Recalculare pensii. Decizia 2202/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 603/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2202R
Ședința publică de la 06 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenții și CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 7638 din data de 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul personal, legitimat în fața instanței, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă recurentului, cuvântul în susținerea recursului său și în combaterea recursului formulat de Casa de Pensii a Municipiului
Recurentul solicită admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul luării în considerare a adeverințelor depuse odată cu cererea inițială, cât și cele emise în recurs. Solicită respingerea recursului formulat de Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr. 7638 din 09.12.2008, pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverințele nr. 465/22.05.2008 și nr. 466/22.05.2008 emise de SC SA, a celor evidențiate în adeverințele nr. 651/05.08.1957 emisă de, a celor din adeverința nr. 08795/28.09.1957 emisă de, a celor menționate în adeverința nr. 4088/24.09.1957 emisă de și a veniturilor din adresa nr. 2957/10.06.1958 emisă de, începând cu data de 01.07.2005. A respins acțiunea. sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că petentul contestator a fost pensionat în baza Legii nr. 3/1977 prin decizia de pensionare nr. -, pentru munca depusă și limită de vârstă, începând cu 01.03.1989.
Prin decizia nr. -/22.08.2007 privind recalcularea pensiei din sistemul public, emisă de Casa de Pensii Sector 6, drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate, conform OUG nr. 4/2005, începând cu data de 01.07.2005, reținându-se un punctaj mediu anual de 3,71766 puncte și un cuantum al pensiei de 1099 lei.
La data de 13.10.2007, prin decizia de pensionare nr. - privind stabilirea drepturilor de pensie emisă de Casa de Pensii sector 6, în conformitate cu prevederile OUG nr. 19/2007, drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate, începând cu 01.07.2007, pe baza unui punctaj mediu anual de 3.72046 puncte, cu un cuantum al pensiei de 1475 lei.
Tribunalul a reținut că, potrivit mențiunilor din adeverințele nr. 465/ 22.05.2008 (fila 10) și nr. 466/ 22.05.2008 emise de SC SA, a celor evidențiate în adeverința nr. 651/5.08.1957 emisă de, a celor din adeverința nr. 08795/28.09.1957 emisă de, a celor menționate în adeverința nr. 4088/24.09.1957 emisă de și a veniturilor din adresa nr. 2957/10.06.1958 emisă de, contestatorul, a beneficiat de salarii, care nu sunt menționate în carnetul de muncă sau sunt incomplet arătate și a obținut venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, angajatorul fiind obligat să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție conform legislației în vigoare la acea dată,asupra câștigului brut realizat al salariatului, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Tribunalul a reținut, din actele care au stat la baza emiterii deciziei de recalculare - decizia nr. -/22.08.2007 privind recalcularea pensiei din sistemul public emisă de Casa Locala de Pensii Sector 6, buletin de calcul nr. -/27.04.2005, date privitoare la activitatea în muncă, că veniturile menționate anterior nu au fost valorificate de către intimată.
Deși, la dosarul de pensionare pentru pensie privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, contestatorul a depus la sediul Casei Locale de Pensii Sector 6 o cerere de recalculare a pensiei înregistrată sub nr. 2342/25.02.2008 (fila 14 dosar), la care a anexat actele doveditoare, in care se evidențiază veniturile realizate de către acesta și pentru care societatea a virat contribuțiile la bugetul statului conform legislației în vigoare, intimata, în mod nelegal, nu a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale acesteia cu valorificarea veniturilor obținute rezultate din înscrisurile doveditoare, acest fapt constituind o încălcare a principiului contributivității prevăzut de art. 2 lit. e și art. 155 din Legea nr.19/2000.
Având în vedere că art. 78 din Legea nr. 19/2000 stipulează că: " punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică" și refuzul intimatei de valorificare la calculul drepturilor de pensie a veniturilor obținute de contestator, Tribunalul a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului, prin valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverințele nr. 465/ 22.05.2008 și nr. 466/22.05.2008 emise de SC SA, ce fac dovada veniturilor suplimentare primite în perioada septembrie 1949 - aprilie 1955, a celor evidențiate în adeverințele nr. 651/ 5.08.1957 emisă de, ce cuprinde salariile primite în perioada martie 1956 - februarie 1957, a celor din adeverința nr. 08795/ 28.09.1957 emisă de, ce cuprinde salariile pe lunile mai și iunie 1956, când a fost angajat în cumul normă lucrând și la Institutul de Proiectare a Construcțiilor și la Ministerul Industriei și Energiei Electrice de Studii și Energetice, a celor menționate în adeverința nr. 4088/24.09.1957 emisă de ce cuprinde salariile primite în cumul pe perioada septembrie 1957 - noiembrie 1957 și a veniturilor din adresa nr. 2957/10.06.1958 emisă de ce cuprinde salariile primite în cumul pe perioada mai 1958 - iulie 1958, începând cu data de 01.07.2005.
