Recalculare pensii. Decizia 2283/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.147/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2283/
Ședința publică de la 08 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.6022 din data de 01.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17715/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata,personal, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 27.03.2009, întâmpinare însoțită de înscrisuri în fotocopie din partea intimatei.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatei, cu BI seria - nr.- eliberat de Secția 17 la data de 17.04.1996.
Intimata, personal, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatei cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare, depunând la dosar fotocopia talonului de pensie emis pe luna martie anul curent.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.6022 din 01.10.2008 Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, a obligat intimata să emită o decizie, în baza OUG nr. 4/2005, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.07.2005, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.1116/05.03.2008 emisă de SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut că reclamantei i-au fost recalculate drepturile de pensie prin decizia nr. 77612/19.06.2006, însă intimata nu a soluționat, în termenul legal de 45 de zile, cererea de recalculare a pensiei cu luarea în considerare veniturilor suplimentare atestate adeverința nr.1116/05.03.2008 emisă de SC SA, cerere înregistrată la intimată la data de 20.03.2008.
Prima instanță a invocat dispozițiile Legii nr. 27/1966 și ale art. 1 din Decretul nr. 389/1972, art. 1 și 2 și art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005, precum și art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 și a obligat pârâta să valorifice aceste venituri, pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale, o soluție contrară reprezentând o încălcare a principiului contributivității reglementat de art. 2 lit.e din Legea nr. 19/2000.
Tribunalul a reținut că formele de retribuire în acord nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei însă conform Legii nr.3/1977 dreptul la pensie era recunoscut pentru toți cei care plătiseră asigurări sociale care se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, nu de cel tarifar. În acest sens instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit iar contraprestația primită de asigurați trebuie să fie corespunzătoare pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic între părți.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 și 3041din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Casa de Pensii a Municipiului Baa rătat, în esență, că, instanța de fond a dispus în mod greșit obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei, cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare obținute de aceasta.
Recurenta a învederat instanței că mențiunea de la punctul VI din Anexa la OUG nr.4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, prevede că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie și după timp pe bază de tarife sau cote procentuale.
Această dispoziție este în concordanță cu prevederile legii-cadru în materia asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia operațiunii de recalculare guvernate de G nr. 4/2005, realizându-se cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Potrivit art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 1 iulie 1977, se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991, se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 salariile brute. De asemenea, a statuat legiuitorul că la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă
Din cele menționate anterior rezultă că la determinarea punctajelor anuale, este imperios necesar să se valorifice pe lângă salarii și sporurile caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Prin urmare, a susținut recurenta, veniturile suplimentare, obținute de reclamantă nu reprezintă sporuri cu caracter permanent ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art. 12, din Legea nr.57/1974, privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumera indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976, pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile, nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale potrivit art.164, alin.1, din Legea nr. 19/2000.
Recurenta a făcut referire și la decizia Curții Constituționale nr. 736/2006.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă solicitat respingerea recursului.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor, precum și o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, atunci când a obligat recurenta să țină seama la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei și de veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr.1116/05.03.2008 emisă de SC SA.
Așa cum corect a reținut prima instanță, adeverința menționată atestă realizarea de către intimată, în perioada 1965-1983, unor venituri suplimentare, pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale, astfel cum se precizează în chiar cuprinsul adeverinței emisă de fostul angajator.
Față de prevederile art. 78 din Legea nr. 19/2000, la care OUG nr. 4/2005 se raportează, indiferent dacă aceste venituri au sau nu caracter permanent, în sensul art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, având în vedere principiul contributivității, reglementat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că veniturile suplimentare obținute de intimata-reclamantă trebuie să fie avute în vedere la calculul drepturilor de pensie.
La stabilirea drepturilor de pensie se impune să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele emise de angajatorul la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Instanța de fond în mod corect a procedat la o interpretare sistematică a dispozițiilor legale incidente, dând eficiență inclusiv principiilor egalității și contributivității, înscrise în art. 2 din Legea nr. 19/2000.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Nici decizia Curții Constituționale nr. 736/2006, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a pct. VI din Anexa OUG nr. 4/2005 nu este de natură a conduce la o altă concluzie.
Așa fiind, Curtea constată că, în cauză, nu se regăsește motivul de modificare a hotărârii atacate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În ce privește motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4. pr. civ. Curtea reține că acesta nu a fost motivat de recurentă, care nu a indicat modalitatea concretă în care s-ar fi săvârșit excesul de putere al primei instanțe.
Se reține că prima instanță a soluționat cauza, exercitând controlul jurisdicțional în limitele competențelor ce i-au fost conferite de art. 154 și 155 din Legea nr. 19/2000.
Pentru considerentele expuse, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.6022 din data de 01.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17715/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./07.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
