Recalculare pensii. Decizia 2264/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 582/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2264/
Ședința publică din data de 07 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.7364 din data de 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.22695/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă-având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă personal, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 19.03.2009 de către intimata-reclamantă întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente adverse până la acest termen de judecată.
Curtea procedează la identificarea intimatei-reclamante, acesta legitimându-se cu seria nr.- eliberată de SPCEP 2 Biroul nr.2 la data de 10.08.2006.
Intimata-reclamantă, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală, conform motivelor dezvoltate pe cale de întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.06.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.22695/3/AS/2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a drepturilor de pensie, cu luarea în considerare a veniturilor în acord global obținute în perioada 1968-1990, la plata diferențelor de pensie ce i se cuvin pe perioada 24.07.2007 la zi, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.7364/26.11.2008, Tribunalul Bucureștia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, începând cu data de 01.07.2008, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 2816/10.06.2008 eliberată de SC SA; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei reprezentând diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată în perioada 01.07.2008 la zi; a respins cererea de recalculare a pensiei și plata diferențelor începând cu data de 24.07.2007, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin decizia nr.-/20.11.2008 au fost revizuite drepturile de pensie pentru limită de vârstă ce au fost deschise reclamantei la data de 24.07.2007, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000. Reclamanta a obținut de la fostul angajator SC SA adeverința nr. 2816/10.06.2008 cuprinzând veniturile realizate ca urmare a utilizării sistemului de retribuire în acord global, fiind depusă la dosarul de pensionare în cursul lunii iunie 2008. Până la data judecării cauzei, pârâta nu a soluționat cererea de recalculare, nesocotind termenul de 45 de zile prevăzut de art. 169 alin. 2 raportat la art. 86 din Legea nr. 19/2000.
Tribunalul a apreciat că veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie. Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Prin urmare, pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Tribunalul a precizat și dispozițiile art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000 potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite". Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie.
Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005, legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr.4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent". În aceeași anexă, la punctul VI, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
S-a apreciat de către tribunal că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului. Pe de o parte, se afirmă principiul contributivității în art.2 al legii cadru. Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar asigurații trebuie să primească o contraprestație corespunzătoare din partea statului, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, în sensul că pensia recalculată se cuvine reclamantei numai începând cu data de 01.07.2008, și nu de la data deschiderii drepturilor de pensie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 29.12.2008 pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 26.01.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, precum și art.3041Cod pr.civilă, recurenta-pârâtă susține nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate, solicitând admiterea recursului și respingerea cererii formulată de reclamantă.
Arată recurenta că este greșită dispoziția tribunalului dea se recalcula drepturile de pensie ale intimatei-reclamante cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare reprezentând acord global, câtă vreme pct.VI din anexa OUG nr.4/2005 stabilește în mod expres că acestea nu sunt luate în calculul punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001. Această prevedere este, de altfel, în concordanță cu dispozițiile art.164 ale Legii nr.19/2000.
Prin urmare, la determinarea punctajelor medii anuale se pot valorifica, pe lângă salarii, sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Ori, veniturile suplimentare obținute de intimata-reclamantă nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare reglementată de art.12 din Legea nr.57/1974 în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare. Sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Arată recurenta-pârâtă că această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr. 57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr. 136/1976. Din toate aceste norme rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizează la determinarea punctajelor anuale conform art. 164 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Acesta este motivul pentru care legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie, iar orice interpretare extinctivă contravine textului de lege.
Mai mult, textul OUG nr. 4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale prin decizia nr.736/24.10.2006.
La data de 19.03.2009, intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Deși se invocă motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, în realitate se formulează numai critici care țin de interpretarea și aplicarea greșită a legii, astfel încât recursul va fi analizat numai din această perspectivă.
Recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bai nvocat art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând în esență că tribunalul a aplicat și interpretat greșit textele de lege incidente în cauză, respectiv normele Legii nr.19/2000 și ale OUG nr.4/2005 care nu au încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Pentru lămurirea normei juridice aplicabilă litigiului, este necesar a se stabili mai întâi situația de fapt, aspect față de care este de notat că intimata-reclamantă a beneficiat de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu 24.07.2007, prin decizia nr. -/26.09.2007.
În temeiul art.169 din Legea nr.19/2000, intimata-reclamantă a adresat Casei Locale de Pensii Sector 2 o cerere prin care a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie prin valorificarea veniturilor obținute în acord global și menționate în adeverința nr. 2816/10.06.2008 eliberată de SC SA.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea notează dispozițiile art.2 lit. e din Legea nr.19/2000 potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției acordate de participanți la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite. Acest principiu al contributivității impune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie făcută avându-se în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea. Dovada veniturilor obținute de fostul salariat, a salariului tarifar și a sporurilor, precum și a sumelor încasate în sistem de acord poate fi făcută prin adeverințe eliberate de fostul angajator, probă recunoscută prin dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Așadar, la determinarea punctajului mediu anual al asiguratului trebuie respectate dispozițiile art.77 și art.78 din Legea nr.19/2000 care arată modul de calcul a numărului de puncte realizat în fiecare lună prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
În cauza de față, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B nu a procedat la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite intimatei-reclamante, începând cu la data de 01.07.2008, prin valorificarea sumelor încasate de aceasta ca urmare a salarizării în acord global în perioada 1968-1990.
Acest refuz este nelegal, după cum corect a constatat tribunalul.
Din interpretarea normelor arătate anterior rezultă că sporurile și adaosurile obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar vor fi luate în calculul punctajului lunar dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr.57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art.12 alin.1 din Legea nr.57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.
După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr.2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art. 4 din Legea nr. 2/1983).
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de unitate și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art.1 din Decretul nr.389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, legislația în materia pensiilor, cunoscută ca fiind vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, reglementa atât posibilitatea obținerii de către salariat a veniturilor în sistemul acordului global, dar și obligația unităților de a calcula contribuția salariatului pe baza acestor venituri la fondurile de asigurări sociale și de a vărsa această contribuție, cu scopul evident de a fi luate în considerare la data stabilirii drepturilor de pensie. De altfel, dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția la fondul de asigurări sociale de stat era în mod expres prevăzut de art.3 din Legea nr. 3/1977.
Întrucât veniturile obținute de intimata-reclamantă în acord global au avut caracter permanent în sensul Legii nr. 49/1992, au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar contribuția individuală a fost achitată după cum atestă foștii angajatori în adeverințele eliberate și care fac dovada deplină până la înscriere în fals, aceste venituri trebuie valorificate la recalcularea drepturilor de pensie.
În acest raționament judiciar, normele OUG nr. 4/2005 invocate de recurenta-pârâtă nu au aplicabilitate.
Curtea notează faptul că, în baza OUG nr.4/2005, s-a procedat la recalcularea pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sistem guvernat de Legea nr. 3/1977 și care prevedea o altă procedură de calcul a drepturilor de pensie. Ori, pentru a se asigura pensii egale la condiții egale de pensionare, indiferent de anul ieșirii la pensie, s-a prevăzut ca pensiile stabilite anterior datei de 01.04.2001 să fie recalculate după procedura prevăzută de dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000, adică prin determinarea punctajului anual al asiguratului și cuantumului pensiei, după regulile generale ale Legii nr.19/2000. Cum drepturile de pensie ale intimatei-reclamante deschis sub imperiul Legii nr.19/2000, motivele de recurs referitoare la aplicabilitatea și constituționalitatea OUG nr.4/2005 nu sunt pertinente.
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.7364 din data de 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.22695/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red./ tehn.
2 ex./07.05.2009
Tribunalul București
Judecători fond,
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
