa a II-a, femeile.
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 sunt dispoziții cu caracter special, in ceea ce privește stagiul complet de cotizare, astfel incat, in cazul pensionarii unei persoane care a realizat stagiul necesar in grupa I sau a Il-a de munca, nu exista nici-o rațiune pentru a se lua in considerare alt stagiu complet de cotizare. Intr-adevăr, stagiul complet de cotizare de 30 ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea 3/1977, insa aceasta lege a insituit o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Ca urmare, stagiul necesar pentru deschiderea dreptului la pensie corespunzător flecarei activități este stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat la determinarea punctajului mediu anual in procedura recalculării in temeiul OUG nr. 4/2005.
Astfel, pentru o activitate desfășurata in grupa a II-a de munca, de cel puțin 25 de ani, stagiul complet de cotizare este de 25 de ani, nu 30 de ani.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului B este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Prin decizia nr. -/05.03.2008 emisa de Casa locala de pensii sector 6 B, au fost recalculate drepturile de pensie pentru limita de vârsta cuvenite reclamantului, stabilindu-se în favoarea acestuia, cu începere din data de 01.12.2005, o pensie în cuantum de 424 lei, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,43249 puncte și a unei valori a punctului de pensie de 295,56 lei, menținându-se insa in plata pensia stabilita anterior, de 509 lei.
In privința stagiului complet de cotizare ce urmează a fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual, Curtea retine ca acesta este de 25 de ani, in loc de 30 de ani, cum a stabilit parat.
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut in baza Legii nr. 3/1977, decizia inițiala de stabilire a pensiei fiind din data de 01.09.1998, astfel cum rezulta din buletinul de calcul. Prin urmare, acesta este actul
normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Instanța retine si dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, potrivit căruia determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face cu respectarea prevederilor HG nr.1550/2004 si art.2 alin.3 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr.1550/2004, potrivit căruia pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
In atare situație, având în vedere dispozițiile art.8 alin.1 și art.14 alin.2 din Legea nr. 3/1977, această lege stabilește trei stagii complete de cotizare în funcție de grupa de muncă în care cel în cauză a lucrat, stagii care trebuie avute în vedere așa cum prevede art. 2 alin.3 din Normele Metodologice, respectiv 30 de ani pentru munci obișnuite, 25 ani pentru grupa a II-a de muncă și 20 de ani pentru grupa I de muncă.
Dacă legiuitorul ar fi înțeles ca și cu ocazia recalculării pensiei să facă trimitere doar la stagiul complet de cotizare de 30 de ani bărbații și 25 ani femeile, atunci ar fi prevăzut expres acest lucru în conținutul prevederilor art.2 alin.3 din Normele Metodologice, așa cum a făcut cu dispozițiile art.2 alin.2 din aceleași norme.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1, 3 și 4 din HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare, în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000 -"Stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anualreprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care"pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 -31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977"iar"pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute deacte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
u există nici o rațiune pentru a considera că reclamantul nu se află într-o situație identică cu persoanele ce au beneficiat de dispozițiile HG nr. 478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care derogă de la dispozițiile Legii nr.3/1977 sub aspectul stagiului complet de cotizare, câtă vreme a realizat stagiul complet de cotizare de 25 de ani în grupa a II-a de muncă, impus de Legea nr. 3/1977.
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr. 3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a II-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Prin prisma considerațiilor de mai sus, se constată că dispozițiile unor acte normative speciale, cum este HG nr.478/1990, nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse în art.14 din Legea nr.3/1977, potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 25 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa a II-a de muncă, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 de ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor tot de 25 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005, pe baza un stagiu complet de cotizare de 25 ani.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât dispozițiile HG nr.1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani, ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, în calitate de personal navigant etc. fiind lipsită de relevanță juridică analiza comparativă pe care o face recurenta cu privire la reglementarea conceptului de "grupă superioară de muncă", în cadrul Legii nr.3/1977, respectiv de "condiții speciale de muncă", în cadrul Legii nr.19/2000.
Prin decizia nr. 40/2008 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, admițându-se recursul în interesul legii s-a stabilit ca dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
In speța de fata, reclamantul a desfășurat timp de 25 de ani, 8 luni și 24 zile activitati încadrate in grupa a Il-a de muncă, perioada recunoscuta si de parata, conform buletinului de calcul, fiind indreptatit la recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat.
In baza art. 274 din Codul d e procedura civilă, va bliga recurenta la plata sumei de 600 lei către intimat, cu cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 7117 din data de 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Obligă recurenta la plata sumei de 600 lei către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
tehnored.
2.ex./23.04.2009.
Jud. fond: Fl.
Președinte:Ignat Silvia GeorgianaJudecători:Ignat Silvia Georgiana, Călin Dragoș Alin
