Recalculare pensii. Decizia 22/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR.2972,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 22
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în P,-,. 22,. B,. 30, jud. P, împotriva deciziei civile nr. 1086 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul personal și intimata în contestație Casa Județeană de Pensii P reprezentată de consilier juridic I.
Procedura legal îndeplinită.
Contestație în anulare scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
La solicitarea instanței, față de mențiunile din finalul contestației depusă de acesta, contestatorul arată că deși în componența completului sunt prezenți doi dintre membrii completului de judecată care a pronunțat decizia 1086 din 14 noiembrie 2007, împotriva căreia a formulat contestație în anulare, nu înțelege să formuleze cerere de recuzare, dorind să se judece la acest termen de către acest complet de judecată.
Intimata pârâtă Casa județeană de Pensii P prin consilier juridic I depune la dosar întâmpinare, un exemplar comunicându- și contestatorului.
Contestatorul depune la dosar, în copie, "scrisoare personalizată" comunicată acestuia de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei - Cabinetul Secretarului de Stat, Președinte al Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatorul având cuvântul arată că intimata Casa Județeană de Pensii nu a avut în vedere la stabilirea drepturilor sale de pensie adeverința 6951 din 18 decembrie 2006 emisă de SC 1 Mai SA, care cuprindea salariul brut realizat în perioada 1962 - 1968, deși, potrivit dispozițiilor OUG nr. 4 și HG nr. 1550/2004 la stabilirea drepturilor de pensie trebuie avut în vedere venitul brut lunar.
Acesta mai susține că față de salariul tarifar venitul său lunar era aproape dublu, diferența reprezentând-o diferite sporuri.
Faptul că aceste sporuri nu au fost valorificate la stabilirea drepturilor sale de pensie îl determină să afirme că a fost privat de niște drepturi obținute prin muncă.
Față de aceste motive, solicită admiterea contestației și anularea deciziei 1086 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Consilier juridic I având cuvântul pentru intimata Casa Județeană de Pensii P solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, întrucât contestatorul în cererea sa a invocat motive de fond solicitând recalcularea pensiei prin valorificarea sumelor înscrise în adeverința nr. 6951/18.12.2006, iar în conformitate cu dispozițiile art. 317 alin 1 Cod proc.civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare în cazul în care procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat nu a fost îndeplinită potrivit legii sau a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 318 Cod proc.civilă hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Având în vedere aceste considerente, rezultă că motivele invocate de contestator nu pot fi valorificate pe calea contestației în anulare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr. 2972,- pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, contestatorul a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P, contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1086/14.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, solicitând anularea acestei decizii.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în cauză intimata se prevalează de câteva articole de lege, ignorându-le pe cele care o obligă și deși contestatorul a arătat acest aspect, precum și faptul că la dosar există probe de fals și uz de fals, de abuz în serviciu și de fraudare a legii, nu s-a acordat atenție celor semnalate de acesta.
Se mai învederează că instanțele au reținut doar apărările intimatei, care a invocat legile avute în vedere, dar pe care le-a încălcat cu bună știință, comițând un abuz, analizându-se cu superficialitate probele administrate, acoperindu-se măsura dispusă de intimată în ceea ce privește reevaluarea pensiei contestatorului conform dispozițiilor legale și a sentinței civile nr. 1200.
În continuare, se arată că cererea contestatorului a fost respinsă ca neîntemeiată și deși erau necesare argumente solide, care să se bazeze pe Legea organică sau cea fundamentală, s-a reținut că adeverința nr. 6951/2006 nu conține salarii brute, ci venituri brute, astfel încât nu au putut fi valorificate datele conținute în aceasta, opinie îmbrățișată și de către instanța de recurs, deși este neîntemeiată și nelegală întrucât Legea nr. 250/19.07.2007 prevede că baza de calcul este venitul brut realizat lunar, nefăcându-se referire nici la vreo anume perioadă, eliminându-se astfel speculația intimatei, care a invocat art. 164 alin.1 din Legea nr. 19/2000 și mențiunea IV din OUG nr. 4/2005.
Or, susține contestatorul, fondul problemei în cauză era chiar acela ca baza de calcul a reevaluării pensiei să pornească de la datele din adeverința nr. 6951/2006 emisă în deplină legalitate, care legitimează venitul brut realizat lunar de contestator în perioada 1962-1998, conform sentinței nr. 1200.
Totodată, contestatorul face trimitere la o serie de probatorii administrate, arătând că în prima decizie, având nr. -/28.05.1998, emisă de intimată a fost penalizat reținându-se doar o perioadă de 7 ani, 2 luni și 8 zile pentru care a beneficiat de spor de periculozitate. Se mai susține de către contestator că a solicitat angajatorului eliberarea unei adeverințe conform HG nr. 1550/2004, în care ar fi trebuit inclus și sporul pentru ore suplimentare prestate pe o perioadă de cel puțin 14 ani, însă acesta i-a emis o adeverință cu niște date pe care nici nu le solicitase, din care rezultă că timp de 36 ani contestatorul ar fi primit numai sporul de vechime, de 25%, iar și acela pe o scurtă perioadă de timp, deși în mod normal atât angajatorul, cât și Casa Județeană de Pensii trebuiau să se încadreze în normele invocate, pe care le-au eludat cu bună știință.