Tribunalul a respins cererea, sub aspectul valorificării perioadei 10.03.1957-25.03.1957, deoarece, din adeverința nr. 651/5.08.1957 emisă de, nu rezultă clar pe ce perioadă a primit drepturile pentru preaviz deoarece și perioada de preaviz este stagiu la angajatorul de unde s-a plecat ori din adeverință rezultă că a încasat salarii pe 12 luni și alte drepturi dar este posibil ca perioada de preaviz să fie cuprinsă în perioada anterioară datei de 09.03.1957, dată până la care intimata a reținut stagiul de cotizare.
De asemenea, instanța a respins cererea, sub aspectul valorificării salariilor din bonurile de plată, deoarece, nici din acestea nu rezultă clar pe ce perioadă sunt încasate veniturile menționate în cuprinsul lor, din adeverința de la fila 3 din dosar reieșind doar faptul că reclamantul a efectuat practică, in perioada 23.07.1948-23.09.1948, iar din bonurile respective rezultând că a încasat niște venituri în iulie și august, fără a se preciza perioada pentru care s-au primit aceste venituri.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, recurentul-reclamant și recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurentul-reclamant, prin recursul său, arată că, în preambulul sentinței, se menționează faptul că această primă perioada se referă la vara anului 1948, pentru care are adeverința de salariat conform anexei 2, însa este valorificată ca facultate, respectiv perioada 23.07.1948- 23.09.1948, conform bonurilor de salarii.
Chiar din bonul nr. 14 sunt trecute atât luna cât și anul (luna august 1948) iar pe bonul 30 luna iulie, ambele bonuri fiind completate pe același tip de imprimat cu antet, cu aceeași semnătură. Este drept că dispunând numai de cele aferente lunilor iulie și august 1948, și nu și de cel similar pentru luna septembrie 1948, recurentul reclamant, pentru această ultimă luna, nu a cerut recalculare.
Pe de altă parte, nu a existat și nici nu există nicio altă stipulație prin care sa fie incompatibilitate sau restricție remuneratorie intre funcția de student și cea de salariat. Mai mult decât atât, la data respectivă era singurul venit al reclamantului, acesta neavând altă facilitate (bursă cămin, etc.), așa cum rezultă din înseși bonurile 14 și 30. In adeverința nr. 597/04.oct. i se atribuie calitatea de student inginer, întrucât la acea dată (iulie 1948) facultatea nu putea fi încă în măsură să încheie situațiile școlare și, pe baza lor să elibereze actele de absolvire.
Perioada 01.02.1949 -01.04.1949 este înscrisă în carnetul de muncă în baza adeverinței nr. 50263 din 08.01.1955, dar fără specificarea cuantumului.
Încă de la început (cu nr. 7548 din 23.11.2004) a prezentat Casei de Pensii actul eliberat de Ministerul Industriei - Direcția Cadre nr. 2417/15 martie 1949, care arată că reclamantul este încadrat prin decizia ministerială nr. 5612/1949, cu salariul lunar de 8210 lei.
Din actele depuse, este incontestabil că in aceste două luni reclamantul a fost salariat al CI Energie Electrică, iar adeverința 21117 emisă în acest interval de două luni se arată precis și încadrarea tehnică și cea salarială aferente. Din cuprinsul actului rezultă că încă de la angajare am avut această încadrare.
In ce privește adeverința nr. 12947/12.06.2008 (pag. 3 rând 22), in enumerarea actelor reținute de Tribunal, această adeverință nu se mai regăsește, fără a se arăta vreun motiv pro sau contra, deși ea este analogă cu adeverința nr. 466/22.05.2008 eliberată de, aceasta din urmă fiind validată, fără rezervare, prin sentința pentru recalcularea pensiei sale. Pentru validarea recalculării și pentru perioada 1973-1975 servește și adeverința nr. 4272/2008, care conține aceleași sume defalcate pe luni și proveniență, și conduce la exact același punctaj ca și adeverința 1949/2008.
La rândul său, recurenta-pârâtă, în recursul său, susține că, referitor la luarea in calcul a veniturilor suplimentare obținute de reclamnt, solicităm respingerea acțiunii și învederăm instanței că mențiunea de la punctul VI din Anexa la OUG nr.4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, prevede că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie și după timp pe bază de tarife sau cote procentuale.".
Această dispoziție este în concordanță cu prevederile legii-cadru în materia asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia operațiunii de recalculare guvernate de G nr. 4/2005, realizându-se cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Potrivit art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 1 iulie 1977, se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991, se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 salariile brute. De asemenea, a statuat legiuitorul că la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Din cele menționate anterior rezultă că la determinarea punctajelor anuale, este imperios necesar să se valorifice pe lângă salarii și sporurile cu caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Veniturile suplimentare, obținute de reclamant nu reprezintă sporuri cu caracter permanent ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art.12, din Legea nr.57/1974, privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumera indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr. 136/1976, pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile, nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale potrivit art.164, alin.1, din Legea nr. 19/2000.
Tocmai de aceea, legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie. De aceea orice interpretări extinctive contravin textului de lege.
Mai mult, textul OUG nr. 4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale, care prin Decizia nr. 736/2006, s-a exprimat chiar cu privire la dispozițiile de la pct. VI, din Anexa la OUG nr. 4/2005.
În concluzie, a învederat instanței că nu pot fi reținute hotărârile pronunțate în spețe similare, în sensul de admitere a cererii, întrucât nu au relevanță juridică în cauză, deoarece în sistemul nostru de drept precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, pentru că așa cum a reliefat și literatura de specialitate, organele judecătorești aplică legea, nu creează legea (a se vedea decizia civilă nr. 139/22.01.2007 pronunțata de Curtea de Apel Alba lulia).
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 304, pct. 4 si 9, art. 304 indice 1 din Codul d e procedura civila, dispozițiile Legii nr.49/1992 privind modificarea si completarea unor reglementari din legislația de asigurări sociale și ale Legii nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi asigurări sociale, cu completările și modificările ulterioare.
Recurentul-intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de Casa de Pensii a Municipiului B, ca neîntemeiat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului B este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
La stabilirea drepturilor de pensie cuvenite intimatei reclamante, recurenta parata nu a valorificat sumele încasate ca urmare a salarizării în acord global înscrise în adeverințele nr. 465/ 22.05.2008 (fila 10) și nr. 466/ 22.05.2008 emise de SC SA, a celor evidențiate în adeverința nr. 651/5.08.1957 emisă de SC SA, a celor din adeverința nr. 08795/28.09.1957 emisă de SC SA, a celor menționate în adeverința nr. 4088/24.09.1957 emisă de SC SA și a veniturilor din adresa nr. 2957/10.06.1958 emisă de SC SA,
Veniturile realizate in sistem de acord global, precum si celelalte venituri suplimentare trebuie luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de15% asupracâștigului brut realizat de personalul lor salariat.Se observa, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de catre angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fata.
Odata reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozitiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit carora "sistemul public se organizeaza si functioneaza avand ca baza principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite".
Acest principiu este dezvoltat in dispozitiile urmatoare din acelasi act normativ, in sectiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportareasalariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile,sau, după caz, avenitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric in Legea nr.19/2000 si precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelorsunt enumerate în anexele ordonanței.Acesteapot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
In aceeași Anexa a OUG nr. 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentruluarea in calcula oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative in vigoare in diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente in statele de plata si pentru cares-a datorat si s-a virat contributia de asigurari sociale.
Apreciem că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adica cele de la art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, fata de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire in acord si celelalte venituri menționate in adeverința in cauza nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construita in jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv incasat pe parcursul intregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in functie de reglementarea in vigoare) au achitat statului contributii de asigurari sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, solutia trebuie sa fie aceeasi, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii in discutie intre casele de pensii si instantele judecatoresti sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirma in art. 2 al legii cadru principiul contributivitatii, mai sus mentionat.
Pe de alta parte, acelasi legiuitor limiteaza fara nicio justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, in cuprinsul OUG nr. 4/2005, inlaturand din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obtinute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent. Tot in OUG nr. 4/2005 se recunoaste posibilitatea valorificarii unor venituri, in masura in care pentru acestea s-au achitat contributiile de asigurari sociale.