De asemenea, la dosarul cauzei s-a depus sentința nr. 1200 Tribunalului Prahova, care constată legitimitatea cererii contestatorului și obligă intimatele 1 Mai și Casa Județeană de Pensii să intre în legalitate în sensul ca angajatorul să-i elibereze adeverință conform legii, iar Casa Județeană de Pensii să îi reevalueze contestatorului punctajele de pensii în urma datelor acesteia.
După emiterea adeverinței nr. 6951/18.12.2006 de către fostul angajator, intimata nu a vrut să o ia în considerare pe motiv că este emisă în afara cadrului legal, folosindu-se un calcul eronat în ceea ce privește media punctajelor lunare și anuale, în ultima decizie din 12.03.2007, astfel încât în mod greșit s-a respins cererea contestatorului ca neîntemeiată.
Se susține în continuare de către contestator că în recurs a depus o serie de înscrisuri în care existau dovezi concrete împotriva intimatei, altele decât cele existente, care nu au fost analizate, menținându-se soluția primei instanțe, încălcându-se și dispozițiile art. 51 alin.1 și 4 și art. 52 alin.1 și 3 din Constituție.
Contestatorul a depus la dosar în susținerea contestației, în copie, adresa comunicată acestuia de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei - Cabinetul Secretarului de Stat, Președinte al Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale privind punerea în aplicare, începând cu 1 octombrie 2004, dispozițiilor HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Intimata Casa Județeană de Pensii Paf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
Pentru justa soluționare a cauzei, Curtea a dispus atașarea dosarului nr-, soluționat prin decizia civilă nr. 1086/14.11.2007 atacată pe calea prezentei contestații în anulare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1086/14.11.2007 Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 864/6.06.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P, sentință prin care fusese respinsă ca neîntemeiată acțiunea contestatorului, prin care solicitase recalcularea pensiei stabilită prin decizia nr. -/12.03.2007 emisă de intimată, susținând că prin aceasta i s-au diminuat drepturile cuvenite, precum și acordarea de daune.
Instanța de control judiciar, respectiv Curtea de APEL PLOIEȘTI, a reținut, potrivit considerentelor deciziei civile nr. 1086/14.11.2007, că recursul contestatorului este nefondat, cu consecința respingerii acestuia.
În conformitate cu disp.art. 317.pr.civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legale sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, însă numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Contestatorul nu a dezvoltat însă în cuprinsul cererii acest motiv al contestației, neinvocând practic niciuna din situațiile prevăzute de art. 317.pr.civ.
Oricum, în cauză nu sunt incidente dispozițiile acestui text de lege, câtă vreme, procedura de citare cu contestatorul a fost legal îndeplinită pentru termenul din 14 noiembrie 2007 când pricina s-a judecat în recurs, contestatorul fiind prezent personal în instanță, punând concluzii cu privire la recursul declarat.
De asemenea, raportat la obiectul pricinii, și având în vedere dispozițiile art. 155 din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cauza s-a soluționat în mod corect în primă instanță de către Tribunalul Prahova, iar recursul a fost soluționat, tot în mod legal, potrivit art. 299 alin.2 pr.civ. de instanța imediat superioară, respectiv Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Art. 318.pr.civ. ce reglementează contestația în anulare specială, statuează că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În legătură cu primul motiv al contestației în anulare speciale, în practica judiciară s-a arătat în mod constant că se au în vedere erorile materiale evidente privind aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi: respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Textul vizează, așadar, greșeli de fapt, involuntare, iar noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv, pe această cale neputând fi valorificate, prin urmare, greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Aceasta, deoarece, a da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ceea ce se încearcă, practic, prin contestația în anulare de față, ar însemna să se lase dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce este inadmisibil.
Aspectele la care se referă contestatorul în cuprinsul cererii nu se pot încadra, pentru considerentele mai sus-arătate, în noțiunea de greșeală materială evidentă la care se referă disp.art. 318 teza I pr.civ. ci vizează o pretinsă greșeală de judecată, ce nu poate fi invocată pe calea contestației în anulare.
Nici cel de-al doilea motiv al contestației în anulare speciale, prevăzut de art. 318 teza a II-a pr.civ. nu este incident în cauză, câtă vreme se constată că prin decizia atacată instanța de recurs a răspuns, conform argumentelor expuse în considerentele deciziei, criticilor aduse în motivarea recursului de către recurentul-contestator.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește prezenta contestație în anulare ca nefondată, urmând în consecință aor espinge.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul domiciliat în P,-,. 3..B,. 30, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 1086/14 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P cu sediul în P,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
- - --- - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. /SȘ
2 ex./25.01.2008
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Traian