Instanta apreciaza ca ceea ce intereseaza nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a incasat drepturile la momentul cuvenit, iar cand vine randul asiguratilor sa primeasca o contraprestatie din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzatoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parti.
Prin urmare, in prezenta acestei dualitati de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotari ca principiul contributivitatii afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 78 alin. 1 din același act normativ primează si ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
In ceea ce privește Decizia nr. 736/2006 prin care Curtea Constituționala, ce produce efecte partes litigantes, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct. VI din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, considerentele acesteia nu susțin motivele de recurs formulate de Casa de Pensii a Municipiului
Astfel, se arata in aceasta decizie ca "noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie. În mențiunea criticată pentru neconstituționalitate se precizează în mod expres că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual acele venituri care, potrivit legislației anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor. Aceste dispoziții nu modifică, cu efect retroactiv, legislația anterioară. Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești."
Prin aceasta interpretare Curtea Constituționala confirma faptul ca dispozitiile punctului VI din Anexa la OUG nr. 4/2005 nu exclud, de plano, posibilitatea valorificarii veniturilor enumerate in mod exhaustiv la acest punct si ca aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabileste de catre instanta de judecata, in functie de includerea sau nu a acestor venituri in baza de calcul a contributiilor de asigurari sociale.
Or, tocmai aceste aspecte constituie obiectul analizei si interpretarii instantei de fond, care a apreciat ca se impune valorificarea acestor venituri suplimentare, deși sunt exceptate expres de pct. VI din Anexa la OUG nr. 4/2005, întrucât angajatorul a atestat ca pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Așadar, în mod legal și temeinic, cu luarea în considerare a tuturor probelor administrate în cauză, prima instanță a stabilit că și aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, în aplicarea cu prioritate a dispozițiilor cu valoare de principiu în materie, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentului reclamantul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Prima instanța nu s-a pronunțat pe capătul de cerere privind recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, prin luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr. 1949/12.06.2008 emisa de B (fila 13). Aceasta atesta veniturile obținute, cu titlu de prime si acorduri, de recurentul reclamant, in perioada 1973-1975, fiind valabila întreaga motivare expusa anterior, cu privire la acest tip de venituri.
Tribunalul a respins temeinic cererea, sub aspectul valorificării perioadei 10.03.1957-25.03.1957, deoarece, din adeverința nr. 651/5.08.1957 emisă de, nu rezultă cu exactitate pentru ce perioadă a primit reclamantul drepturile pentru preaviz, deoarece și perioada de preaviz este stagiu la angajatorul de unde s-a plecat ori din adeverință rezultă că a încasat salarii pe 12 luni și alte drepturi dar este posibil ca perioada de preaviz să fie cuprinsă în perioada anterioară datei de 09.03.1957, dată până la care intimata a reținut stagiul de cotizare.
De asemenea, instanța a respins motivat cererea, sub aspectul valorificării salariilor din bonurile de plată, deoarece, nici din acestea nu rezultă clar pe ce perioadă sunt încasate veniturile menționate în cuprinsul lor, din adeverința de la fila 3 din dosar reieșind doar faptul că reclamantul a efectuat practică, in perioada 23.07.1948-23.09.1948, iar din bonurile respective rezultând că a încasat niște venituri în iulie și august, fără a se preciza perioada pentru care s-au primit aceste venituri.
Bonurile de la fila 5 din dosarul primei instante nu poarta nici ștampila unitatii emitente. Intr-adevar, perioada 01.02.1949 -01.04.1949 este înscrisă în carnetul de muncă (fila 6 dosar recurs), dar fără specificarea cuantumului salariului incasat de reclamant, care a prezentat Casei de Pensii a Municipiului B actul eliberat de Ministerul Industriei - Directia Cadre nr. 2417/15 martie 1949, care arată că reclamantul este încadrat prin decizia ministerială nr. 5612/1949, cu salariul lunar de 8210 lei. Aceste inscrisuri sunt insa insuficiente, pentru a dovedi fara putinta de tagada situatia salariala a reclamantului in perioada respectiva.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 312 Cod pr.civilă constată recursul declarat de recurentul fondat, motiv pentru care îl va admite ca atare, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 1949/12.06.2008 emisa de
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 7638 din data de 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI.
Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că obligă pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr. 1949/12.06.2008 emisa de
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.7638 din data de 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
tehnored.
2.ex./24.04.2009.
Jud. fond:
Președinte:Ignat Silvia GeorgianaJudecători:Ignat Silvia Georgiana, Călin Dragoș Alin
